Când iubitorii de animale aud expresia „câine de munte”, se gândesc imediat la giganți: Saint Bernard, Ciobănesc de Pirinei, Ciobănesc de Berna și alte rase mari și puternice, create pentru a păzi turmele și a salva călătorii rătăciți prin munții lumii. Însă câinii crescuți special pentru a trăi la altitudini mari vin în toate mărimile. Lhasa Apso, mic dar robust, și vărul său la fel de scund, Spanielul Tibetan, sunt exemplele perfecte.
Această tranziție fascinantă de la viața aspră de munte la mediul domestic poate fi observată și în istoria rasei Marele Pirineu.
Pe lângă adaptările fizice, menținerea vitalității acestor câini depinde și de o dietă echilibrată, deci este util să știi care este cea mai bună hrană pentru Lhasa Apso.
Câinii din rasa Lhasa Apso au fost crescuți timp de secole pentru a fi companioni și câini de pază în mănăstirile izolate din Tibet. Tibetul, supranumit „acoperișul lumii”, este un platou înalt înconjurat de munți, inclusiv masivul Himalaya. Teritoriul de origine al rasei se află la aproximativ 4.000 de metri deasupra nivelului mării. Aerul este extrem de rarefiat, având cu 40% mai puțin oxigen decât la câmpie. Terenul este accidentat, iar temperaturile sunt extreme.
Lhasa Apso a fost „construit” pentru a prospera în această patrie aparent neprimitoare. Sub blana lungă se ascunde un câine compact și muscular, cu o structură care îi permite să conserve căldura în nopțile geroase din Himalaya și cu rezistența necesară pentru a parcurge trecătorile stâncoase. Botul lat și plămânii relativ mari (într-un corp destul de lung pentru a-i găzdui) îi permit să respire ușor la altitudini mari.
Blana deasă, rezistentă la intemperii, îi ține de cald pe vârfurile înzăpezite și acționează ca un scut împotriva soarelui puternic de la amiază în văi. Coada stufoasă, purtată pe spate, funcționează ca o umbrelă care oferă protecție suplimentară împotriva soarelui, iar părul bogat de pe față îi protejează ochii de praf și spini. Labele sunt rotunde și mari, asigurând aderență în zăpadă și pe pantele înghețate și periculoase.
Lhasa Apso este dovada că un câine de munte nu trebuie să fie neapărat cât muntele de mare.
Semnificația rasei Lhasa Apso în Tibet
Cei care au crescut și au îngrijit acești câini au fost călugării tibetani, a căror formă de budism este uneori numită lamaism și al căror lider spiritual este Dalai Lama.
Călugării au crescut acești câini pentru ei înșiși, ca tovarăși și protectori, dar i-au oferit și drept cadou liderilor societății tibetane sau unor personalități străine. Încă de la întemeierea mănăstirilor din Himalaya în secolul al VII-lea, rasele tibetane – printre care Lhasa Apso, Mastiff-ul Tibetan, Spanielul Tibetan și Terrierul Tibetan – au ocupat un loc simbolic și uneori sacru în mitologia locală.
În folclorul vechi, protectorul Tibetului și al lui Buddha este Leul Zăpezilor, o fiară mitică ce locuiește în estul Himalayei. Leul Zăpezilor rămâne simbolul național al Tibetului și apare pe steagul acestuia. „Dacă leul zăpezilor rămâne în munți, este leu”, spune un vechi proverb tibetan, „iar dacă coboară în văi, devine câine”. Mai exact, devine un Lhasa Apso. (Numele tibetan al rasei este Apso Seng-kyi, care s-ar traduce prin „câine-leu bărbos”). Ca o încarnare vie a Leului Zăpezilor, Lhasa Apso a devenit câinele de pază preferat al nobililor și liderilor spirituali, în special în apropierea orașului sacru Lhasa.
