Dacă observi că animalul tău, de obicei plin de viață, a devenit apatic și gâfâie mult mai repede decât înainte, nu ignora aceste semne. O cauză serioasă a problemelor respiratorii la câini este hipertensiunea pulmonară. Deși simptomele tensiunii arteriale crescute în plămâni pot semăna cu alte boli, un diagnostic pus la timp și un tratament corect pot îmbunătăți considerabil starea câinelui.
Recunoașterea timpurie este esențială; citește cum îți dai seama dacă un cățeluș este bolnav pentru a monitoriza corect orice schimbare de comportament.
Dacă înveți să recunoști semnele hipertensiunii pulmonare și colaborezi strâns cu medicul veterinar, îi poți oferi prietenului tău necuvântător o viață mai lungă și mai confortabilă.
Ce este hipertensiunea pulmonară la câini?
Hipertensiunea pulmonară este o afecțiune în care tensiunea arterială din plămânii câinelui devine anormal de mare. Aceasta nu trebuie confundată cu hipertensiunea sistemică (tensiunea arterială ridicată pe care o măsurăm de obicei la braț în cazul oamenilor).
Experții explică faptul că organismul are două sisteme circulatorii care funcționează diferit: unul care transportă oxigenul în tot corpul și unul specific plămânilor.
Sistemul circulator din plămâni ar trebui să aibă o presiune foarte scăzută — sângele ar trebui să circule foarte ușor prin plămâni — în timp ce presiunea din restul corpului este mult mai mare. Tensiunea normală în plămâni este de aproximativ 25 mmHg sau mai puțin, în timp ce în restul corpului este de aproximativ 120 mmHg.
Când presiunea din arterele plămânilor crește, inimii îi este mult mai greu să pompeze sângele pentru a prelua oxigenul. În timp, acest lucru poate duce la mărirea părții drepte a inimii sau chiar la insuficiență cardiacă.
Cauzele și clasificarea hipertensiunii pulmonare
Hipertensiunea pulmonară la câini este, de obicei, cauzată de o altă afecțiune existentă. Veterinarul ar putea folosi termeni precum hipertensiune „pre-capilară” sau „post-capilară”, în funcție de locul unde apare presiunea crescută față de vasele mici de sânge (capilarele) din plămâni.
Anumite afecțiuni inflamatorii severe, cum este pneumonia la câini, pot contribui la deteriorarea funcției pulmonare și la creșterea presiunii arteriale.
Hipertensiunea pre-capilară are numeroase cauze, cele mai multe fiind legate de boli ale plămânilor sau ale sistemului respirator. Hipertensiunea post-capilară este cel mai des cauzată de boli ale inimii.
Iată câteva dintre cele mai frecvente motive pentru care un câine poate dezvolta această afecțiune:
- Bolile inimii stângi (în special boala valvei mitrale): Frecventă la câinii seniori de talie mică, această afecțiune face ca sângele să se întoarcă în inimă, ducând la acumularea de lichid în plămâni.
- Defecte cardiace congenitale: Anumite probleme din naștere ale inimii pot crește fluxul de sânge către plămâni.
- Probleme pulmonare cronice: Bronșita cronică sau colapsul traheal (frecvent la rasele toy) pot crește presiunea pulmonară.
- Cheaguri de sânge (tromboembolism pulmonar): Acestea blochează vasele de sânge din plămâni și apar adesea ca urmare a altor probleme de sănătate.
- Dirofilarioza (viermii la inimă): Veterinari insistă pe importanța deparazitării periodice, deoarece această boală poate fi prevenită 100% prin tratamente preventive.
- Cauze idiopatice: Termenul folosit atunci când medicii nu pot identifica o cauză exactă.
Semne și simptome
Simptomele variază în funcție de severitatea bolii și de cauza principală. În stadiile incipiente, câinele ar putea să nu arate niciun semn, iar diagnosticul este pus adesea întâmplător, în timpul unui control pentru altă problemă. Pe măsură ce boala avansează, semnele devin evidente.
În perioadele caniculare, supraîncălzirea la câini poate agrava sever dificultățile respiratorii ale unui animal cu tensiune pulmonară crescută.
Consultă și aceste 5 semne surprinzătoare că ar trebui să mergi cu câinele la veterinar care pot indica afecțiuni interne ascunse.
