Infertilitatea la femele este o provocare pentru mulți proprietari și crescători de câini. În acest articol, explorăm cauzele, diagnosticul și soluțiile pentru problemele de reproducere, bazândune pe recomandările medicilor veterinari specialiști.
Este util de clarificat încă de la început dacă se poate vorbi de menstruație la câini sau dacă sângerarea observată are alte cauze fiziologice.
Mai jos poți citi interviul complet despre sănătatea reproductivă a cățelelor.
Întrebare: Ce aspecte legate de istoricul medical ar trebui luate în calcul înainte de a plănui o împerechere?
Răspuns: În general, trebuie evaluate vârsta femelei, condiția fizică, temperamentul, nutriția, suplimentele, medicamenteem, istoricul vaccinărilor și testele de sănătate. Fiecare rasă are anumite predispoziții genetice, așa că este important să verifici ce teste sunt recomandate pentru rasa ta.
Mai specific, trebuie discutate orice afecțiuni medicale sau intervenții chirurgicale anterioare, deoarece acestea pot influența sarcina sau lactația. Condiția corporală este esențială: femelele sedentare sau supraponderale vor avea mai multe probleme de fertilitate, o rată de ovulație mai scăzută și dificultăți la fătare. De asemenea, nu uita că și sănătatea masculului este la fel de importantă.
Întrebare: Dacă starea generală de sănătate este bună, ce trebuie să știm despre istoricul reproductiv?
Răspuns: Este important să știm numărul de fătări anterioare, istoricul ciclurilor (intervalul dintre călduri), cum au fost gestionate monte anterioare și dacă au fost făcute teste de progesteron. De asemenea, trebuie să știm dacă femela a rămas gestantă în trecut, câți pui a avut, dacă a născut natural, dacă au existat pui născuți morți și cum s-a comportat ca mamă (dacă a avut lactație normală).
Întrebare: Ce presupune examenul fizic realizat de veterinar?
Răspuns: Pentru femelele de peste 4 ani, se recomandă analize de sânge complete și examen de urină. Câinii de toate vârstele ar trebui testați pentru Brucella. Testele genetice variază în funcție de rasă și pot include examene ortopedice (șolduri, rotule, coate), examene oftalmologice, cardiace sau evaluarea tiroidei.
Examenul fizic general va include evaluarea ochilor, a dinților (atenție la tartru și boli parodontale), a ganglionilor, ascultarea inimii și a plămânilor, palparea abdomenului și verificarea glandelor mamare (de exemplu, dacă observi că i se umflă glandele mamare) și a zonei vulvare.
Întrebare: Care este cea mai frecventă cauză a infertilității la femele?
Răspuns: Cea mai des întâlnită cauză este gestionarea incorectă a momentului montei. Împerecherea bazată doar pe comportamentul femelei sau pe o anumită zi fixă din calendar poate duce la ratarea perioadei fertile. Comportamentul receptiv nu coincide întotdeauna cu ovulația.
Majoritatea femelelor sunt în proestru timp de 9 zile, iar perioada fertile este reprezentată de ultimele 4-5 zile de estru. Totuși, nu toate respectă „manualul”. Unele pot avea sângerări foarte discrete care trec neobservate, sau perioade de călduri mult mai lungi sau mai scurte. Dacă monta are loc prea devreme sau prea târziu, femela nu va rămâne gestantă.
O altă cauză comună este infertilitatea masculului (număr mic de spermatozoizi sau mobilitate scăzută). Se recomandă întotdeauna evaluarea spermei masculului înainte de montă.
Întrebare: Cum influențează metoda de inseminare succesul reproducerii?
Răspuns: Tipul de montă are un impact direct, de aceea este esențial să știi cum alegi metoda de inseminare artificială potrivită. Monta naturală oferă fluidul prostatic necesar pentru a ajuta spermatozoizii să ajungă în uter. În cazul inseminării artificiale vaginale, doar aproximativ 10-25% din spermatozoizi reușesc să treacă de colul uterin. Metodele mai avansate, precum inseminarea transcervicală sau chirurgicală, depun sperma direct în uter, crescând șansele de concepție și numărul de pui.
Întrebare: Pot medicamentele sau hormonii să cauzeze probleme de fertilitate?
Răspuns: Da. Femelele tratate cu progesteron pentru a amâna căldurile pot prezenta modificări chistice la nivelul uterului. De asemenea, expunerea la estrogeni (din alimente, suplimente sau chiar creme hormonale folosite de stăpâni care ajung pe pielea câinelui) poate provoca patologii uterine grave.
Întrebare: Ce este hiperplazia endometrială chistică (HEC)?
Răspuns: În timpul ciclului, bacteriile din vagin pot pătrunde în uter. Dacă apărarea uterului nu funcționează corect, bacteriile se înmulțesc sub influența progesteronului. În timp, inflamația duce la formarea de țesut cicatricial și chisturi, îngroșând peretele uterului. Aceasta este hiperplazia endometrială chistică.
Această afecțiune scade drastic fertilitatea și crește riscul de resorbție embrionară, avort sau infecții grave (piometru). Diagnosticul se pune prin ecografie sau biopsie uterină, iar tratamentul depinde de severitatea cazului.
Întrebare: Ce facem dacă intervalul dintre călduri este prea scurt sau prea lung?
Răspuns: Un interval normal este de 5-8 luni pentru majoritatea raselor. Dacă intervalul este sub 4 luni, șansele de a păstra sarcina sunt sub 30%, deoarece uterul nu are timp să se refacă. Această problemă poate fi tratată cu medicamente specifice care amână următorul ciclu.
Pe de altă parte, dacă femela nu intră deloc în călduri (anestru prelungit), cauzele pot fi diverse: paraziți, nutriție deficitară, probleme tiroidiene sau „călduri silențioase” (pe care proprietarul nu le observă). În aceste cazuri, medicul veterinar poate recomanda teste citologice bilunare sau analize hormonale pentru a identifica momentul în care începe ciclul.
În plus, consultă acest ghid pentru a afla exact cât durează gestația la câini și a planifica sosirea noilor membri ai familiei.
Concluzie: Dacă întâmpini probleme de fertilitate cu cățeaua ta, cel mai bun prim pas este o discuție detaliată cu un medic veterinar specializat în reproducere pentru a stabili un plan de investigații corect.
