Creșterea câinilor necesită timp, răbdare, o dorință mare de a învăța, modestie și, uneori, puțin noroc. De asemenea, ajută mult să ai un „ochi format” pentru a evalua corect un exemplar.
Este esențial ca, înainte de orice, să analizezi bine dacă vrei să ai un cuib de căței și care sunt responsabilitățile care vin la pachet.
Unul dintre cele mai importante aspecte pentru un crescător bun este evitarea „orbirii de canisă”. Aceasta a dus la eșecul multor crescători talentați. Secretul este să recunoști defectele sau punctele slabe ale propriilor câini și ale liniei tale genetice și să știi cum să le corectezi. În opinia mea, a păstra un animal care are un singur defect (atât timp cât nu este unul eliminatoriu) ce poate fi corectat printr-o singură împerechere, în condițiile în care restul exemplarului este excepțional, înseamnă o selecție inteligentă și responsabilă.
Crescătorul trebuie să țină mereu cont de faptul că nu există câinele perfect și că toți câinii au defecte. Unul dintre mentorii mei, cu peste 30 de ani de experiență, mi-a spus mereu: „Nu arunca bebelușul odată cu apa din albie”. Cred că este un sfat foarte înțelept.
Un crescător bun este cel care studiază, citește, observă și învață de la alți crescători cu vechime. Acesta trebuie să crească animalele responsabil și cu atenție timp de mulți ani înainte de a putea fi considerat un „crescător de succes”.
Unii crescători la început de drum fac greșeala de a asculta persoane care nu au experiență specifică în rasa respectivă. Unii oameni din lumea canină cred că știu totul despre fiecare rasă de câini, ceea ce, desigur, este imposibil.
Un alt lucru de reținut este că succesul în expoziții nu transformă automat un câine într-un atu pentru programul tău de selecție. Să montezi un câine doar pentru că acesta câștigă concursuri nu înseamnă o selecție „gândită”. Înseamnă să crești câini pentru a câștiga, nu pentru a îmbunătăți rasa, iar acest mod de gândire se poate întoarce împotriva crescătorului.
Când am început să cresc câini, am căutat crescători cu experiență, oameni pe care îi consideram mult mai informați decât mine și care mă puteau ajuta să înțeleg rasa. Le mulțumesc și astăzi pentru tot ce am învățat și continui să învăț, deoarece procesul de învățare nu se oprește niciodată.
Este esențial să ne amintim că nu există câinele perfect. Cu toții ar trebui să ne străduim să obținem un exemplar cât mai aproape de perfecțiune. Știu că acel câine perfect există în mintea mea. Atunci când plănuiește o montă, un crescător trebuie să compare potențialul mascul și femela nu doar din punctul de vedere al fenotipului (aspectul fizic), ci și al genotipului (ceea ce se află în pedigree și în gene). Doar pentru că doi câini se completează fizic, nu înseamnă neapărat că se vor potrivi și la nivel de pedigree.
Pentru a-ți consolida bazele canisei, consultă aceste 5 sfaturi esențiale pentru creșterea responsabilă a câinilor.
Așa cum spunea atât de bine mentorul meu, creșterea câinilor este o artă. Atunci când faci o selecție, respectă standardul rasei și tinde spre perfecțiune. Deși nu o vei atinge niciodată, trebuie să încerci să ajungi cât mai aproape de ea.
