Opinie: Nimic nu este mai frustrant pentru un crescător pasionat, care participă activ la expoziții, decât să audă că un potențial proprietar de excepție și-a cumpărat un câine dintr-o „fabrică de căței” sau de la un simplu intermediar comercial. Până la urmă, asociațiile de profil depun eforturi mari pentru a oferi informații relevante pe site-urile lor. Tu mergi regulat la concursuri, crești pui din părinți cu teste de sănătate la zi, știi cum și când să refuzi monta și începi socializarea micuților practic din ziua în care s-au născut. Atunci de ce ar alege un începător să cumpere de la cineva care produce cuiburi pe bandă rulantă, nu participă aproape niciodată la expoziții și nu vede rostul înscrierii într-un club de specialitate?
Dacă îl întrebi pe acel începător de ce a cumpărat câinele de acolo, s-ar putea să afli că a simțit că nu are altă variantă, după ce a fost ignorat sau respins de crescători cu reputație impecabilă. S-ar putea chiar să îți amintească faptul că el este tipul care a stat pe lângă boxa ta la ultimele expoziții, admirându-ți câinii și așteptând o ocazie să vorbească cu tine despre rasă, în timp ce tu erai ocupat cu toaletarea câinilor înainte de ring sau grăbit să discuți rezultatele timp de două ore cu ceilalți competitori. Pur și simplu nu a vrut să te întrerupă și a sfârșit prin a găsi o primire mult mai călduroasă la un crescător mai puțin serios.
Lumea expozițiilor canine poate fi intimidantă pentru cei noi. Ei văd rozetele mari, trofeele și titlurile lungi din fotografiile noastre online și înțeleg că avem câini de valoare. Dar dacă suntem „prea importanți” ca să răspundem la un e-mail sau dacă punem prea multe bariere în calea achiziționării unui pui, probabil vom pierde acel potențial cumpărător înainte de a apuca să ne prezentăm sau să bem o cafea împreună.
„Dacă tonul este unul de superioritate, iar conversația seamănă mai degrabă cu un interogatoriu, concluzia cumpărătorului va fi că nu este destul de bun pentru a deține această rasă.”
Cu toții admirăm dedicarea față de o rasă și dorința de a o proteja. Totuși, este periculos de ușor să aluneci de la rolul de protector al rasei la cel de „control freak”, fără să îți dai seama cât de respingător devii pentru public. Dacă tonul este unul de superioritate, iar conversația seamănă mai degrabă cu un interogatoriu, concluzia cumpărătorului va fi că nu este destul de bun pentru a deține această rasă. În acest caz, persoana respectivă va alege altă rasă sau va căuta pe internet un crescător de mâna a treia care o va primi cu brațele deschise. Vânzarea unui pui bun către acel începător — care îl va scoate în expoziții, poate îl va promova și cu siguranță se va lăuda cu el pe Facebook — va ajuta la legitimarea acelui crescător dubios, îi va valida reputația și, cel mai probabil, îi va genera și mai multe vânzări.
O prietenă de-a mea, care s-a ocupat mult timp de partea de „rescue” (salvare) în cadrul unui club de specialitate, a auzit poveștile multor oameni a căror singură vină era că nu mai avuseseră niciodată acea rasă. Majoritatea își făcuseră temele, citiseră despre rasă, aveau curtea îngrădită și erau gata pentru acest pas. Dar crescătorii cu nume mari nu aveau niciodată un câine pentru ei, nici pentru companie, nici pentru show, deși anunțau cuib după cuib. Pentru că își doreau bucuria de a crește un pui, iar la centrele de adopții rareori se găseau câini tineri din acea rasă, acești oameni fie alegeau o rasă înrudită, fie importau un pui din altă țară.
Și apropo de anunțuri, este foarte posibil să sperii familii excelente atunci când pui condiții imposibile. Un exemplu negativ este anunțul care promovează cuiburi care nici măcar nu s-au născut încă, insistând pe „doar pentru case cu experiență demonstrată în expoziții”. În primul rând, asta ar necesita vedere cu raze X, deoarece niciunul dintre noi nu poate vedea în interiorul femelei pentru a confirma calitatea absolută de show. Acest tip de limbaj pretențios poate face chiar și un veteran cu 30 de ani de experiență să se întrebe dacă este „calificat” pentru un pui din canisa ta. Culmea ironiei este că, deseori, crescătorul care pune aceste condiții drastice are abia zece ani de experiență, dar a reușit deja să alunge potențiali cumpărători care i-ar fi putut deveni, în alte circumstanțe, mentori utili.
Pe vremuri, a răspunde la o solicitare însemna să scrii o scrisoare de mână, să completezi un pedigree pe patru generații, să plătești pentru fotografii color pe care s-ar putea să nu le mai primești înapoi, să cauți un plic, un timbru și să mergi la poștă. Astăzi, nu există nicio scuză pentru a ignora mesajele când, în câteva minute, poți trimite un e-mail scurt și politicos, câteva fișiere PDF despre îngrijirea rasei, niște poze și un pedigree.
Ghidarea noilor veniți este unul dintre cele mai importante moduri prin care poți fi un stăpân de câine responsabil și un mentor veritabil.
Să fii protector cu rasa ta și cu propriii câini este o trăsătură admirabilă. Dar trebuie să învățăm și să împărțim această bucurie, să primim începătorii sinceri în comunitatea noastră și să dăm mai departe din cunoștințele noastre viitorilor pasionați. Acest lucru nu se întâmplă dacă sugerezi că cineva cu studii superioare și copii la facultate nu este capabil să învețe cum să spele și să perieze un câine. În zilele noastre, trebuie să fim cu toții ambasadori ai acestui sport. Dacă ești prea ocupat pentru cei noi, nu ai dreptul să te plângi de unde și-au cumpărat câinele.
