Ai impresia că animalul tău de companie are probleme cu vederea? Poate pare agitat în locuri slab iluminate sau se lovește de obiecte atunci când se află într-un mediu nou.
Este important de reținut că pierderea auzului și a vederii pot surveni simultan, afectând semnificativ calitatea vieții animalului.
Deși există multe afecțiuni care pot duce la pierderea vederii, o cauză posibilă este atrofia retiniană progresivă, cunoscută și sub numele de PRA. Aceasta este o boală genetică a retinei. Citește în continuare pentru a afla mai multe despre această afecțiune.
Ce este atrofia retiniană progresivă?
Atrofia retiniană progresivă este, așa cum sugerează și numele, o degenerare treptată a celulelor fotoreceptoare din retină. Aceasta provoacă pierderea progresivă a vederii și, în cele din urmă, duce la orbire totală.
Pentru a înțelege mai bine boala, ajută să cunoaștem puțin anatomia ochiului. Retina este un strat situat în partea din spate a ochiului care conține celule sensibile la lumină, numite fotoreceptori. Când aceștia detectează lumina, trimit impulsuri nervoase prin nervul optic către creier, care interpretează imaginea. Există două tipuri principale de fotoreceptori: bastonașele și conurile. Bastonașele ajută la detectarea mișcării și funcționează bine în lumină slabă, în timp ce conurile detectează culorile, dar au nevoie de multă lumină. PRA afectează ambele tipuri de celule.
Veterinarii explică faptul că există și alte cauze pentru orbirea care se instalează lent, cum ar fi glaucomul, cataracta, luxația de cristalin, uveita sau bolile nervului optic. De aceea, este esențial ca animalul să primească un diagnostic corect. Diagnosticul PRA necesită un examen amănunțit al retinei efectuat de un medic veterinar, care te poate trimite la un specialist oftalmolog. Uneori, sunt necesare teste suplimentare pentru a măsura activitatea electrică a retinei și pentru a verifica dacă nu au apărut și alte probleme, cum ar fi cataracta.
La ce vârstă apare PRA?
Progresia bolii este de obicei lentă, orbirea completă instalându-se într-un interval de unu până la doi ani. Totuși, acest lucru poate varia în funcție de rasa câinelui și de forma bolii. Afecțiunea poate apărea la aproape orice vârstă. Există două tipuri de bază:
- Forma timpurie (displazia retiniană): este observată de obicei la puii tineri, în jurul vârstei de două până la patru luni.
- Forma tardivă: este cea mai întâlnită și apare la câinii adulți, de obicei între trei și nouă ani.
Care sunt simptomele?
Deoarece pierderea vederii este treptată, la început PRA poate fi aproape imposibil de observat. De asemenea, boala nu este dureroasă, așa că mulți stăpâni nu observă primele semne. Iată la ce ar trebui să fii atent:
- Ezitare atunci când câinele se deplasează în zone întunecate sau în locuri noi.
- Anxietate crescută în spații umbrite sau pe timp de noapte.
- Pupile care par mai dilatate decât de obicei.
- O reflexie mai puternică a luminii în ochii câinelui (ochii par să „strălucească” mai tare).
Dacă observi oricare dintre aceste simptome, mergi cu câinele la un control veterinar amănunțit.
Care este cauza bolii?
Dacă un pui a fost diagnosticat cu displazie retiniană (forma timpurie), celulele sale fotoreceptoare nu se dezvoltă corect pe măsură ce crește. În cazul formei tardive, celulele se dezvoltă normal la început, dar încep să se deterioreze mai târziu în viață. De regulă, bastonașele se atrofiază primele, cauzând „orbirea de noapte”, urmate de conuri, ceea ce duce la orbire totală.
Ce înseamnă dacă un câine este „purtător”?
PRA este o boală ereditară, ceea ce înseamnă că animalul se naște cu o genă defectă. La majoritatea raselor, un câine trebuie să moștenească gena de la ambii părinți pentru a dezvolta boala. Câinii care au o singură copie a genei nu vor prezenta simptome, dar sunt „purtători” și pot transmite gena generațiilor următoare.
Există însă și excepții: la unele rase (cum ar fi Mastiff), este suficientă o singură copie a genei pentru ca boala să apară, iar la altele (precum Husky Siberian), gena este legată de sexul animalului, fiind întâlnită mai des la masculi.
Ce rase sunt mai predispuse la PRA?
Afecțiunea poate apărea atât la câinii de rasă comună, cât și la cei de rasă pură. Printre rasele cele mai afectate se numără:
- Pudel (Miniatură și Toy)
- Cocker Spaniel
- Yorkshire Terrier
- Spaniel Tibetan
- Labrador Retriever
- Teckel cu păr lung (Miniatură)
- Bedlington Terrier
Cum poți ajuta un câine care are PRA?
În prezent, nu există un tratament eficient pentru PRA, așa că scopul principal este să îți ajuți câinele să se adapteze și să aibă o viață fericită. Nu uita să îi oferi în continuare mișcare și activități care să îi stimuleze mintea. Câinii cu deficiențe de vedere pot participa chiar și la diverse sporturi canine.
Pentru siguranța și confortul câinelui, este esențial să păstrezi mediul constant. Pentru un câine de familie, orbirea nu este o problemă atât de gravă pe cât este pentru un om. Câinii se bazează foarte mult pe alte simțuri, cum ar fi mirosul și auzul, și se pot deplasa destul de bine prin casă atâta timp cât nu muți mobila sau alte obiecte din locul lor obișnuit.
Dacă medicul prescrie tratamente locale de susținere, este esențial să înveți cum să pui picături în ochi câinelui tău fără a-i provoca stres.
Proprietarii de animale vârstnice trebuie să fie atenți și la modul în care evoluează cataracta la câinii seniori pentru a interveni la timp.
Acest articol are doar scop informativ și nu reprezintă sfaturi medicale profesionale. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți întotdeauna un medic veterinar calificat pentru orice problemă legată de sănătatea animalului tău.
