Labradorul argintiu – O nouă stea a lumii canine

Labrador argintiu în brațele stăpânului

Labradorul Retriever argintiu este la mare căutare în lumea iubitorilor de câini de pretutindeni. Rafinați, ei aduc cu sine o mulțime de beneficii pentru viitorul stăpân, însă au creat multă zarvă în comunitatea Labradorilor.

Dacă am reușit să îți captăm interesul asupra acestor Labradori aparte, rămâi cu noi pe tot parcursul articolului și vei afla răspunsurile la toate întrebările conturate în mintea ta. Vei înțelege diferențele între acești Labradori și cei aurii sau albi, iar noi te vom ajuta să îți concentrezi atenția către opțiunea care ți se potrivește cel mai bine!

Cine sunt Labradorii Retrieveri argintii?

Labradorii aurii posedă un colorit aparte între Labradorii Retriever. Un lucru este cert: Labradorii Retrieveri sunt niște câini minunați de familie datorită personalității lor adorabile.

Strămoșii Labradorului au făcut primii pași în lumea canină în jurul anului 1830, la sugestia celui de-al 11-lea „Earl of Home”, titlu nobiliar acordat în Scoția acelor vremuri. Au apărat ca rezultat al încrucișării între un câine renumit de vânătoare din acea epocă și St John Water Dog, o rasă foarte populară a acelei epoci. Primii pui au fost la rândul lor împerecheați cu alte rase în speranța că se va naște un pui care să adune la un loc toate calitățile pe care un câine le-ar putea oferi stăpânului.

Pe parcursul a 50 de ani, diferiți crescători au „jonglat” cu ADN-ul rasei. În jurul anului 1880, și-a făcut apariția pentru prima oară Labradorul Retriever al zilelor noastre.

Timp de 70 de ani, blana Labradorului a dispus de o paletă de culori bine stabilită: ciocolatiu, negru și auriu. S-au constatat anumite variațiuni de nuanță doar în cazul exemplarelor catalogate drept aurii. În timp, culorile rezultate au fost acceptate general. Acum, Labradorii aurii oscilează în spectrul cromatic de la un alb cremos la caramel.

În rândul exemplarelor ciocolatii sau negre nu s-au înregistrat schimbări majore. Asta până în 1950, atunci când Labradorul argintiu a făcut primul pas.

Acesta pur și simplu a apărut din neant. Înainte de omologarea culorii „albastre” (albastru-petrol mai exact) în rândul nuanțelor de care ar putea dispune blana unui câine, nu se cunoștea absolut nimic despre „argintiul” cu pricina. Surprinzător, deoarece crescătorii notau orice schimbare majoră sesizau de la pui la pui.

După debut, nu a mai existat cale de întoarcere pentru Labradorul argintiu. Acești câini captivanți au atras privirile multor pasionați. Ei cuceresc în continuare inimile iubitorilor de câini, atât în Statele Unite cât și în Marea Britanie, chiar dacă nu sunt recunoscuți de British sau American Kennel Club drept rasă pură.

Cum s-a format această culoare pe blana Labradorilor argintii?

Modul în care haina Labradorilor a primit această culoare este încă un subiect fierbinte. Unii crescători susțin că Labradorul a fost împerecheat cu un Weimaraner. Adepții acestei teorii o folosesc drept argument al ideii că Labradorul argintiu nu poate fi acceptat drept rasă pură.

Dar adevăratul motiv al culorii bizar de interesante este unul de natură genetică. Așa cum există variații de nuanță în rândul Labradorilor aurii, Labradorul argintiu ar putea fi un derivat al celui negru sau ciocolatiu.

În spatele geneticii:

Pe scurt, sunt câteva combinații genetice ce stau la baza Labradorilor negri, ciocolatii sau aurii. Un exemplu apropiat de acesta ar fi formarea diferitelor culori ale ochilor la om. Codul ADN al părinților determină culoarea ochilor copilului.

În orice caz, exemplul de mai sus vă duce cu gândul la ce ați învățat în școală despre gena dominantă și gena recesivă. Genele dominante, după cum sugerează și denumirea acestora, sunt cele cu un caracter mai puternic. Ele se vor regăsi oricum, chiar dacă se combină cu o genă recesivă.

