Tusea de canisă, cunoscută și sub numele de boală respiratorie infecțioasă canină, este o afecțiune respiratorie foarte contagioasă care se poate răspândi rapid de la un câine la altul. Cele mai frecvente cauze sunt bacteriile și virusurile care infectează căile respiratorii superioare. Tusea de canisă apare cel mai des în locurile unde câinii stau la un loc, cum ar fi pensiunile canine, cursurile de dresaj sau saloanele de toaletaj.
Este util să cunoști cele mai frecvente boli la câini pentru a identifica rapid orice schimbare în starea de bine a animalului tău.
În acest articol:
- Ce cauzează tusea de canisă
- Semnele bolii
- Cum se pune diagnosticul
- Tratamentul tusei de canisă
- Cum eviți reinfectarea
- Recuperarea după boală
Deși se întâmplă rar, este posibil ca oamenii să se infecteze cu agenții patogeni asociați tusei de canisă. Acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Spălatul pe mâini și minimizarea contactului cu câinii infectați pot ajuta la limitarea răspândirii bolii.
În general, tusea de canisă este ușor de tratat la majoritatea câinilor adulți sănătoși. Totuși, boala poate fi mai severă la puii mai mici de 6 luni sau la câinii care au alte probleme de sănătate. Simpla atingere a unei suprafețe contaminate și apoi mângâierea câinelui tău îl poate expune la risc.
De aceea, este important să știi cum să îți menții câinele sănătos. Un punct de plecare bun este medicul veterinar. Iată ce trebuie să știi despre tusea de canisă, inclusiv simptomele, diagnosticul și tratamentul acestei afecțiuni.
Cauzele tusei de canisă la câini
Uneori, oamenii se referă la această infecție pur și simplu ca „Bordetella”, deoarece bacteria Bordetella bronchiseptica este una dintre cele mai frecvente cauze. Însă tusea de canisă are și alte cauze, inclusiv micoplasme (un tip de bacterii) și virusuri precum cel al jigodiei, coronavirusul respirator canin, virusul parainfluenței canine și adenovirusul canin de tip 2.
Transmiterea se face prin contact direct cu câinii infectați, prin picăturile eliminate prin tuse sau strănut, sau prin contactul cu obiecte contaminate. Boala tinde să se răspândească rapid în spații aglomerate sau închise, cum ar fi pensiunile, saloanele de toaletaj, grădinițele pentru câini și parcurile de joacă. În astfel de locuri, câinii fie inhalează particulele din aer, fie sunt expuși la agenți patogeni prin boluri de apă, jucării și culcușuri comune. Alți factori care cresc riscul de infecție sunt aerul rece, ventilația slabă și stresul.
Simptomele tusei de canisă
Perioada de incubație este timpul dintre momentul în care câinele este expus și cel în care încep să apară simptomele. Această perioadă poate fi între 2 și 14 zile. Principalul simptom pe care trebuie să îl urmărești este o tuse aspră, care poate suna ca un claxonat de gâscă.
Cazurile ușoare sunt de obicei tratabile la câinii sănătoși. Totuși, este esențial să consulți medicul veterinar, deoarece tusea poate fi un semn al unei boli mai grave, cum ar fi colapsul traheal, bronșita, astmul sau bolile de inimă. Mai mult, primele semne ale tusei de canisă seamănă cu cele ale jigodiei sau ale gripei canine.
Simptomele tusei de canisă sunt:
- Tuse persistentă și puternică, asemănătoare unui claxonat
- Senzație de sufocare sau efort de a vomita
- Strănut excesiv
- Secreții nazale
- Secreții oculare
- Febră ușoară, în unele cazuri
- Letargie ușoară
- Scăderea poftei de mâncare, în unele cazuri
Diagnosticarea tusei de canisă
Înainte de a merge la clinică, este recomandat să anunți personalul că animalul tău tușește. Majoritatea cabinetelor veterinare îți vor cere să aștepți într-o zonă izolată pentru a nu risca infectarea altor pacienți.
Veterinarul te va întreba despre istoricul recent al câinelui. De exemplu, dacă a fost la o pensiune sau dacă la grădinița unde merge au fost raportate cazuri de tuse. De asemenea, medicul va examina semnele clinice, în special tusea specifică.
