Câinii Shiba Inu pe care îi vezi zâmbind astăzi au început ca vânători și companioni ai samurailor în Japonia secolului al X-lea. Acești câini robuști și musculoși nu doar că și-au dezvoltat încrederea, o personalitate îndrăzneață și o loialitate intensă, dar au jucat și un rol crucial în viața acestor războinici, devenind o parte integrantă a istoriei japoneze.
Această rasă face parte din categoria câinilor de tip spitz, la fel ca frumosul câine nordic despre care poți afla mai multe lucruri mai puțin cunoscute despre Samoyed.
Pe lângă istoria sa lungă, există multe lucruri mai puțin cunoscute despre Shiba Inu care definesc această rasă fascinantă.
Aceste caracteristici admirabile, împreună cu dimensiunea compactă, expresia alertă și ochii triunghiulari specifici, îi oferă câinelui Shiba un aspect asemănător cu cel al unei vulpi, făcându-l iubit de generații întregi.
Fiind cea mai mică și una dintre cele mai vechi rase de câini japonezi, Shiba se bucură de un statut special și este cea mai populară rasă de câini din Japonia. Exemplarele de Shiba apar în filme și în diverse forme ale culturii populare japoneze, inclusiv în meme-uri pe internet. Popularitatea lor s-a extins mult dincolo de granițele Japoniei, fiind apreciați peste tot în lume ca parteneri de viață afectuoși.
De unde vine numele Shiba Inu?
Numele „Shiba Inu” are o semnificație istorică în cultura japoneză. Acesta combină cuvântul „Inu”, care înseamnă „câine” în japoneză, cu „Shiba”, care se traduce prin „tufiș” sau „lemn de foc”.
Abilitatea sa de a înfrunta animale mari în trecut amintește de curajul descris în istoria rasei Rhodesian Ridgeback, un alt vânător neînfricat.
Această moștenire de vânător de talie mică este comparabilă cu istoria rasei Beagle, o altă rasă recunoscută pentru instinctele sale ascuțite.
Asocierea rasei cu tufișurile are o dublă explicație. În trecut, rasa era folosită pentru a vâna vânat mic, precum iepuri, vulpi, păsări și ocazional mistreți sau urși, în terenul muntos acoperit de vegetație deasă (tufișuri și ramuri rupte).
Blana scurtă, deasă și pufoasă a câinelui Shiba, care vine în trei culori intense – roșu, susan roșu sau negru cu cafeniu, având un subpăr crem, gălbui sau gri – seamănă cu frunzele de toamnă ale tufișurilor. Acest camuflaj natural îi ajuta pe câini să se confunde cu mediul lor de vânătoare.
Deși rasa nu mai vânează hrană pentru războinici, exemplarele de Shiba de astăzi își păstrează instinctul de a urmări prada, ceea ce îi face companioni jucăuși și activi. Acest instinct, împreună cu temperamentul lor prietenos, este o parte esențială a personalității lor și o amintire permanentă a originilor rasei.
Povestea rasei Shiba
Câinii Shiba de astăzi își au originile în strămoși care ar fi putut însoți primii imigranți în Japonia în jurul anului 7000 î.Hr. În timpul săpăturilor, arheologii au descoperit dovezi ale unor câini mici, de aproximativ 37-50 cm înălțime, alături de movile de scoici care serveau drept locuri de înmormântare sacre sau depozite de resturi folosite de poporul Jomonjin.
Din aceeași regiune a lumii provine și o altă rasă plină de mister, despre care poți citi în 7 lucruri pe care nu le știai despre rasa Shar-Pei.
Dacă vrei să afli cum se compară Shiba cu vărul său mai mare, citește despre Akita versus Shiba Inu și diferențele esențiale dintre ei.
Un alt grup de oameni și-a adus propriii câini de companie atunci când s-au stabilit în Japonia în secolul al III-lea î.Hr. Acești câini s-au împerecheat cu descendenții canini ai poporului Jomonjin.
În timpul secolului al VII-lea, curtea imperială japoneză a stabilit că șase rase native sunt vitale pentru cultura țării. Trei varietăți de Shiba au fost identificate în funcție de regiunile lor de origine. Acestea împărtășesc caracteristici similare, dar diferă ca mărime. Akita este cea mai mare rasă japoneză de tip spitz; Kishu, Hokkaido, Shikoku și Kai sunt de talie medie, iar Shiba Inu este cea mai mică.
