Atunci când aduci acasă un pui, de obicei îi știi data nașterii și vârsta exactă. Totuși, estimarea vârstei unui câine adoptat dintr-un adăpost poate fi destul de dificilă.
Pe lângă determinarea vârstei, este esențial să știi cum să îți menții câinele sănătos pe parcursul tuturor etapelor de dezvoltare.
Odată ce ai o estimare, este util să înțelegi cum calculezi vârsta câinelui în ani omenești pentru a-i oferi îngrijirea adecvată fiecărei etape de viață.
De ce este important să știi câți ani are câinele tău? Experții explică faptul că vârsta influențează multe aspecte ale calității vieții animalului: de exemplu, dieta, nivelul de efort fizic și nevoile medicale.
Deși s-ar putea să nu afli niciodată data exactă a nașterii, există numeroase semne pe care tu și medicul veterinar le puteți observa pentru a estima vârsta câinelui.
Caracteristici fizice
Blana
La fel ca oamenii, mulți câini încep să încărunțească pe măsură ce îmbătrânesc. Totuși, acest lucru variază mult de la un exemplar la altul. În general, un câine cu botul gri este aproape întotdeauna un adult matur. Un câine mai bătrân poate, de asemenea, să piardă din densitatea blănii, lucru vizibil mai ales atunci când îi crește blana groasă de iarnă, iar pielea își poate pierde elasticitatea.
Dinții
Veterinarii examinează adesea dantura pentru a estima vârsta. Până la vârsta de șase luni, un cățel ar trebui să aibă deja toți dinții permanenți. Pe măsură ce câinele înaintează în vârstă, dinții se pot păta sau pot acumula tartru; de asemenea, pot apărea boli parodontale. Dinții vor prezenta și semne de uzură. Dacă respirația câinelui este urât mirositoare, acesta poate fi un semn al vârstei înaintate, din cauza acumulării de tartru sau a unor afecțiuni dentare.
Ochii
Câinii seniori pot avea ochii tulburi sau cu o nuanță albăstruie. Această schimbare este cauzată de scleroza lenticulară (cunoscută și sub numele de scleroză nucleară), o modificare normală a cristalinului care apare odată cu înaintarea în vârstă. Dacă ochii par albi și opaci, ar putea fi vorba despre cataractă. Se estimează că jumătate dintre câinii de peste nouă ani și aproape toți câinii de peste 13 ani se confruntă cu una sau ambele afecțiuni.
Pernuțele labelor
Poate ai observat că puii au pernuțele moi și roz. Ei nu au parcurs încă kilometri întregi pe diverse suprafețe care să le asprească pielea. Câinii mai bătrâni au pernuțele întărite, mai închise la culoare și uneori uscate sau crăpate; totuși, acest lucru poate apărea și la câinii de vârstă mijlocie. De asemenea, ghearele pot deveni mai casante.
Tonusul muscular
Câinii adulți sănătoși sunt musculoși și supli. Câinii care îmbătrânesc își pierd adesea tonusul muscular, spatele poate deveni ușor lăsat, iar coloana vertebrală și oasele devin mai proeminente. Câinii de vârstă mijlocie pot acumula depozite de grăsime în zona lombară. Exercițiile fizice adecvate pentru seniori îi pot ajuta să își mențină greutatea, să aibă o mobilitate mai bună și să reducă pierderea masei musculare.
Caracteristici de comportament
Nivelul de energie
Când adopți un câine adult, poate dura câteva zile sau chiar săptămâni până când acesta se simte suficient de confortabil în noul mediu pentru a-și arăta adevărata personalitate. Totuși, dacă observi că are constant un nivel scăzut de energie și preferă să doarmă cea mai mare parte a zilei, s-ar putea să fie din cauză că este mai în vârstă.
Mişcarea
Dacă un câine se ridică greu după somn, urcă scările cu dificultate sau refuză plimbările lungi, ar putea suferi de artrită, o afecțiune întâlnită frecvent la seniori. Cel puțin unul din cinci câini va dezvolta artrită la un moment dat.
Dacă ți se pare că animalul tău este înțepenit la nivelul picioarelor, șoldurilor sau spatelui, cere sfatul medicului veterinar pentru suplimente care pot calma durerea. De asemenea, poți face mici ajustări prin casă pentru a-i ușura deplasarea.
Apetitul
Un alt semn că animalul tău nu mai este la prima tinerețe poate fi apetitul scăzut. Deoarece câinii bătrâni sunt adesea mai puțin activi și digestia devine mai dificilă, mâncarea poate deveni mai puțin tentantă pentru ei. Adăugarea de apă caldă, supă de pui (fără sare sau ceapă) sau câteva linguri de hrană umedă peste bobițe poate face mâncarea mai atractivă. Carnea de pui fiartă și orezul pot fi, de asemenea, de ajutor.
Auzul
Dacă observi că animalul tău se uită în direcția greșită când îl strigi sau nu mai latră când sună cineva la ușă, acest lucru poate indica probleme de auz. Câinii vârstnici suferă adesea de o degenerare a nervilor urechii, ceea ce duce la pierderea auzului.
Disfuncția cognitivă
Un câine care pare dezorientat, este confuz în privința programului de somn, se plimbă agitat sau plânge noaptea, devine anxios sau începe brusc să își facă nevoile în casă, ar putea suferi de sindromul de disfuncție cognitivă (un fel de demență canină). Prevalența acestei afecțiuni este foarte mare, variind de la 28% la câinii de 11-12 ani, până la 68% la cei de 15-16 ani.
Testele ADN
Este posibil să estimezi vârsta genetică a câinelui tău printr-un test de sânge sau un kit special. Laboratoarele examinează lungimea telomerilor din ADN-ul câinelui și o compară cu cea a altor câini. Telomerii protejează capetele cromozomilor; de fiecare dată când o celulă se divide, aceștia devin mai scurti, până când celula moare.
Lungimea telomerilor este folosită ca indicator al îmbătrânirii și la oameni. Producătorii de kituri de testare ADN susțin că pot determina vârsta câinelui cu o precizie destul de mare.
Câinii bătrâni, suflete nobile
Vârsta la care un câine este considerat senior variază în funcție de talie și rasă. Veterinarii consideră că unii câini devin seniori la vârsta de șapte ani, în timp ce câinii de talie mică pot ajunge la această etapă abia la opt sau zece ani. În schimb, rasele gigant pot fi considerate seniori încă de la cinci sau șase ani.
Să primești un câine senior în casa ta poate fi o experiență extraordinară. Cineva spunea odată: „Iubesc puii de cățel, dar nimic nu se compară cu sufletul blând al unui câine bătrân”.
Acest articol are un rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru orice problemă legată de sănătatea animalului tău de companie.
