Atunci când aleg cei mai buni câini pentru montă, crescătorii experimentați nu se bazează doar pe numărul de trofee câștigate. Ceea ce contează cu adevărat este pedigree-ul și modul în care fiecare câine se potrivește în programul de selecție pe termen lung.
Înainte de a face primii pași, este esențial să înveți cum să crești câini cu viziune și responsabilitate pentru a asigura viitorul rasei.
Cum decide un crescător cu experiență ce câini să includă în programul său? În primul rând, acesta își evaluează propriile exemplare cât mai obiectiv posibil, punându-și întrebări precum: „Care sunt caracteristicile remarcabile pe care vreau neapărat să le păstrez la generația următoare?” și „Care sunt punctele slabe care trebuie îmbunătățite?”.
Apoi, crescătorul analizează pedigree-ul câinilor pe care intenționează să îi folosească pentru viitoarele cuiburi. Aceasta nu este doar o planificare pentru puii imediați, ci o strategie pe termen lung. Au fost acești câini obținuți prin line-breeding (înrudire apropiată), consangvinizare sau out-crossing (încrucișare între linii diferite)? Dincolo de termenii tehnici, esențial este cât de des apar aceiași strămoși în arborele genealogic.
Avantajul împerecherii câinilor înrudiți este că obții multe perechi de gene homozigote. Dar ce înseamnă asta mai exact?
Iată o scurtă lecție de bază despre genetică:
Caracteristicile pe care le vezi la un câine provin dintr-un complex de interacțiuni între perechi de gene, unde o jumătate din fiecare pereche vine de la mamă și cealaltă de la tată. Unele dintre aceste gene sunt recesive și rămân „ascunse”, în timp ce altele sunt dominante și se manifestă vizibil. De cele mai multe ori, aceste perechi interacționează cu alte gene pentru a crea aspectul și temperamentul final al câinelui.
Când se practică selecția într-un cerc restrâns de exemplare înrudite, fondul genetic este limitat. Asta înseamnă că, prin repetiție, vei obține perechi formate din două gene identice – ceea ce geneticienii numesc perechi homozigote. Uneori, acesta este un lucru foarte bun, alteori nu; totul depinde de trăsăturile pe care le controlează acele gene. Totuși, prin această metodă vei obține o mare consecvență. Deoarece există un număr limitat de gene din care se poate alege, rezultatul va fi cam același de fiecare dată.
La cealaltă extremă se află pedigree-ul unde puțini strămoși se repetă sau chiar deloc. Acest lucru duce la un fond genetic mai diversificat și la multe perechi de gene heterozigote (unde cele două gene din pereche sunt diferite). Rezultatul va fi o varietate mai mare de combinații și mult mai puțină uniformitate în cuib. Totuși, această metodă permite apariția unor combinații noi și, implicit, a unor caracteristici noi.
Înțelegerea acestor principii te va ajuta să decizi de ce merită să crești câini de rasă și cum să o faci în mod etic.
Dacă ești la început de drum, descoperă ce trebuie să știi înainte de a deveni crescător pentru a clădi o bază solidă.
Deci, ce ar trebui să facă un crescător? Totul depinde de obiectivele stabilite. Vrei să aduci elemente noi pentru a îmbunătăți calitatea liniei tale? Atunci alege o încrucișare cu o linie diferită care are trăsăturile pe care le cauți. Vrei să te asiguri că păstrezi calitățile excepționale pe care le ai deja? Atunci mergi pe o selecție bazată pe exemplare înrudite pentru a obține un cuib uniform. Când știi clar ce urmărești, poți planifica monta astfel încât să obții rezultatul dorit.