Salvarea de la dispariție
În ciuda statutului lor prețuit în Japonia, rasa Shiba Inu s-a confruntat de două ori cu riscul dispariției. Prima amenințare a apărut între 1868 și 1912, în timpul erei Meiji, și s-a agravat între 1912 și 1926, în perioada Taisho.
Dacă ești posesorul unei rase japoneze de talie mică, este esențial să alegi cea mai bună hrană pentru un chin japonez pentru a-i asigura o nutriție echilibrată.
Eforturile de conservare au vizat toate rasele naționale, existând multe lucruri mai puțin cunoscute despre rasa Akita și supraviețuirea sa miraculoasă după război.
Japonia are o tradiție canină bogată, incluzând și grațiosul Japanese Chin, un alt simbol prețuit al rafinamentului oriental.
În 1928, pasionații de câini din Japonia au recunoscut necesitatea de a salva numărul de câini indigeni și au înființat Societatea pentru Conservarea Câinelui Japonez. Datorită naturii sale indigene și semnificației culturale, Shiba Inu a fost declarat în 1936 „Monument Național al Japoniei”. Este una dintre cele nouă rase monument din Japonia.
Numărul exemplarelor de Shiba a scăzut pe măsură ce Japonia și-a încheiat izolarea și a început să importe produse occidentale, inclusiv rase de câini străine, care au fost apoi încrucișate cu rasele native. Când cercetătorii și vânătorii au încercat să salveze linia de sânge pură, Ministerul Educației din Japonia a declarat câinii indigeni monumente naționale.
A doua oară când rasa a fost aproape de dispariție a fost în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. Lipsa hranei, bombardamentele și depresia postbelică au fost factori care au afectat numărul de câini. După război, o epidemie de jigodie (distemper) foarte contagioasă a decimat și mai mult populația rămasă de Shiba.
Shiba Inu în restul lumii
Rasa a început să câștige popularitate internațională la jumătatea secolului XX. Primul exemplar a ajuns în Statele Unite în 1954, adus de o familie de militari care se întorcea din Japonia. De atunci, popularitatea rasei a crescut constant, fiind recunoscută oficial de asociațiile chinologice internaționale în anii ’90.
Alături de Shiba, o altă prezență asiatică îndrăgită în casele noastre este micul „leu” tibetan, existând numeroase lucruri mai puțin cunoscute despre Shih Tzu.
În perioada în care Shiba cucerea Occidentul, iubitorii de animale redescopereau eleganța europeană descrisă în istoria Ogarului Italian.
Pentru cei care doresc să aducă un astfel de companion în familie, este esențial să afle dacă este Shiba Inu câinele potrivit pentru tine și personalitatea ta.
Un câine sportiv și activ
Deși face parte din grupa câinilor utilitari sau de companie, Shiba Inu nu este un câine care să se bucure neapărat de aport. Totuși, acești câini sunt foarte activi și pot excela în sporturile canine. Atletici și energici, sunt ideali pentru agility, unde au ocazia să treacă prin tuneluri, să sară peste obstacole și să navigheze printre jaloane. Acest sport oferă acestei rase inteligente multă stimulare mentală și fizică.
Dacă ești atras de caracterul lor energic și independent, poți explora și cum să alegi un câine mai mic care să păstreze un temperament similar.
Instinctul de vânătoare îi ajută să se bucure de activități de urmărire a momelii. Antrenamentele de dresaj de disciplină și raliurile canine pot fi, de asemenea, benefice, deoarece aceste activități pun accent pe consecvență și recompensă pozitivă, ajutându-i să învețe să se concentreze și să urmeze comenzi specifice.
Jocurile de căutare (precum „Barn Hunt”) li se potrivesc de minune, deoarece au un simț al mirosului foarte dezvoltat și o dorință puternică de a găsi „prada”. Învățarea unor trucuri noi acasă este o altă activitate distractivă pe care o poți face cu un Shiba. Rasa este foarte inteligentă și poate învăța aproape orice truc îi predai.
Menținerea acestui câine ocupat și activ nu doar că îi oferă stimularea de care are nevoie, dar ajută și la construirea unei legături pe viață între tine și prietenul tău patruped.
