„Bleah!” Este acesta o reacție constantă în casa ta de fiecare dată când câinele tău îți urcă pe piept pentru un pupic? Adică, îl iubești pe micuțul tău, dar uneori poate părea ca în timp ce ai fost plecat, câinele tău a scăpat, a găsit un râu în apropiere și a înșfăcat în colți păstrăvul mort de zile întregi, înainte de a se întoarce acasă – aceasta nu ar fi o concluzie prea înțeleapta.
Din păcate, acest presupunere este o explicație foarte puțin probabilă pentru respirația cu miros de pește a câinelui tău. În timp ce respirația câinilor deține, în mod normal, un miros neplăcut, mirosul specific al respirației câinelui dumneavoastră este diferit. Citiți mai departe pentru a afla de ce respirația câinelui dumneavoastră miroase a pește și cum puteți face față acestei probleme!
Cuprins:
Oare de ce respirația cățelușului meu miroase așa?
Respirația urâtă (care se numește și halitoză) este ceva de care suntem cu toții conștienți; se întâmplă la noi atunci când nu ne spălăm suficient de bine sau de des pe dinți sau când mâncăm acea ultimă bucată de sandviș cu ton înainte de culcare. Halitoza apare ori de câte ori bacteriile se acumulează în gură, plămâni sau stomac, provocând mirosuri neplăcute pentru cei din jur.
Câinii, în special, sunt predispuși la boli ale gingiilor, tartru și placă bacteriană. Toate acestea pot contribui la respirația urât mirositoare a câinelui dumneavoastră. De aceea este important să păstrați igiena orală la cele mai înalte standarde pentru câinele dumneavoastră.
Câinii mici și rasele cu fețe turtite și nasul scurt, precum un pug sau un Boston Terrier, sunt predispuse în special la aceste afecțiuni deoarece dinții lor sunt foarte apropiați.
De cele mai multe ori, folosirea produselor precum sticksurile dentare va ameliora această problemă. Spălarea dinților este, de asemenea, benefică igiena orală, dar și pentru cei din jurul câinelui. Cu toate acestea, dacă credeți că prietenul dumneavoastră ar putea avea nevoie de o curățare mai minuțioasă, consultați medicul veterinar.
Iată câteva sfaturi suplimentare pentru reducerea respirației urât mirositoare a câinilor:
Dar… de ce miros de pește?
Este o întrebare foarte bună, iar răspunsul poate fi mult mai dezgustător decât va așteptați (indiciu: fundul câinelui).
Ori de câte ori câinele tău se linge în partea dorsală, (nu poți nega deoarece știm cu toții ca toți câinii fac asta), respirația câinelui poate căpăta un miros de peste în cazul în care sacul cu lichid secretat de glandele perianale nu a fost golit.
Câinele tău deține aceste săculețe. Ori de câte ori câinele tău merge la baie glandele perianale dezvoltă această screție. Dacă glandele perianale ale câinelui dumneavoastră nu sunt golite în mod corespunzător, asta duce la umplerea și infectarea acestora.
Aceasta este cauza respirației cu miros de pește a câinelui tău: glandele se umplu, lichidul se infectează și afectează sănătatea câinelui, iar respirația câinelui tău capătă un miros de pește atunci când acesta își linge partea dorsală. Da, este stânjenitor, dar acesta este unul din puținele aspectele neplăcute ale frumoasei comuniuni câine-stăpân, plină de momente unice.
În timp ce respirația cu miros de pește este respingătoare, câinele dumneavoastră trăiește clipe mult mai neplăcute față de stăpân.
Deși cazurile ușoare de infecție a sacilor perinali nu provoacă dureri severe, acest aspect creează mult disconfort câinelui. Pentru a elimina acest disconfort, câinele va începe să își lingă fundul, la propriu.
Cel mai evident simptom în cazul sacilor perinali apare atunci când câinele încearcă să-i golească de unul singur. Patrupedul își va lăsa fundul jos și se va trage spre labele din față, târându-și fundul de sol, încercând cu disperare să „elibereze” sacii perianali.
În timp ce acest comportament are o latură amuzantă, ignorarea problemei glandelor perianale este foarte periculoasă. În unele cazuri, infectarea acestor glande determina un abces. Acest abces va provoca dureri inimaginabile pentru câinele dumneavoastră, iar acesta se va smuci dacă veți încerca doar să atingeți zona din jurul cozii.
Cât de periculoasă este respirația urât mirositoare pentru sănătatea câinelui?
Având în vedere multitudinea de posibilități care ar putea provoca respirația rău mirositoare a câinelui, există diferite motive de îngrijorare pe care ar trebui să le cunoașteți.
Dacă aceasta apare în urma unei igiene orale precare sau a altei probleme de igienă, problema respirației este ușor de remediat. Nici dacă glandele perianale sunt principalul motiv al unei respirații neplăcute nu este un capăt de lume.
Însă, mirosul neplăcut ar respirației poate fi cauzat și de afecțiuni majore, cum ar fi viermi intestinali sau probleme ale rinichilor/ficatului. Știind aceste cauze, dacă respirația urât mirositoare persistă, este necesară o vizită la doctorul veterinar pentru a afla exact ce este de făcut.
Concentrându-ne pe problema respirației urât mirositoare (cauzată de obicei de blocajul glandelor anale menționate anterior), soluția poate fi un pic complicată.
