Cei mai mulți dintre noi depunem toate eforturile pentru a crește pui minunați. Alegem cu grijă exemplarele pentru reproducere, punând accent pe sănătate și temperament. Creștem puii în țarcuri sigure, pline de stimuli, și oferim cea mai bună nutriție posibilă părinților și puilor.
Înțelegerea acestor procese evidențiază rolul esențial al crescătorilor în sănătatea puilor încă din prima zi de viață.
Cu toate acestea, s-ar putea să trecem cu vederea importanța unei perioade cheie în dezvoltarea cățelușilor. Perioada perinatală, de la concepție și până imediat după naștere, este momentul în care puii trec prin etape dramatice de dezvoltare neuronală și imunitară. De fapt, această etapă pune bazele sănătății, stabilității mentale și longevității fiecărui câine. Iată trei dintre cele mai fascinante efecte ale perioadei perinatale.
Vârsta părinților: Mai tânăr nu înseamnă neapărat mai bine
Din punct de vedere istoric, crescătorii au preferat să dea câinii la montă de tineri și să îi retragă devreme, în special în cazul femelelor. Având în vedere că animalele tinere sunt de obicei mai fertile, acest plan părea logic. Totuși, dacă longevitatea este unul dintre obiectivele tale, cercetările recente despre telomeri ne-ar putea face să regândim această strategie.
Telomerii sunt ca niște „capace de protecție” la capătul fiecărui cromozom, care protejează materialul genetic important împotriva deteriorării în timpul diviziunii celulare. Cu cât telomerii unui câine sunt mai lungi, cu atât este mai probabil ca acesta să aibă o viață lungă.
Ce determină lungimea telomerilor unui pui? În primul rând, părinții săi. Femelele transmit de obicei lungimea telomerilor pe care au moștenit-o de la mamele lor, deci femelele din linii cu o longevitate bună vor produce, cel mai probabil, pui cu telomeri mai lungi.
În cazul masculilor, situația este mai complexă. Spre deosebitate de ovule, telomerii din spermă tind să se lungească pe parcursul vieții câinelui. Prin urmare, sperma produsă mai târziu în viață are șanse mai mari să aibă telomeri mai lungi decât cea produsă de același câine în tinerețe. Evident, trebuie să existe un echilibru între calitatea spermei și lungimea telomerilor, dar dacă îți dorești pui care să trăiască mult, împerecherea femelelor din linii longevive cu masculi mai în vârstă ar putea fi un avantaj.
Mai mulți stimuli pozitivi și mai puțin stres prenatal
Femelele gestante pot trece prin două tipuri de stres: cel negativ (distres) și cel pozitiv (eustres). Ambele tipuri de stres prenatal au efecte pe termen lung asupra puilor. Puii ale căror mame suferă de stres negativ în timpul sarcinii sunt mai predispuși să fie reactivi, anxioși și iritabili la vârsta adultă, având sisteme de gestionare a stresului deficitare, o inteligență mai scăzută și o capacitate de atenție mai redusă. În schimb, puii ale căror mame au o sarcină liniștită și plină de experiențe pozitive tind să devină adulți mai calmi și mai stabili, care învață, se reproduc și au o digestie mai bună.
Cum îți poți da seama prin ce fel de stres trece cățeaua ta? Deoarece stresul trebuie privit prin ochii animalului, stresul negativ provine din lucruri pe care ea le consideră înfricoșătoare, neplăcute sau dureroase. Stimularea pozitivă vine din activități, situații și oameni care îi fac plăcere. Aceeași activitate, cum ar fi participarea la o expoziție chinologică, poate provoca stres negativ unei femele și stres pozitiv alteia. De aceea, este esențial să îți cunoști bine câinele și să îi oferi o viață plină de experiențe plăcute în timpul gestației, pentru ca puii să fie mai sănătoși și mai echilibrați.
Mamele bune sunt esențiale
În final, să vorbim despre instinctul matern. În orele și primele zile după naștere, frecvența cu care mama își linge, își atinge și își îngrijește puii are un impact pe termen lung, adesea pentru toată viața, asupra comportamentului acestora. Puii care au parte de mame grijulii sunt mai puțin predispuși la anxietate și agresivitate la vârsta adultă, sunt mai rezilienți, mai ușor de dresat și pot învăța mai bine chiar și în condiții de stres. În plus, o îngrijire maternă de calitate a fost legată de modificări benefice la nivelul ADN-ului, care se transmit generațiilor viitoare. Mamele bune tind să dea naștere unor viitoare mame la fel de bune și, prin ele, unor câini mai stabili.
Acest lucru ar trebui să ne încurajeze să alegem exemplarele pentru reproducere și în funcție de abilitățile lor materne, permițând femelelor să stea cu puii lor cât mai mult posibil în primele săptămâni. Dacă suntem nevoiți să preluăm noi acest rol, nu trebuie să ne limităm doar la hrănire și curățenie, ci trebuie să oferim stimulare tactilă pe tot corpul puiului, de mai multe ori pe zi.
Pe lângă aceste fundamente, poți introduce și o serie de exerciții pentru primele săptămâni de viață pentru a maximiza potențialul puilor.
Dacă ești proprietar de rase de mici dimensiuni, află cum să oferi un start excelent cățeilor de talie toy pentru a asigura o dezvoltare armonioasă.
Așadar, pentru a crește câini mai buni, trebuie să începem mult mai devreme decât am crede. Acordând atenție acestor trei aspecte în perioada perinatală, vom reuși să creștem câini mai sănătoși, mai longevivi și mai echilibrați.
