„Cresc câini doar pentru mine” este o frază pe care am auzit-o frecvent de-a lungul anilor. Sună destul de nobil: nu o fac pentru bani, nu umplu adăposturile cu câini în plus și, cel mai important, nu sunt un „samsar” de animale. Deși sunt de acord cu această idee până la un punct, aș vrea să extind puțin perspectiva asupra acestui concept.
Este de asemenea important să știm cum să îndrumi un viitor crescător de câini care dorește să pornească pe acest drum cu responsabilitate.
Este esențial să înțelegem că succesul pe termen lung depinde de respectarea unor sfaturi pentru creșterea responsabilă a animalelor noastre.
În calitate de crescători responsabili, avem multe îndatoriri atunci când planificăm o cuibă de pui. Testele de sănătate trebuie efectuate pe ambii părinți. Câinii ar trebui să aibă titluri care să confirme că respectă standardul rasei sau că sunt capabili să îndeplinească sarcinile pentru care au fost creați. Perechile potențiale trebuie evaluate pentru a găsi potrivirea care va produce pui ce mențin și, sperăm, îmbunătățesc calitatea rasei. Puii trebuie să se nască și să crească într-un mediu curat și cald, beneficiind de cea mai bună îngrijire fizică și de socializarea de care au nevoie. Stimularea emoțională și mentală este esențială pentru ca aceștia să își atingă potențialul genetic. Toate acestea sunt aspecte foarte importante de luat în considerare înainte de a merge mai departe.
Totuși, aș dori să propun un alt motiv pentru a crește o cuibă de pui sănătoși și bine selecționați: oamenii caută cu disperare pui de calitate. Această lipsă este și mai evidentă în cazul raselor care devin tot mai rare, cum este și cazul rasei mele de suflet, Dalmatianul. Primesc lunar numeroase mesaje de la persoane care caută pui proveniți din linii bune. Din păcate, de multe ori trebuie să le spun că vor fi nevoiți să aștepte sau să călătorească mult pentru a găsi acel nou membru special al familiei. Încerc să le prezint situația ca pe o „vânătoare de comori” pentru a le mai îndulci dezamăgirea. Sunt sigură că acest lucru este valabil pentru multe alte rase.
Crescătorii buni sunt uneori făcuți să se simtă vinovați dacă vor să aibă pui, din cauza presiunii unor grupuri care militează pentru drepturile animalelor. Deși există în continuare probleme cu adăposturile suprapopulate și animalele străzii, statisticile arată că proprietarii iresponsabili sau neinformați sunt cauza principală a animalelor fără stăpân, și nu crescătorii responsabili care aleg cu mare grijă viitoarele familii și păstrează legătura cu acestea.
Cred cu tărie că unul dintre cele mai nobile motive pentru a avea o cuibă de pui este acela de a satisface cererea publicului pentru câini frumoși, sănătoși și crescuți cu grijă. Da, există mulți oameni cărora nu le-aș încredința nici măcar o plantă, dar există și atât de mulți oameni minunați – adevărați iubitori de animale – care pur și simplu nu reușesc să găsească un câine de rasă bine crescut.
N-ar trebui să facem tot ce putem pentru a-i ajuta pe acești oameni să își găsească câinele de vis?
Nu sugerez să ai o cuibă de pui doar pentru a umple o nișă de piață dacă nu îți dorești cu adevărat acest lucru. Ceea ce sugerez este ca aceia dintre voi care iubesc să îngrijească și să crească pui (și, eventual, să își facă prieteni noi în acest proces) să nu lase presiunea publică sau a colegilor să îi oprească din a face ceea ce iubesc. Oamenii își doresc puii noștri. Dacă te poți angaja să faci lucrurile corect, te încurajez să o faci și să nu te lași influențat de etichetele negative. Grija și dedicarea noastră ar trebui să scoată în evidență diferențele și să le demonstreze contrariul celor care ne critică.
În acest proces, înțelegerea corectă a rolului crescătorului dedicat ajută la construirea unei relații de încredere pe viață cu noii proprietari.
Iar pentru cei care cresc rase cu un număr mic de exemplare, aș adăuga că una dintre responsabilitățile noastre față de rasă este să ne asigurăm că aceasta nu trece de la stadiul de „rară” la cel de „dispărută”.
