Atunci când pasionații acestei rase au văzut pentru prima dată un Löwchen la marile expoziții canine din anii ’80, puțini și-ar fi imaginat că vor ajunge să îndrăgească atât de mult acești „mici câini leu”. Mulți posesori de câini de talie mică, obișnuiți cu rase mai liniștite, au căutat ceva mai activ și au descoperit în Löwchen partenerul ideal. Deși par doar niște cățeluși de companie, aceștia au o personalitate puternică. Acești câini speciali au parcurs un drum lung și dificil pentru a reveni în atenția publicului, după ce la un moment dat au fost la un pas de dispariție.
Pentru cei care preferă un companion mic și activ, rasa Papillon reprezintă o altă alegere plină de viață și inteligență.
Dacă ești fascinat de eleganța canină surprinsă în arta clasică, merită să explorezi și istoria Ogarului Italian, o rasă cu o grație aparte.
Dacă ești atras de farmecul lor, te invităm să descoperi și alte 12 rase de câini mici și adorabili potriviți pentru viața la apartament.
Originile rasei
Picturile și gravurile vechi demonstrează că Löwchen există încă din secolul al XV-lea. Experții care au studiat istoria rasei spun că primele dovezi apar într-o pictură de Jan van Eyck, Nașterea Botezătorului, care datează din 1422. Dacă te uiți la câinii din acele tablouri vechi, vei vedea exemplare care arată aproape identic cu cei de astăzi.
O poveste similară de supraviețuire și revenire miraculoasă în atenția publicului o regăsim parcurgând istoria rasei Bichon Havanez.
Simbolul leului se regăsește și la rasele de talie mare, un exemplu fascinant fiind istoria rasei Leonberger, supranumit și el mascota-leu.
Transformarea prin toaletaj este o temă centrală și în istoria rasei Bedlington Terrier, unde aspectul fizic a evoluat odată cu rolul social al câinelui.
Studierea rădăcinilor istorice ne ajută să apreciem diversitatea raselor europene, un proces similar fiind documentat și în istoria rasei Basset Fauve de Bretagne.
Această prezență constantă în tablourile renascentiste este o trăsătură pe care Löwchen o împarte cu istoria rasei Bichon Frisé.
O evoluție similară, de la utilitate la companion de lux, poate fi observată și în istoria Griffonului de Bruxelles, o altă rasă cu rădăcini europene adânci.
În marile muzee ale lumii, cum este Rijksmuseum din Amsterdam, pot fi observate tablouri renascentiste care înfățișează scene de ospăț. Adesea, într-un colț al picturii, apare un Löwchen în mărime naturală, stând pe podea și uitându-se cu speranță spre masa plină cu mâncare, exact așa cum ar face un cățel din zilele noastre.
Gravurile artistului german Albrecht Dürer oferă, de asemenea, o privire asupra trecutului rasei. Cel mai interesant aspect este că acești câini sunt imediat recognoscibili, având chiar și tunsoarea specifică de „leu” încă din secolul al XVI-lea. Rasa nu s-a schimbat aproape deloc de atunci; atât aspectul fizic, cât și atitudinea și personalitatea lor vibrantă au rămas aceleași.
Produse ale Renașterii, o perioadă plină de simbolism, acești mici câini leu reprezentau curajul. Legenda spune că vitejii cavaleri care mureau în luptă erau înmormântați cu statuia unui leu la picioare, dar dacă mureau din cauze naturale, în locul leului era pusă statuia unui astfel de câine. Numele „Löwchen” provine din limba germană și înseamnă chiar „micul leu”. Pe lângă rolul simbolic, aceștia erau folosiți și pentru a încălzi picioarele stăpânilor în castelele friguroase.
O poveste populară sugerează că tunsoarea tip leu a apărut pentru ca doamnele de la curte să poată ține câinii în pat, încălzindu-și picioarele direct pe pielea expusă a animalului. Totuși, există și o teorie mai practică: tunsoarea era o măsură de igienă, pentru a preveni încâlcirea blănii și apariția paraziților.
De-a lungul anilor, popularitatea rasei a scăzut, iar până la cel de-al Doilea Război Mondial, Löwchen era considerat o raritate. O crescătoare din Belgia, Madame Bennert, care deținea astfel de câini încă din 1897, și-a făcut o misiune din a salva rasa. După căutări lungi și anevoioase, a reușit să găsească câteva exemplare în Franța și Belgia, punând bazele unei canise care a salvat micul leu de la dispariție.
Eforturile ei au dat roade, iar timp de mulți ani a lucrat îndeaproape cu crescători germani pentru a mări numărul de exemplare și pentru a menține calitatea rasei. Ulterior, rasa a început să fie exportată în Anglia și, mai târziu, în restul lumii.
Un câine care își face simțită prezența
Löwchen nu a fost niciodată o rasă extrem de numeroasă. Unul dintre motive este faptul că femelele nu au cuiburi mari; în medie, se nasc doar trei sau patru pui. Acest lucru a făcut ca rasa să nu fie exploatată comercial, ceea ce, spun experții, a ajutat la menținerea sănătății și standardelor rasei.
Înainte de a alege un câine de talie mică, este util să compari temperamentul acestuia cu alte rase asiatice, verificând dacă este Lhasa Apso câinele potrivit pentru stilul tău de viață.
Curios și inteligent, dar uneori încăpățânat, Löwchen este jucăuș, rapid și adoră să petreacă timp în aer liber. Învață foarte repede și se descurcă excelent la dresajul de disciplină. Sunt câini dornici să își mulțumească stăpânul, ceea ce îi face potriviți și pentru activități precum agility.
Alegerea unui exemplar dintr-o astfel de linie genetică este o formă de sprijin pentru conservarea raselor aflate în dificultate.
În ciuda taliei mici, Löwchen se comportă ca un câine mare și își onorează numele, nefiind intimidat de nimic. Dacă este dărâmat la joacă, se rostogolește și se ridică imediat, gata de acțiune. Cu o carismă debordantă, Löwchen este un personaj mic și curajos care reușește să cucerească inima oricui îl cunoaște.