Pe de altă parte, genele recesive sunt genele cu un caracter mai slab. Ele își pot etala caracteristice numai în cazul în care se combină cu alte gene recesive.

La om,  apariția ochilor albaștri este rezultatul acțiunii genelor recesive. O persoană poate „primi” ochi albaștri în numai două situații:

  1. Ambii părinți au ochi albaștri.
  2. Ambii părinți poartă gene recesive, indiferent de culoarea ochilor acestora.

Asta s-ar traduce prin situația în care doi părinți, ambii posesori de ochi căprui, pot da naștere unui copil cu ochi albaștri. Totuși, chiar și în cazul în care ambii părinți au in ADN gene recesive specifice ochilor de culoare albastră, șansele ca cel mic să aibă ochi albaștri sunt de 1 la 4.

Așadar, blana argintie a Labradorului este moștenirea unei gene recesive. Precum în cazul ochilor albaștri la om, ambii părinți Labradori au gene recesive, iar blana inedită este rezultatul acestora. Atenție, gena recesivă nu va crea o nouă culoare a blănii, ci va „dilua” o culoare formată.

Asta înseamnă că există pentru fiecare din cele trei culori recunoscute în rândul Labradorilor, o nuanță diluată a acesteia:

  • Nuanța diluată pentru Labradorii aurii va crea „Labradorii cu blana șampanie”
  • Nuanța diluată pentru Labradorii negri va crea „Labradorii cu blana cărbune”
  • Nuanța diluată pentru Labradorii ciocolatii va crea „Labradorii argintii”

Așadar variațiile de nuanță a blănii aurii menționate mai sus pot fi rezultate difere ale acestei „diluări” de nuanță. Nuanța argintie distinctivă în jurul cărora s-au creat atâtea controverse există, de fapt, în rândul tuturor celor trei culori acceptate, sub forma unei nuanțe diluate a culorii inițiale.

Ce particularități au Labradorii argintii?

Pentru că argintiul este doar o caracteristică a blănii, demonstrată din punct de vedere genetic mai sus, acești Labradori vor beneficia de aceleași trăsături de care beneficiază toți Labradorii Retrieveri.

Labradorul tău argintiu va cântări între 25 și 36 de kilograme la maturitate, în funcție de sexul exemplarului, și va măsura între 53 și 60 de centimetri înălțime. Durata sa de viață variază între 10 și 14 ani, în general.

Labradorii sunt niște câini drăgălași, renumiți pentru distracția pe care o răspândesc în jurul lor. De altfel, sunt niște câini de familie ideali. Atât cât își primesc doza de mișcare meritată, ei nu vor înceta să îți mulțumească!

Culoarea Labradorilor argintii variază în funcție de nuanța originală a acestora. În cazul Labradorilor ciocolatii, nuanța diluată se va apropia cel mai mult de culoarea argintului. Totuși, ei vor păstra puțin și din pigmentul roșcat.

Nuanța rezultată în urma așa-zisei diluări în cazul unui Labrador negru va fi mai închisă față de cea obținută după diluare în cazul unui Labrador ciocolatiu. Ei nu vor păstra tonurile roșiatice moștenite.

Indiferent de culoarea inițială, Labradorul tău argintiu va fi o prezență inedită. Rasă nu a atins încă apogeul răspândirii, așa că prietenul tău cel mai bun va întoarce multe capete în urma sa.

Să fie un Labrador argintiu câinele meu?

Un Labrador argintiu este nou-venitul pe care îl așteptai de mult sub acoperișul tău, indiferent dacă locuiești singur sau faci parte dintr-o familie numeroasă. El va fi mereu să se adapteze în funcție de mediul înconjurător și te va iubi necondiționat.

Concluzii

Labradorii aduc o nouă pată de culoare, de o frumusețe desăvârșită arborelui genealogic al Labradorilor. Prin atitudinea lor pozitivă și inteligența specifică rasei, ei garantează multă iubire și distracție stăpânului și familiei acestuia!

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on print
Print

Alte articole care te-ar putea interesa:

Scroll to Top