Limfedemul este o afecțiune în care lichidul se acumulează în spațiul dintre celule, provocând umflături (edeme). În funcție de cauză și severitate, acesta poate fi ușor sau atât de grav încât să pună viața în pericol. Află mai multe despre limfedemul la câini, ce îl provoacă și cum se tratează.
Ce este limfedemul la câini?
Sistemul limfatic al corpului lucrează mână în mână cu sistemul circulator, dar în loc de sânge, acesta transportă limfa. Limfa este un lichid transparent, esențial pentru mai multe funcții ale organismului, în special pentru imunitate, eliminarea deșeurilor din celule și refacerea lichidului din fluxul sanguin.
De asemenea, este util de știut că retenția de lichide poate fi influențată și de alte probleme interne, cum ar fi o boală de rinichi la câini.
Este important de menționat că acumularea de lichide în țesuturi poate fi uneori legată de probleme sistemice mai grave, cum este insuficiența cardiacă congestivă la câini.
Când sângele ajunge la capătul capilarelor, o parte din plasma sanguină se scurge prin orificii minuscule din pereții acestora. Această plasmă, numită acum limfă, înconjoară celulele din jur și le furnizează oxigen și nutrienți. De asemenea, colectează deșeurile celulare, celulele deteriorate, bacteriile și virusurile, precum și lichidul suplimentar pe care capilarele nu l-au putut reabsorbi.
Limfa se deplasează apoi în capilarele limfatice care o transportă înapoi prin corp, trecând prin diverse ganglioni limfatici pe parcurs. Ganglionii limfatici filtrează organismele dăunătoare, permițând limfei să își continue drumul până când este reabsorbită în fluxul sanguin.
Dacă ceva împiedică limfa să curgă în capilarele limfatice, aceasta se acumulează în zona care înconjoară celulele (numită zonă interstițială). Limfa rămâne acolo și poate fi împinsă de gravitație spre părțile inferioare ale corpului câinelui, fie pe picioare, fie, mai rar, sub torace. Aceasta umple zona interstițială, îndepărtând celulele și provocând umflarea zonei. Această afecțiune se numește limfedem.
Ce cauzează limfedemul?
Limfedemul poate fi primar. În acest caz, câinele se naște cu un sistem limfatic malformat sau care funcționează defectuos. Limfedemul primar poate fi ereditar; la unii câini, s-a demonstrat că se transmite ca o trăsătură dominantă.
În cazuri rare, presiunea mecanică asupra vaselor limfatice poate fi provocată de herniile la câini sau de alte mase abdominale.
Uneori, presiunea asupra sistemului limfatic poate fi cauzată de tumori interne, cum se întâmplă în cazurile de cancer hepatic la câini.
Studiile au arătat că anumite rase ar putea fi predispuse la limfedem, cum ar fi Bulldogul, Pudelul sau Ciobănescul Englez (Old English Sheepdog), deși cazurile sunt destul de rare.
Limfedemul este mai des secundar, fiind cauzat de răni, intervenții chirurgicale, radiații sau chiar chimioterapie. Ganglionii limfatici pot fi îndepărtați în timpul unor operații pentru cancer sau pot fi deteriorați în urma unor accidente. Ganglionii înșiși pot deveni canceroși. Când aceștia sunt deteriorați sau lipsesc, limfa tinde să nu mai poată trece de ei.
Din fericire, limfedemul primar nu este comun. Veterinarii spun că mulți dintre ei nu întâlnesc niciun caz de limfedem primar în întreaga carieră. Acest lucru se poate datora rarității afecțiunii sau prognosticului rezervat. Cele mai multe cazuri observate în clinicile veterinare sunt secundare unor tumori, mastectomii, radioterapiei sau unor inflamații severe, cum ar fi înțepăturile de albină.
De reținut: deși limfomul (cancerul ganglionilor și al sistemului limfatic) poate cauza limfedem, cele două nu trebuie confundate. Există și tumori ale vaselor limfatice (limfangiom sau limfangiosarcom) care pot provoca umflături, dar sunt afecțiuni distincte.
Care sunt semnele limfedemului?
La câinii cu limfedem primar, boala apare de obicei în primele zile sau luni de viață. Cel mai frecvent se manifestă ca o umflare a unuia sau a ambelor picioare din spate. Condiția poate fi severă sau ușoară.
Proprietarii trebuie să poată face diferența între un edem limfatic și diverse alte umflături și noduli pe pielea câinelui care pot apărea brusc.
Este posibil ca unii câini cu limfedem primar ușor să nu prezinte semne decât mult mai târziu în viață sau să apară în zone neobișnuite, cum ar fi botul.
La câinii cu limfedem secundar, zona afectată este de obicei situată sub locul unde a avut loc trauma, operația sau tratamentul (mai departe de trunchi, spre extremități).
Limfedemul în stadiile incipiente are o senzație distinctă la atingere. Țesutul este moale, aproape ca un balon cu apă umplut parțial. Dacă apeși cu degetul, rămâne o adâncitură (semnul godeului) timp de câteva secunde. Pe măsură ce afecțiunea avansează și zona se umple și mai mult cu lichid, pielea se întinde tare și nu mai rămân urme la apăsare.