Cea mai frecventă metodă prin care este descoperită hipertensiunea pulmonară primară este atunci când câinii leșină, mai ales în momente de entuziasm. Aceștia nu primesc suficient oxigen deoarece sângele nu poate circula ușor prin plămâni.
Alte semne pe care le poți observa:
- Respirație rapidă sau îngreunată, chiar și atunci când câinele se odihnește.
- Energie scăzută (câinele merge mai încet la plimbare sau refuză să se joace).
- Tuse, mai ales dacă există deja o problemă respiratorie.
- Abdomen umflat, din cauza acumulării de lichid (ascită).
- Gingii sau limbă de culoare albăstruie sau mov (semn de oxigen scăzut).
Dacă observi oricare dintre aceste semne, contactează imediat medicul veterinar.
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticarea hipertensiunii pulmonare poate fi dificilă deoarece simptomele seamănă cu alte boli. De exemplu, insuficiența cardiacă congestivă arată aproape identic cu hipertensiunea pulmonară avansată pe o radiografie toracică.
Pentru un diagnostic cert, este nevoie de o ecocardiografie (ecografie la inimă), realizată de preferat de un specialist cardiolog veterinar. Această examinare neinvazivă poate estima presiunea din plămâni, evaluează dimensiunea inimii și poate identifica prezența viermilor la inimă sau a cheagurilor de sânge.
În cabinetele veterinare obișnuite, unde nu există echipament performant pentru ecocardiografie, medicii pot pune un diagnostic de suspiciune bazat pe simptome și pot începe tratamentul.
Alte teste necesare pot include radiografii toracice, analize de sânge, analize de urină și teste pentru dirofilarioză.
Tratamentul hipertensiunii pulmonare
Tratamentul depinde de cauza de bază. Uneori, tratarea cauzei principale (cum ar fi eliminarea viermilor la inimă) poate rezolva și problemele pulmonare. În multe cazuri, veterinarul va trata atât boala de bază, cât și tensiunea mare din plămâni.
Pe lângă medicația specifică, este util să știi cum să menții inima câinelui tău sănătoasă prin dietă și managementul efortului.
Principalul tratament constă în administrarea de vasodilatatoare pulmonare. Acestea țintesc vasele de sânge din plămâni pentru a le lărgi. Aceste medicamente sunt, în general, foarte eficiente și bine tolerate. Cel mai des prescris medicament este sildenafilul. În unele cazuri, se poate folosi și tadalafilul, care are un efect mai lung, dar este mai costisitor.
Efectele secundare sunt rare, însă unii câini pot prezenta o ușoară înroșire a pielii.
Pentru câinii aflați în stare critică, se folosește terapia cu oxigen. Oxigenul ajută la dilatarea vaselor de sânge. Deși nu poate fi folosit pe termen lung acasă, câinii pot sta 2-3 zile într-o cușcă cu oxigen la clinică până când medicamentele încep să își facă efectul.
Pimobendanul, un medicament care ajută funcția inimii, poate fi util dacă problema este cauzată de inima stângă. De asemenea, este important să eviți efortul fizic intens până când starea câinelui se stabilizează.
Prognostic și îngrijire pe termen lung
Viitorul unui câine cu această afecțiune depinde de cât de gravă este boala de bază. Câinii care răspund bine la medicație pot trăi ani de zile cu o calitate a vieții foarte bună. Majoritatea câinilor se simt bine odată ce încep tratamentul, fiind necesare controale la fiecare 3-6 luni.
În plus, este util să fii pregătit cu noțiuni de prim ajutor pentru câinele tău în cazul în care acesta manifestă o criză respiratorie acută.
Câinii sub tratament nu au nevoie de schimbări majore în stilul de viață, dar trebuie evitate drumețiile la altitudini mari sau zborul cu avionul. La înălțime, nivelul de oxigen scade, ceea ce poate declanșa o creștere periculoasă a presiunii pulmonare.
Odată stabilizat, câinele nu ar trebui să mai prezinte simptome. Ar trebui să poată să se bucure și să respire normal. Dacă observi că respirația devine din nou rapidă, că animalul leșină sau obosește repede, ia legătura cu veterinarul, deoarece doza de medicament ar putea avea nevoie de ajustări.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Pentru un diagnostic corect și tratament personalizat, consultă întotdeauna un specialist.
