O socializare eficientă înseamnă să te asiguri că puiul de câine trece, încă de mic, prin experiențe pe care știi că le va întâlni mai târziu în viață.
Înainte de a-l expune stimulilor externi, este util să știi cum să îți socializezi cățelușul de acasă pentru a-i construi o bază solidă de încredere.
Înțelegerea acestui proces este primul pas pentru a învăța cum să crești un cățeluș încrezător și pregătit pentru orice provocare.
Dacă facem o comparație cu tehnologia, temperamentul unui câine este precum componentele hardware ale unui computer – este înnăscut și stabilește limitele personalității sale. Comportamentul, în schimb, este sistemul de operare pe care îl putem controla și adapta nevoilor noastre.
Cum „programăm” comportamentul dorit pentru ca animalul să se potrivească stilului nostru de viață? Un pas esențial este socializarea. Deși socializarea timpurie este vitală, la fel de importante sunt experiențele variate pe care câinele le are pe parcursul întregii vieți, din care învață cum să gestioneze situațiile noi.
Recent, am avut ocazia să compar doi câini din aceeași linie de sânge, care au avut parte de o educație similară în primele săptămâni de viață, dar care au urmat drumuri diferite.
Primul este Charley, un Lhasa Apso de 7 ani. La vârsta de 10 săptămâni, a fost adoptat de o familie care l-a luat cu avionul spre noua casă. Până atunci, crescuse alături de frații lui, obișnuit cu zgomotele casei, cu ieșirile afară pentru nevoi și cu joaca alături de alți câini adulți. Interacționase cu străini și fusese obișnuit cu transportul în cușcă. Alături de noul stăpân, Charley a învățat imediat ce înseamnă zborul cu avionul, plimbările pe bulevarde aglomerate, mersul cu taxiul sau cu metroul în geanta de transport și joaca în parcuri urbane mari.
Când ne-am revăzut, Charley m-a întâmpinat cu încredere, apoi s-a întins relaxat pe podea. S-a lăsat mângâiat și ținut în brațe fără nicio problemă. Când a plecat, l-am urmărit cum mergea mândru pe strada aglomerată, ignorând haosul din jur și așteptând cuminte la semafor. Deși are o blană lungă care necesită îngrijire zilnică, trotuarele murdare sau agitația orașului nu l-au împiedicat să devină un „câine de oraș” perfect adaptat.
Cel de-al doilea câine, în vârstă de 2 ani, a avut parte de aceeași creștere timpurie, dar socializarea lui ulterioară s-a concentrat pe expoziții canine și deplasări cu mașina. Este obișnuit să călătorească, îi place la veterinar și a acceptat cușca de transport la primul său zbor cu avionul. Totuși, nu era pregătit pentru șederea la hotel, un teritoriu complet nou pentru el. A refuzat să mănânce și abia dacă își făcea nevoile în spațiul amenajat. În schimb, odată ajuns la expoziția canină, s-a relaxat imediat, în ciuda mulțimii și a zgomotului asurzitor. A mâncat, s-a lăsat mângâiat de spectatori și a privit calm ceilalți câini.
Deși este un câine bine socializat după majoritatea standardelor, este mult mai tânăr și mai puțin „umblat” decât Charley. Temperamentul lui solid l-a ajutat să facă față situației de la hotel fără să tremure sau să plângă, dar comportamentul său a trădat un nivel de stres la care nu ne așteptam. Este clar că are nevoie de mai multe experiențe diverse.
Exact așa cum actualizăm programele pe calculator, socializarea nu este un proces care se termină la o anumită vârstă. Trebuie să anticipăm lipsurile din experiența câinilor noștri și să le împrospătăm constant abilitățile sociale.