Se credea că, atunci când un lama (maestru spiritual) murea, sufletul său se putea adăposti temporar în corpul unui Lhasa Apso, în așteptarea reîncarnării într-un nou corp uman. La rândul lor, istoricii rasei menționează că, atunci când unul dintre acești câini murea, se credea că sufletul său se reîncarna într-un copil, acesta fiind unul dintre acele lucruri mai puțin cunoscute despre Lhasa.
O altă legendă tibetană spune povestea unei zeițe înaripate numite Sako. Ea dădea naștere în fiecare an la doi pui, dar numai unul avea aripi. Puiul fără aripi era un Lhasa Apso, care cădea mereu din cuibul aflat pe vârful muntelui. După mulți ani, Sako a decis să îl protejeze: a pus puiul de Lhasa pe spate și a zburat cu el până jos, la sol. Astfel, spune legenda, a ajuns primul Lhasa Apso în Tibet.
Pentru ce au fost creați acești câini?
Raportat la dimensiunea lor, câinii din rasa Lhasa Apso sunt printre cei mai buni câini de pază din lume. Timp de o mie de ani, au servit drept santinele în palate și mănăstiri budiste. Inteligența, simțurile ascuțite și capacitatea incredibilă de a deosebi prietenii de dușmani i-au făcut ideali pentru această sarcină. Adesea lucrau în echipă cu impunătorul Mastiff Tibetan: micul Lhasa dădea alarma când se apropia un intrus, iar Mastiff-ul intervenea cu forța sa brută.
Deși sunt adesea confundați cu alte rase asiatice, există diferențe clare într-o comparație între Lhasa Apso și Shih Tzu în ceea ce privește personalitatea și istoricul lor.
Astăzi, acești câini păzesc ferestrele apartamentelor sau curțile caselor. Deși sunt drăgălași și jucăuși, instinctele lor străvechi de santinelă sunt încă vii. Devotați familiilor lor, în fața cărora fac pe clovnii, sunt rezervați cu străinii până când le sunt prezentați oficial. Sunt prea demni pentru a lătra nervos din orice, dar dacă cineva străin se află pe proprietatea ta cu intenții rele, un Lhasa se va asigura că vei afla imediat.
Cum a ajuns rasa Lhasa Apso în restul lumii?
Datorită rolului important în cultura tibetană, acești câini erau considerați o comoară națională protejată. Era interzis să cumperi sau să vinzi un Lhasa; ei puteau fi doar dăruiți celor considerați demni de un asemenea cadou.
Dacă ești fascinat de moștenirea lor nobilă, te invităm să descoperi dacă Lhasa Apso este câinele potrivit pentru tine și pentru familia ta.
Din fericire pentru proprietarii de astăzi, exploratorul Charles Suydam Cutting a fost considerat demn de acest onor chiar de către Dalai Lama. Cutting, un aventurier și naturalist pasionat, a stabilit o legătură neașteptată cu liderul tibetan în anii ’30, bazată pe pasiunea lor comună pentru câini.
După ce Cutting i-a trimis cadou lui Dalai Lama mai mulți câini din rase precum Dalmatian sau Marele Danez, liderul spiritual a răspuns, conform tradiției tibetane, cu un cadou pe măsură: o pereche de câini Lhasa Apso, numiți Taikoo și Dinkai. Acești doi câini au devenit baza rasei în Statele Unite și, ulterior, au ajutat la răspândirea rasei în întreaga lume, fiind recunoscuți oficial ca rasă distinctă la mijlocul anilor ’30.
Povestea lor ne amintește de alte rase cu o moștenire străveche, precum istoria Ciobănescului Anatolian, care a evoluat de asemenea dintr-un paznic redutabil într-un prieten loial.
Deși au trecut decenii de când au părăsit mănăstirile din Himalaya, exemplarele de astăzi păstrează aceleași caracteristici fizice și temperamentale care i-au făcut faimoși în „acoperișul lumii”.