Dacă simptomele sunt prezente, veterinarul poate face teste suplimentare, cum ar fi tampoane nazale sau faringiene pentru teste PCR. În unele cazuri, analizele de sânge pot ajuta la excluderea altor afecțiuni. Dacă este necesar, se poate face o radiografie toracică pentru a vedea dacă există modificări la nivelul căilor respiratorii sau dacă s-a instalat o pneumonie.
Tratamentul tusei de canisă
Cazurile ușoare se tratează similar cu o răceală obișnuită: îngrijire și timp, atâta timp cât câinele mănâncă și bea apă. De obicei, câinele are nevoie de o săptămână sau mai mult de odihnă și hidratare. Veterinarul poate prescrie antibiotice pentru a preveni o infecție bacteriană secundară, precum și medicamente antitusive pentru a calma simptomele și a ajuta câinele să doarmă.
În some cazuri, medicul poate sugera utilizarea unui nebulizator. Dacă ai mai multe animale în casă și unul tușește, este foarte probabil ca și celelalte să fi fost expuse. Este indicat să ții câinele bolnav separat. Câinii ar trebui să rămână acasă și să evite interacțiunea cu alți patrupezi timp de cel puțin două săptămâni după ce tusea a dispărut complet.
Evitarea infecției și a reinfectării
Există un vaccin pentru tusea de canisă care ajută la protejarea împotriva bacteriei Bordetella bronchiseptica. Vaccinul este disponibil sub formă orală, intranazală sau injectabilă. În funcție de tipul ales, se administrează de obicei în două doze, la un interval de două până la patru săptămâni, urmate de un rapel la fiecare șase luni sau un an.
Discută cu veterinarul tău dacă acest vaccin este necesar pentru câinele tău. Acesta este recomandat mai ales dacă animalul merge des la pensiuni, grădinițe, concursuri sau dacă locuiește cu mulți alți câini. Multe centre de dresaj sau pensiuni solicită dovada vaccinării. În plus, este util să afli dacă patrupedul tău are nevoie de vaccinul antigripal pentru o protecție completă.
Vaccinarea reduce riscul și severitatea bolii. Imunitatea durează între 6 și 12 luni. Câinii vaccinați pot totuși să contracteze boala de la alți agenți patogeni, maar vor avea simptome mult mai ușoare și se vor recupera mai repede.
Deoarece vaccinul vizează specific Bordetella, acesta nu protejează împotriva tuturor cauzelor tusei de canisă. Reinfectarea este posibilă deoarece există multiple tulpini de virusuri și bacterii care pot provoca boala.
Recuperarea câinelui după tusea de canisă
Pentru majoritatea câinilor, recuperarea durează între una și trei săptămâni. Experții recomandă evitarea efortului fizic, deoarece acesta poate agrava tusea. Asigură-te că animalul tău se odihnește.
După aproximativ o săptămână, dacă pare să se simtă mai bine, poți încerca plimbări scurte și lente. Este recomandat să folosești un ham în loc de zgardă pentru a elimina presiunea pe trahee, care ar putea declanșa tusea sau irita căile respiratorii.
Câinele trebuie să evite contactul cu alți câini cât timp are simptome. Poți să îl plimbi în zone mai retrase sau la ore când parcurile sunt libere. După ce tusea se oprește, mai așteaptă încă două săptămâni înainte de a-l lăsa să se joace cu alți câini.
Deoarece tusea de canisă poate scădea pofta de mâncare, este important să îl menții hidratat și hrănit. Dacă nu vrea să mănânce, poți încerca să îi oferi ceva mai apetisant, cum ar fi pui fiert sau vită, pentru a-i stimula apetitul. Dacă refuză în continuare mâncarea, contactează veterinarul.
Încearcă să reduci fumul, praful și alți iritanți din casă. Spală regulat culcușul, jucăriile și bolurile. Pentru a calma iritația căilor respiratorii, poți folosi un umidificator. Contactează imediat medicul veterinar dacă simptomele se agravează, dacă animalul devine letargic sau dacă are dificultăți de respirație.
Acest articol are un scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Fiecare situație este unică, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru un diagnosis corect și un plan de tratament adecvat.
