Atunci când ai un cuib de căței, este esențial să îi supraveghezi cu mare atenție pentru a observa orice problemă neprevăzută care ar putea necesita intervenția unui specialist. După mulți ani în care am avut cuiburi de cel mult patru pui, m-am trezit recent în situația de a îngriji o serie de cinci cățeluși. Mama a avut nevoie de cezariană după ce contracțiile s-au oprit, deși procesul începuse deja.
Înțelegerea riscurilor, inclusiv a posibilității de pierderea sarcinii la câini, este esențială pentru orice proprietar responsabil.
Pentru o pregătire completă, consultă acest ghid practic pentru fătare care detaliază primii pași după naștere.
O informare prealabilă despre îngrijirea puilor de cățel nou-născuți este vitală pentru a face față primelor provocări.
Fiind la prima ei experiență ca mamă, cățeaua s-a chinuit la început să înțeleagă că micile creaturi care încercau să se hrănească erau ale ei și că se aflau în responsabilitatea sa. A fost o provocare pentru amândouă: eu trebuia să o fac să înțeleagă că treaba mea era să am grijă de ea, iar treaba ei era să aibă grijă de pui.
Cu atenție sporită, din oră în oră, am reușit să facem progrese. De la momentele în care încerca să îi muște pe pui, a ajuns să îi lase să sugă și, în cele din urmă, a început să își exercite rolul de mamă cu normă întreagă, cu mult devotament.
Totul părea să meargă bine, cu o singură excepție legată de programul meu. În trecut, îmi permiteam luxul de a sta acasă și de a urmări constant evoluția puilor. De data aceasta, situația a fost diferită. Am reușit să stau acasă doar primele cinci zile după naștere, dar, având o afacere proprie și un drum de aproximativ o oră dus-întors, a trebuit să mă întorc la muncă, plecând devreme și venind târziu acasă.
Afacerea mea este un salon de toaletaj canin, unde am amenajat în spate un spațiu generos și sigur pentru mamă și pui. Angajații nu aveau voie să intre acolo și am instalat o „stație de dezinfectare” la intrare pentru a lăsa toți microbii afară. Am luat toate măsurile de precauție pentru a asigura confortul, siguranța și sănătatea micuților.
Totuși, planurile de acasă nu se potrivesc mereu cu cele din târg. La patru săptămâni de la naștere, totul părea în regulă până când unul dintre pui a încetat să mai sugă și toți au început să aibă secreții nazale. Veterinarul a confirmat că aveau o infecție respiratorie superioară și că aveau nevoie de tratament timp de 7 până la 10 zile.
Nu mi-a fost greu să le administrez medicamentele conform programului. Puii s-au opus, dar am insistat, știind că este spre binele lor.
La scurt timp după începerea tratamentului, am observat că toți dormeau cu ochii deschiși și că ochiul unuia dintre pui părea să devină opac. I-am dus imediat la un medic veterinar oftalmolog și am descoperit că sufereau de „ochi uscat”, un efect secundar al infecției respiratorii. Veterinarul mi-a dat picături pentru toți.
Am instalat un umidificator în camera lor, ceea ce i-a ajutat să respire mai ușor. Pe cei doi pui care se chinuiau cel mai mult i-am hrănit direct din mână; odată ce au simțit gustul mâncării de pe degetul meu, au început să mănânce singuri din castron. După aproximativ o săptămână de tratament, cei doi au început să sugă din nou și să mănânce normal.
În final, am învățat că instinctul unui crescător se perfecționează cu fiecare provocare depășită.
Dacă intenționezi să păstrezi mai mulți pui din aceeași fătare, documentează-te despre sindromul fraților de cuib pentru a evita problemele comportamentale ulterioare.
Dacă planifici să introduci puii într-o casă unde există deja animale, învață cum să gestionezi corect relația dintre câinele adult și noul cățeluș.
M-au surprins enorm efectele secundare ale unei simple infecții și mi-am reamintit cât de important este să fii pregătit pentru orice posibilitate atunci când îți asumi responsabilitatea pentru aceste vieți prețioase.
