Succesul unei monte depinde de mult mai mult decât îngrijirea prenatală, vizitele la veterinar și bucuria de a te juca cu puii. Este, de asemenea, o chestiune de sincronizare exactă. Deși ciclul de călduri al unei cățele poate dura aproximativ o lună, perioada ei cea mai fertilă durează doar câteva zile. Dacă monta are loc în acest interval, maximizezi șansele de concepție. Dacă ratezi această fereastră, chiar și cu doar câteva zile în unele cazuri, riscați să trebuiască să așteptați până la următorul ciclu, ceea ce poate fi costisitor și consumator de timp.
Poți consulta și lista noastră cu 20 de lucruri esențiale despre momentul ovulației pentru a înțelege mai bine acest proces biologic complex.
Înțelegerea nuanțelor ciclului de călduri (în special momentul ovulației) optimizează șansele de sarcină și te ajută să prezici data fătării. De asemenea, te ajută să iei decizii corecte despre sănătatea, dieta și bunăstarea cățelei tale. Dacă ai întrebări specifice despre nevoile câinelui tău, consultă medicul veterinar.
Ce trebuie să știi despre ciclul de călduri
Femelele ating maturitatea sexuală în jurul vârstei de 6 luni, deși momentul primelor călduri depinde de talie și rasă. Unii câini intră în călduri la 4 luni, în timp ce alții pot experimenta acest lucru abia la 6 luni sau mai târziu.
„Intrarea în călduri” se referă la perioada în care o femelă nesterilizată este receptivă la împerechere și poate rămâne însărcinată. Majoritatea cățelelor intră în călduri de două ori pe an (cu excepția rasei Basenji, care are un singur ciclu pe an) pentru o perioadă de două până la trei săptămâni.
Ciclul are patru etape, iar două dintre ele (proestru și estru) reprezintă ceea ce numim popular „călduri”. În această etapă, cățeaua are scurgeri sângerii, vulva este umflată și devine receptivă față de masculi. În acest interval are loc ovulația.
Ovulația este perioada scurtă din timpul ciclului în care ovarele eliberează ovulele ce pot fi fertilizate. Este esențial ca monta să aibă loc în preajma sau în timpul ovulației pentru a crește șansele unei sarcini reușite.
Hormonii implicați în ovulație
Cei trei hormoni care joacă rolurile cele mai critice în ciclul de călduri sunt:
- Estrogenul. La începutul ciclului, corpul eliberează estrogen, care pregătește vaginul și celulele roșii. Eliberarea de estrogen poate dura între una și 21 de zile, uneori chiar mai mult.
- Hormonul luteinizant (LH). După ciclul estrogenic, o creștere bruscă a LH va declanșa ovulația (numită „Ziua 0”). După 48 de ore, cățeaua va începe să ovuleze, perioada cea mai fertilă fiind între zilele 4 și 6 după vârful inițial de LH.
- Progesteronul. Cum pot crescătorii să identifice exact aceste fluctuații? Prin testarea nivelului de progesteron, care crește odată cu LH-ul. Acest lucru se face printr-un test de sânge sau prin vaginoscopie (o examinare care evaluează sistemul reproductiv). Testarea progesteronului este esențială deoarece ajută la stabilirea zilei în care va avea loc fătarea, fiind extrem de utilă dacă este planificată o operație de cezariană.
Testarea permite sincronizarea exactă, însă și anumite schimbări de comportament pot indica începutul acestei perioade. Când femelele ovulează, ele pot prezenta comportamente specifice: își mută coada într-o parte când sunt atinse pe spate, stau nemișcate în fața masculilor, urinează frecvent, pot prezenta instincte de „cuibărire” sau pot fi agitate și pot scânci.
Cum să determini momentul ovulației
Experții subliniază importanța testării corecte a progesteronului pentru a prezice vârful de LH și a crește fertilitatea. Progesteronul are un nivel de bază înainte de vârful LH, începe să crească în momentul vârfului LH, ajunge în intervalul 4-8 nanograme pe mililitru (ng/mL) în momentul ovulației și depășește 20 ng/mL (ajungând deseori la 30-40 ng/mL) în perioada de fertilitate maximă.
Nivelul bazal de progesteron este de obicei sub 1 ng/mL. Cea mai frecventă greșeală este oprirea testării prea devreme. Uneori, crescătorii sunt atât de entuziasmați că a început ciclul, încât încep testele prea devreme și prea des. De asemenea, pot interpreta o mică fluctuație ca fiind „începutul creșterii” fără a confirma o ascensiune susținută. În aceste cazuri, monta are loc prea devreme și cățeaua nu rămâne însărcinată.
Pentru a evita acest lucru, este recomandat să cunoști nivelul de bază al cățelei tale, să testezi în preajma vârfului de LH și să continui testarea până când ovulația este confirmată prin valori de peste 4-8 ng/mL.
Prezicerea datei fătării
Dacă femela rămâne însărcinată, ea ar trebui să fete la aproximativ 65 de zile de la vârful de LH sau la 63 de zile de la ovulație, nu neapărat de la data montei. Asta deoarece spermatozoizii sănătoși pot supraviețui în interiorul femelei între trei și șapte zile și pot fertiliza ovulele imediat ce acestea sunt eliberate. Astfel, o cățea se poate împerechea într-o zi, dar poate rămâne însărcinată abia câteva zile mai târziu, când are loc ovulația.
Află din articolul nostru cum poți afla dacă cățelușa ta este gestantă folosind metode de diagnostic moderne.
Măsurarea progesteronului este utilă și pentru planificarea cezarienelor programate (frecvente la anumite rase). În momentul fătării, nivelul de progesteron scade de obicei sub 2,0 ng/mL.
Sfaturi pentru o montă reușită
Identificarea perioadei fertile este doar un aspect. Trebuie luată în considerare și calitatea spermei masculului. Dacă se folosește spermă congelată sau de calitate mai slabă, marja de eroare este mult mai mică, iar testele de sânge ar trebui făcute zilnic pentru a nu rata momentul optim.
Pregătirea mamei include și parcurgerea unui ghid despre sarcina și nutriția femelelor de reproducție pentru a asigura o evoluție sănătoasă.
Dacă procesul are succes, este vital să acorzi atenție și unei alimentații corecte pentru cățelușele gestante pentru a asigura sănătatea puilor.
Pe lângă monitorizarea hormonală, fii atent la starea generală de sănătate a cățelei. În perioada ovulației, urmărește orice semn de boală, cum ar fi scurgeri vaginale urât mirositoare sau de culori anormale, semne de infecție uterină (piometru) precum letargia, voma, diareea, febra sau durerea abdominală. Orice astfel de simptom necesită vizita urgentă la medicul veterinar.
