Există multe cauze posibile pentru problemele respiratorii la câini. Deși unele pot fi relativ ușoare, altele pot pune viața animalului în pericol. Află mai multe despre efuziunea pleurală, o afecțiune gravă care duce la acumularea de lichid în jurul plămânilor.
Dacă observi că animalul tău depune eforturi mari ca să respire, cauza ar putea fi efuziunea pleurală. Deși nu este cea mai frecventă cauză a dificultăților respiratorii, aceasta poate indica o problemă de sănătate subiacentă foarte serioasă. Dacă înțelegi ce înseamnă această afecțiune, vei putea observa semnele de alarmă la timp și vei putea merge rapid la medicul veterinar.
Ce este efuziunea pleurală la câini?
Efuziunea pleurală este una dintre numeroasele forme de acumulare de lichid în corp, alături de ascită la câini (în abdomen) sau limfedemul la câini (în țesuturile moi).
Efuziunea pleurală este o afecțiune în care se acumulează lichid în spațiul dintre inimă, plămâni și peretele toracic. Important de reținut este că lichidul nu se află direct în plămâni, ci în jurul lor.
Efuziunea pleurală este uneori confundată cu edemul pulmonar. Totuși, edemul pulmonar reprezintă acumularea de lichid în interiorul plămânilor, nu în jurul lor.
Efuziunea pleurală, cunoscută popular și sub numele de „apă la plămâni”, reprezintă acumularea de fluid în cavitatea pleurală. Aceasta este spațiul din piept care înconjoară plămânii. În acest spațiu, membrane subțiri de țesut, numite pleură, acoperă exteriorul plămânilor și interiorul cavității toracice.
Este normal ca organismul să producă o cantitate mică de lichid pleural pentru lubrifiere. Totuși, orice exces de lichid în această zonă este anormal. Acesta pune presiune pe plămâni, ducând la probleme respiratorii și chiar la colapsul plămânilor.
Care sunt cauzele efuziunii pleurale?
Cauzele acumulării de lichid sunt variate. Printre cele mai frecvent se numără:
În cazul problemelor cardiace, un prim indiciu identificat de veterinar poate fi un suflu sistolic în timpul auscultației.
- Traumele (accidente, lovituri)
- Insuficiența cardiacă
- Cancerul
- Ingerarea de otravă pentru șobolani
- Infectiile
- Nivelul scăzut de proteine în sânge
- Boli ale ductului toracic
- Dirofilarioza (viermii la inimă)
- Bolile de ficat sau de rinichi
- Hernia diafragmatică (o ruptură în diafragmă)
Medicul veterinar poate identifica tipuri specifice de lichid, cum ar fi hemotoraxul (sânge în cavitatea pleurală, cauzat de obicei de traume sau otravă) sau piotoraxul (puroi cauzat de o infecție severă).
Simptomele efuziunii pleurale la câini
Semnele clinice sunt legate în principal de dificultatea de a respira. Deoarece plămânii nu se mai pot extinde normal, câinele nu primește destul oxigen. Mulți câini suferă de un colaps parțial sau total al plămânilor.
Este important să observi dacă animalul tău tușește după ce aleargă, deoarece acest simptom poate preceda dificultățile respiratorii severe.
„Un câine afectat are de obicei o frecvență respiratorie rapidă. Proprietarii pot observa, de asemenea, o respirație greoaie, gingii sau limbă de culoare vineție sau gri, ori respirație cu gura deschisă”, spun experții. Câinele mai poate avea febră, poate refuza mâncarea, poate tuși sau poate deveni letargic, obosind foarte repede la efort. Severitatea simptomelor depinde de cât de mult lichid s-a acumulat și cât de repede s-a întâmplat acest lucru.
Este important de reținut că aceste semne indică, în general, o problemă respiratorie și nu sunt întotdeauna specifice doar pentru efuziunea pleurală. Dacă observi că animalul tău respiră greu, mergi imediat la un cabinet veterinar.
Diagnosticarea efuziunii pleurale
Este esențial ca medicul să examineze câinele sistematic. De cele mai multe ori, diagnosticul se pune cu ajutorul testelor de imagistică. O ecografie toracică este o metodă rapidă, ușoară și puțin stresantă pentru animal.
De asemenea, se folosesc frecvent radiografiile. Totuși, radiografia poate fi stresantă pentru un câine care deja respiră greu, deoarece acesta trebuie să stea nemișcat pe masa de examinare.
Lichidul din jurul plămânilor este de obicei un semn al unei traume sau al unei boli grave. În funcție de simptome, medicul ar putea recomanda și alte investigații:
- Toracocenteza (extragerea lichidului) urmată de analiza acestuia
- Toracoscopia pentru a vedea interiorul pieptului
- Analize de sânge, urină sau scaun pentru a identifica paraziți, cancer sau boli de organe
- CT, RMN sau biopsie pentru a depista tumori
De regulă, these teste se fac după ce câinele a fost stabilizat. Radiografiile și analizele lichidului extras ajută la descoperirea cauzei exacte a problemei.
Tratamentul efuziunii pleurale
Tratamentul rapid este vital. Primul obiectiv este eliminarea lichidului care pune presiune pe plămâni. Veterinarul va face acest lucru printr-o procedură numită toracocenteză: se introduce un ac sau un cateter în piept pentru a drena lichidul.
În situațiile în care starea animalului se deteriorează brusc, proprietarii trebuie să fie pregătiți să aplice manevrele de resuscitare cardio-respiratorie (RCR) pentru a câștiga timp prețios.
În situații critice unde respirația se oprește complet, este esențial să cunoști manevrele de resuscitare cardio-respiratorie pentru a-i salva viața.
Complicațiile sunt rare în cazul acestei proceduri, iar eliminarea lichidului permite plămânilor să se umfle din nou. Acest lucru îi oferă câinelui un confort imediat și restabilește oxigenarea țesuturilor.
Uneori, dacă lichidul este în cantitate mare sau se reface rapid, câinelui i se poate monta un tub de drenaj toracic pentru o perioadă. Acesta permite curățarea și drenarea repetată. Dacă este vorba de o infecție, medicul va prescrie antibiotice.
Dar simpla eliminare a lichidului nu este suficientă. Veterinarul trebuie să identifice și să trateze cauza principală pentru a prevenir reapariția problemei. Doar așa câinele va avea șansa la o viață de calitate.
Prognosticul și timpul de recuperare variază în funcție de severitatea afecțiunii, de starea generală de sănătate a câinelui și de cât de avansată este boala care a cauzat lichidul. Șansele de vindecare sunt mult mai mari dacă mergi la medic imediat ce observi primele simptome.
Acest articol are un scop pur informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.
