Herpesvirusul canin, cunoscut adesea sub numele de „sindromul cățelușului care se stinge”, poate fi o boală devastatoare dacă îți afectează canisa.
Pe lângă herpesvirus, bruceloza la câini reprezintă un alt risc major pentru sănătatea reproductivă în crescătorii.
Transmiterea prin aer este o caracteristică pe care acest virus o împarte cu gripa canină, o altă afecțiune extrem de contagioasă în aglomerări.
Câinii se infectează de obicei prin contact direct (nas în nas) cu un alt câine infectat sau prin aer, în zonele aglomerate. Cei mai expuși riscului sunt femelele tinere care nu au mai intrat în contact cu virusul și puii lor nou-născuți. Cățelușii se pot infecta încă din uter, prin contactul cu secrețiile mamei sau după naștere, de la alți câini din casă sau din canisă care poartă virusul.
La câinii mai mari de 12 săptămâni, cel mai frecvent semn clinic este o afecțiune respiratorie ușoară. Totuși, infecțiile care apar la femelele gestante care nu au mai fost expuse pot cauza probleme grave puilor, inclusiv moartea feților sau avortul.
Infecția la puii mai mici de 2-3 săptămâni este, de regulă, fatală. Semnele includ dificultăți de respirație, secreții nazale, refuzul de a suge, plâns persistent și hemoragii (pete roșii) pe gingii. Perioada de la infectare până la apariția simptomelor este de patru până la șase zile, iar debutul este brusc. Odată ce apar semnele clinice, moartea survine de obicei în 24 până la 36 de ore. Unii pui cu simptome ușoare pot supraviețui, dar pot dezvolta ulterior probleme neurologice grave, cum ar fi dificultăți la mers sau orbire. Din păcate, tratamentul puilor grav afectați nu dă rezultate, rata de mortalitate fiind de aproape 100%.
Cea mai bună metodă de combatere a acestui virus este prevenția. Deoarece virusul se răspândește în principal prin aer și prin contact direct cu secrețiile nazale, igiena este esențială. Oricine manipulează mama și puii trebuie să se spele bine pe mâini. Evită aglomerația și menține zona mamei și a puilor curată și dezinfectată. Dezinfectanții obișnuiți sunt eficienți în distrugerea herpesvirusului.
În ultimele trei săptămâni de gestație, femelele ar trebui ținute separat de ceilalți câini din familie sau din canisă. De asemenea, mama și puii trebuie izolați în primele trei săptămâni după naștere. Acest lucru previne expunerea la câini care pot purta virusul fără să prezinte simptome. Menținerea cuibului la o temperatură de peste 35 de grade Celsius poate ajuta, de asemenea, la reducerea pierderilor în cazul puilor expuși.
Există un vaccin disponibil în Europa, însă beneficiile sale sunt încă studiate, iar utilizarea lui trebuie discutată cu medicul veterinar.
Puii care sug de la femele care au fost expuse anterior la virus sunt mai rezistenți, deoarece primesc anticorpi prin colostru. Dacă o femelă a pierdut o rând de pui din cauza herpesvirusului, este de așteptat ca următoarele fătări să fie normale.
Cu informațiile corecte și o prevenție riguroasă, acest virus periculos poate fi evitat în programul tău de creștere.
Dacă observi orice semn de apatie la puii nou-născuți, consultă ghidul nostru despre ce să faci când cățelușul tău este bolnav pentru a acționa rapid.
Acest articol are doar scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru sfaturi adaptate cazului tău.