Limfedemul este în general nedureros la început, dar pe măsură ce progresează, pielea întinsă poate deveni dureroasă. În plus, greutatea adăugată poate face câinele să șchiopăteze.
Limfedemul poate fi confundat cu alte cauze ale umflăturilor, dar există diferențe:
- Spre deosebire de infecții, zona nu este fierbinte și nu conține pungi de puroi care pot fi drenate.
- Spre deosebire de alergii, zona nu provoacă mâncărime și nu trece cu antihistaminice.
- Spre deosebire de mușcăturile de șarpe, zona nu este extrem de dureroasă la început.
- Spre deosebire de ascită sau balonare, zona afectată este rareori abdomenul.
Cum se diagnostichează limfedemul?
Limfedemul nu este o urgență medicală în sine, dar este adesea confundat cu afecțiuni care necesită îngrijire imediată, cum ar fi torsiunea gastrică, infecțiile grave sau traumatismele. Dacă nu ești sigur care este problema, mai ales dacă animalul are dureri, febră sau abdomenul umflat, mergi imediat la un medic veterinar de urgență.
În procesul de diagnosticare, medicul va verifica dacă acumularea de lichid este localizată doar la membre sau dacă câinele are lichid la plămâni, o condiție mult mai severă.
Veterinarul poate diagnostica limfedemul prin mai multe teste. Analizele de sânge (hemoleucograma și biochimia) sunt de obicei normale în caz de limfedem, dar sunt necesare pentru a exclude alte cauze. Radiografiile și ecografiile pot fi folosite pentru a verifica dacă există sângerări interne sau alte probleme.
Testul definitiv pentru limfedem este limfangiografia. În cadrul acestui test, o substanță de contrast este injectată în sistemul limfatic, urmată de radiografii pentru a vedea dacă limfa circulă corect. În unele clinici moderne se poate folosi și computerul tomograf (CT).
Care este prognosticul?
Prognosticul depinde de severitate și de cauză. Deși limfedemul se vindecă rar complet, progresia lui poate fi încetinită sau oprită.
Dacă pielea din zona afectată este lăsată netratată, aceasta poate dezvolta o dermatită severă, complicând procesul de vindecare.
Cățeii născuți cu limfedem primar sever au cel mai nefavorabil prognostic, având adesea o calitate a vieții scăzută din cauza infecțiilor repetate și a riscului de insuficiență de organe.
Infecțiile pielii sunt o problemă majoră în orice caz de limfedem, deoarece lichidul limfatic este bogat în proteine, fiind un mediu ideal pentru bacterii. De asemenea, zona umflată reduce circulația sângelui, ceea ce îngreunează vindecarea rănilor. Prevenirea infecțiilor este esențială.
Orice zonă umflată trebuie menținută curată și inspectată zilnic pentru roșeață, mâncărime sau durere. La cel mai mic semn de infecție, câinele trebuie dus la veterinar pentru tratament cu antibiotice.
Cum se tratează limfedemul?
Din păcate, nu există un tratament care să vindece complet limfedemul, dar există metode de gestionare.
Dacă observați orice reacție adversă la medicamente, cum ar fi vărsăturile la câini, informați imediat medicul specialist.
Îngrijirea țesuturilor afectate
Păstrează zona curată și protejează câinele de tăieturi, zgârieturi sau înțepături de insecte. Curăță orice rană mică cu apă și săpun și aplică un unguent antibacterian. Evită pernele electrice sau pungile cu gheață, deoarece pot face mai mult rău.
Exercițiile fizice ușoare sunt utile, deoarece contracțiile musculare ajută la mișcarea limfei. Totuși, evită efortul intens care ar putea duce la răniri.
Dacă este posibil, ridică membrul afectat pe o pernă atunci când câinele se odihnește, pentru a ajuta drenajul gravitațional. De asemenea, evită ca veterinarul să facă injecții în piciorul umflat.
Presiunea și bandajarea
Bandajele de compresie multistrat pot fi folosite pentru a împinge lichidul spre corp. Acestea trebuie aplicate inițial de un medic veterinar, deoarece, dacă sunt prea strânse, pot opri circulația sângelui.
Medicamente și dietă
Medicamentele sunt adesea de puțin ajutor. Diureticele nu mai sunt recomandate de experți deoarece pot produce dezechilibre de electroliți, iar steroizii pot crește riscul de infecție.
În ceea ce privește dieta, este recomandat să menții un nivel scăzut de sare (sodiu), deoarece sarea favorizează retenția de lichide. Menținerea unei greutăți optime este, de asemenea, crucială, deoarece obezitatea agravează simptomele.
Chirurgia
Operația este considerată o ultimă soluție și este rar folosită la câini. Amputarea poate fi luată în considerare doar în cazuri extreme, când limfedemul este limitat la un singur membru și afectează grav calitatea vieții.
Unde poți găsi ajutor?
Găsirea unui specialist cu experiență în limfedem canin poate fi dificilă. Cel mai bine este să ceri o trimitere către o facultate de medicină veterinară sau către un spital veterinar mare, unde lucrează specialiști în chirurgie sau medicină internă.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Fiecare situație este unică, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat câinelui tău.