În primul rând, discutați cu veterinarul pentru a vedea dacă patrupedul are nevoie de golirea glandelor sale perianale. Marea majoritate a câinilor își pot curăța goli glandele perianale în mod natural.
Cu toate acestea, unii câini au nevoie de puțin ajutor pentru a-și curăța glandele perianale. Dacă totuși glandele perianale se blochează prea des, este clar că trebuie să luați legătura cu doctorul veterinar.
Acesta poate goli săculețele perianale ale câinelui. Odată ce procedeul a fost realizat, respirația cu miros de pește a câinelui dumneavoastră ar trebui să dispară.
Pot goli săculețele perianale ale câinelui meu de unul singur?
Dacă nu vă deranjează să faceți chiar dumneavoastră „treaba murdară”, puteți goli de unul singur glandele perianale ale câinelui. Cu toate acestea, înainte de a vă apuca de treabă, ar trebui să știi că există anumite situații care ar trebui gestionate doar de către un veterinar.
De exemplu, dacă animalul dumneavoastră suferă de un abces al glandelor perianale, este clar că aveți nevoie de ajutor specializat. După ce va trata abcesul, doctorul veterinar vă va prescrie, probabil, un tratament cu antibiotic timp de 7-14 zile.
Dacă veți observa sângerări sau puroi la fundul câinelui sau, dacă încercați să vă apropiați, acesta se va simți în pericol, nu încercați să goliți săculețele perianale de unul singur. De fapt, programați câinele pentru o vizită la veterinar pe cât de repede cu putință. S-ar putea ca glandele necurățate să nu fie singura problemă a câinelui.
Cum să curățați glandele perianale ale câinelui
Primul lucru pe care trebuie să-l aveți în vedere înainte de a vă apucă să goliți glandele perianale ale câinelui este talia acestuia. Dacă dețineți un câine de talie mare, va trebui să stați în genunchi, în spatele acestuia. Dacă sunteți stăpânul unui reprezentant al raselor de talie mică, puteți pune câinele pe un blat sau o măsuță.
Apoi, chemați un prieten sau un membru al familiei (da, este o treabă de două persoane). Acesta va imobiliza câinele cu blândețe. Acesta va pune un braț în jurul gâtului câinelui, iar pe celălalt în jurul corpului. Astfel va îmbrățișa ferm, dar gentil câinele.
Puneți-vă niște mănuși de latex. Acestea sunt obligatorii. Lubrifiați degetul arătător cu un lubrifiant pe bază de apă sau cu vaselină cosmetică. Ridicați coada câinelui și inserați ușor degetul în anusul acestuia aproximativ 2.5 cm. Blândețea este cheia. Orice lucru brutal, făcut pe grabă, doar va irita câinele.
Cu degetul arătător în interior, iar cel mare în exterior, veți căuta glanda. Aceasta este de mărimea unei mingiuțe sau a unei boabe de mazăre, în funcție de talia câinelui. Ea ar trebui să fie situată între pozițiile orelor 5 și 7 pe cadranul unui ceas.
Apoi aplicați un prosop de hârtie între anusul câinelui și mâna dumneavoastră. „Mulgeți” ușor glanda presând-o cu delicatețe către dumneavoastră. Apăsați la fel de tare ca și cum ață apăsa pe pleoape spre interior atunci când ochiul este închis.
După acest proces de „stoarcere”, glanda perianală ar trebui să fie goală. Nu uitați să ștergeți zona înainte de a trece la cealaltă glandă. De asemenea, dacă veți curăța glandele perianale de unul singur, nu exagerați. Curățarea excesivă a glandelor perianale va face mai mult rău câinelui, cauzând chiar producerea a și mai multor fluide. De asemenea, disconfortul la care câinele va fi supus va fi și mai mare.
Ce facem dacă respirația urât mirositoare revine asupra câinelui?
Glandele perianale curățate ar trebui să rezolve problema respirației urât mirositoare a câinelui. Dar, dacă totuși simțiți că mirosul neplăcut de pește și-a resimțit făcută prezența mai repede decât ar trebui, s-ar putea ca glandele perianale să se „blocheze” în mod constant. Însă am menționat anterior că procesul de curățare al glandelor perianale nu ar trebui realizat excesiv. Așadar, ce rămâne de făcut?
Dacă este nevoie de curățarea excesivă a glandelor perianale ale câinelui dumneavoastră, probabil doctorul veterinar va recomanda câinelui o dietă bogată în fibre. Motivul pentru care dieta va primi un plus este fibre este nevoia unui scaun mai tare, care va pune mai multă presiune asupra acestor glande. Astfel, glandele perianale vor fi forțate să se curețe automat.
Dacă problema persistă, veterinarul va recomanda o intervenție chirurgicală în urma căreia glandele perianale vor fi scoase. Este o procedură destul de simplă și, deși câinele poate întâmpina incontinență după aceea, aceste efecte secundare sunt rare.
Asigură-i câinelui o respirație proaspătă!
Respirația urât mirositoare a câinilor poate fi principalul semnal de alarmă că aceștia au nevoie de o igienă orală superioară.
Cele mai bune 5 produse pentru câini împotriva unei respirații urât mirositoare
Dar, dacă puteți trece peste respirația neplăcută specifică oricărui câine, acordați atenție mirosului. S-ar putea ca nu igiena orală să fie principala problemă.
Așadar, dacă veți mai simți acel miros specific ce aduce cu cel de pește, verificați nu doar gura câinelui – sursa mirosului neplăcut poate fi diferită.
