Istoria Pointerului explică dorința sa intensă de a găsi păsări și loialitatea de care dă dovadă atât pe teren, cât și acasă. O rasă tradițională, cu viteză și rezistență de invidiat, acest câine de vânătoare de talie medie spre mare își poartă numele chiar după rolul pe care îl are (to point – a indica/a puncta vânatul).
Originile Pointerului
Încă din cele mai vechi timpuri, câinii au fost folosiți pentru a prinde vânat. Erau aceștia strămoșii Pointerului? Deși se crede că este o rasă antică, originile sale exacte nu au fost niciodată confirmate oficial. Experții au cercetat literatura și arta, călătorind prin toată Europa pentru a identifica începuturile acestei rase.
Cei pasionați de rasele continentale pot descoperi și câteva lucruri interesante despre Spinone Italiano, un câine de vânătoare robust și versatil.
Pentru a înțelege mai bine contextul raselor europene, poți explora și istoria Bracului German cu Păr Scurt, un alt vânător de elită cu origini similare.
Deși Pointerul Englez este cel mai cunoscut, merită să explorezi și alte rase de câini de tip Pointer care au calități similare.
Unele teorii susțin că Pointerul este una dintre cele mai vechi rase de câini. Această opinie se bazează pe descoperirea unui mormânt egiptean vechi de 3.000 de ani în Teba, unde apare o imagine, parțial vizibilă, a unor câini de vânătoare. Se spune că acesta este singurul câine din antichitate a cărui linie a spatelui, așa cum este reprezentată, este identică cu cea a exemplarelor de astăzi. Mai mult, nicio altă rasă nu a mai avut o coadă cu o structură atât de specifică.
Este vorba despre linia superioară a corpului și caracteristicile cozii, care sunt emblematice pentru Pointer. O ușoară ridicare a crupei și coada în formă de con, purtată la un unghi mic față de linia spatelui, ajută câinele să își mențină echilibrul și să aibă o mișcare corectă. Deși datele istorice suplimentare sunt limitate, alte mențiuni despre câini care „indică” vânatul datează încă din Evul Mediu.
Pointerul în Anglia
Se crede că strămoșul original a fost Pointerul Spaniol. Rasa exista pe tot continentul european și a ajuns în Anglia în jurul anului 1650. În secolul al XVII-lea, înainte de inventarea armelor de foc, Pointerii localizau iepurii pentru ca ogarii să îi poată urmări pe câmp. Odată ce vânătoarea de păsări a devenit populară, Pointerul s-a dovedit a fi un companion de nădejde.
Evoluția acestor câini a fost strâns legată de cea a altor rase de câini Spaniel folosite istoric pentru ridicarea vânatului.
Pe lângă Pointeri, Marea Britanie este și locul de origine pentru English Springer Spaniel, o rasă cu o istorie la fel de bogată.
Ofițerii armatei britanice au adus Pointeri Spanioli acasă după Războiul de Succesiune Spaniol, în 1714. Aceștia erau masivi și aveau un instinct de vânătoare puternic, dar erau prea lenți pentru vânătorii energici. Pe parcursul următorului secol, britanicii au dezvoltat Pointerul Englez prin încrucișări cu Pointeri Francezi, care erau mai rafinați și mai rapizi. S-au făcut și alte încrucișări cu Bloodhound pentru a îmbunătăți simțul mirosului, cu Foxhound Englez pentru temperament și rezistență, și cu Ogari (Greyhound) pentru viteză.
Pointerul în epoca modernă
Pointerii au devenit rapid populari printre vânători din mai multe motive. Puii își demonstrează instinctul de vânătoare de la o vârstă fragedă, adesea „indicând” vânatul încă de la vârsta de două luni. Blana scurtă, densă și lucioasă, alături de silueta ușor de recunoscut, au contribuit la faima rasei.
Dacă ești pasionat de câinii de aport, merită să compari aceste abilități cu cele ale diverselor rase de câini Retriever.
Datorită abilităților sale înnăscute, rasa este adesea inclusă în topul celor mai buni vânători de păsări excelenți din lume.
Rasa a fost atât de apreciată încât a devenit simbolul multor cluburi chinologice importante. De exemplu, la primele mari expoziții canine de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Pointerii erau prezenți în număr impresionant, fiind printre primele rase înregistrate oficial în registrele genealogice.
Culorile Pointerului sunt maro (ficat), lămâie, negru sau portocaliu, fie într-o singură culoare, fie în combinație cu alb. În jurul anului 1820, unii pasionați de vânătoare au dezvoltat Pointeri complet negri. Dacă în trecut cele mai frecvente culori erau maro cu alb, astăzi diversitatea cromatică este mult mai mare.
Evoluția rasei în secolul XX
Conform experților, coada Pointerului s-a schimbat de-a lungul anilor, dar poziționarea ei rămâne critică. Nu trebuie să aibă noduri, ci să formeze o linie dreaptă, ca un ac de albină. Coada acționează ca o cârmă pentru câine, menținându-i echilibrul și permițându-i o mișcare fluidă. Pe teren, Pointerul ar trebui să poată alerga toată ziua fără să obosească, lucru ajutat de o structură corporală bine proporționată.
O altă rasă care a trecut printr-o transformare remarcabilă este Boxerul, care a evoluat de la un ajutor la vânătoare la un partener de familie loial.
Pentru pasionații de câini de lucru, este util să știe cum să facă diferența între rasele de câini de aret pentru a alege partenerul potrivit de teren.
Mulți proprietari s-au îndrăgostit de această rasă după ce au văzut exemplare superbe în competiții. Pointerii sunt considerați o rasă magnifică: sunt loiali, inteligenți, ușor de întreținut și foarte curați. Se spune adesea că, odată ce ai avut un Pointer, nu vei mai dori niciodată o altă rasă.
Pointerul ideal
Cei care cresc acești câini de zeci de ani laudă capul impunător al rasei, temperamentul blând și inteligența sclipitoare. Chiar dacă nu sunt folosiți la vânătoare, Pointerii au nevoie de activitate și își folosesc mintea în moduri surprinzătoare.
Este esențial să înveți cum să alegi rasa de câine potrivită pentru stilul tău de viață înainte de a face marea alegere.
Indiferent dacă îl folosești pe teren sau nu, poți consulta câteva sfaturi de dresaj și siguranță pentru a menține un stil de viață activ și echilibrat alături de Pointerul tău.
Există povești despre Pointeri care, observând cum stăpânii lor aprind focul în șemineu iarna, au încercat să „ajute” când s-a făcut frig. Un astfel de câine a început să aducă crenguțe din curte și să le așeze lângă șemineu, făcând legătura între lemne și căldura pe care o dorea. Această capacitate de a face conexiuni și de a învăța rapid îi face să fie nu doar niște câini de lucru excelenți, ci și niște membri ai familiei extraordinari.
