Aducerea acasă a unui nou cățeluș este un moment plin de bucurie și vrei să faci tot posibilul pentru a-i oferi cel mai bun start în viață. Sunt multe lucruri de învățat, ceea ce poate deveni copleșitor, mai ales dacă micuțul se îmbolnăvește. În ciuda pregătirilor, există afecțiuni pe care s-ar putea să nu le recunoști imediat. Una dintre acestea, deși rară, este cunoscută sub numele de „piodermită juvenilă” sau celulită juvenilă. Dacă puiul tău dezvoltă brusc o umflătură dramatică în jurul feței, te-ai putea întreba dacă l-a înțepat o insectă sau dacă are o reacție alergică. Deși nu este primul lucru la care te-ai gândi, ar putea fi vorba despre această boală rară.
De asemenea, poți parcurge lista noastră cu întrebări frecvente despre sănătatea puilor de cățel pentru informații suplimentare utile.
Ce este piodermita juvenilă?
Numele de „celulită juvenilă” poate suna alarmant, dar vestea bună este că boala nu este cauzată de bacterii infecțioase și nu se transmite la alți câini sau la oameni. Experții cred că această afecțiune neobișnuită a pielii este declanșată, cel mai probabil, de o problemă autoimună ereditară. Cauza exactă este necunoscută, iar boala poate apărea spontan.
În unele cazuri, simptomele pot fi confundate cu alergiile de piele la câini, deși piodermita are o cauză autoimună, nu alergică.
Este util să înțelegi și cum se manifestă o piodermă la câini în formele sale mai frecvente.
Această afecțiune apare în principal la cățeluși, fiind foarte rar întâlnită la câinii adulți. În cele mai multe cazuri, boala poate fi tratată cu succes, însă dacă tratamentul este amânat, pot apărea efecte de durată. Netratată, piodermita juvenilă poate fi fatală.
Simptomele piodermitei juvenile
La început, simptomele pot semăna cu oreionul. Umflarea maxilarului și a gâtului este frecventă, așa că aceste semne pot fi confundate ușor în primele faze.
Dacă puiul prezintă și inflamații severe la nivelul lăbuțelor, medicul veterinar ar putea suspecta o pododermatită la câini.
Cele mai comune semne clinice includ umflarea feței — în special a buzelor, pleoapelor și botului — precum și a urechilor. Pot apărea pierderea părului, coșuri care supurează și umflarea ganglionilor limfatici de sub maxilar.
Pe pielea cățelușului apar și pustule, similare cu niște coșuri care conțin un lichid galben (puroi). Mai rar, aceste leziuni crustoase și sângerânde se pot extinde de la cap și gât spre alte părți ale corpului. Pe măsură ce leziunile se sparg, pot deveni dureroase. Coșurile, în special cele din zona urechilor, pot duce la infecții secundare. În cazurile severe, pot rămâne cicatrici și zone fără păr pe viață.
Alte simptome pot include lipsa poftei de mâncare, dureri și umflături articulare, febră și letargie. Dacă suspectezi că puiul tău are această problemă sau observi apariția bruscă a acestor simptome, sună imediat medicul veterinar.
Care sunt câinii cei mai expuși riscului?
De obicei, doar un singur cățeluș dintr-un cuib sănătos dezvoltă boala. Chiar dacă un pui este afectat, acesta nu îi va îmbolnăvi pe ceilalți frați. Simptomele apar în mod normal între vârsta de trei săptămâni și patru luni. Veterinari o mai întâlnesc uneori la căței puțin mai mari, dar este extrem de rar ca boala să apară la un câine adult.
În paralel cu sănătatea pielii, este important să urmărești și o dezvoltare osoasă corectă, evitând panosteita și problemele de creștere la cățeluși specifice raselor mari.
Pentru a-ți proteja noul prieten, este bine să te informezi despre cele mai boli frecvente la căței care pot apărea în perioada de creștere.
Deși orice cățeluș poate fi afectat, anumite rase par să fie mai predispuse: Golden Retriever, Teckel pitic, Setter Gordon, Labrador Retriever, Husky Siberian, Lhasa Apso, Beagle, Pointer, Rottweiler, Cairn Terrier, Weimaraner, Rhodesian Ridgeback, Pudel pitic, English Springer Spaniel și Chesapeake Bay Retriever.
Este important de reținut că, deși această afecțiune poate apărea în perioada în care cățelușul își face schema de vaccinare, nu s-a descoperit nicio legătură între cele două.
Nu există o metodă sigură de a preveni boala, dar cumpărarea de la un crescător responsabil scade șansele. Crescătorii serioși vor evita să folosească pentru reproducere câini care au avut această boală când erau mici. Dacă puiul tău este diagnosticat, anunță crescătorul pentru a ajuta la prevenirea transmiterii acestei predispoziții genetice.
Cum se diagnostichează piodermita juvenilă?
Nu amâna vizita la veterinar dacă observi că puiului i se umflă fața. Deoarece simptomele pot fi similare cu alte boli grave și contagioase, medicul va dori să excludă alte cauze. Tratamentul prompt reduce disconfortul animalului și minimizează riscul de cicatrici permanente.
Umflăturile dramatice de pe față pot fi uneori confundate și cu chisturile la câini, deși acestea din urmă au o evoluție și un tratament diferit.
În cadrul testelor, este esențial să se excludă și alte afecțiuni contagioase, precum dermatofitoza la câini, cauzată de fungi.
Simptomele cutanate pot fi uneori confundate cu diverse forme de dermatită la câini, motiv pentru care testele de laborator sunt esențiale.
Veterinarul poate bănui diagnosticul după examinarea fizică, dar va face și alte teste pentru a fi sigur. Acestea pot include analize ale pielii (citologie, răzuire), culturi sau chiar o biopsie cutanată pentru a exclude alte cauze, cum ar fi râia demodecică (o infecție parazitară).
Examinarea conținutului pustulelor la microscop poate exclude cauzele bacteriene primare. Dacă puiul are simptome generale severe, cum ar fi febra mare, veterinarul ar putea recomanda și analize de sânge.
Opțiuni de tratament
Din fericire, prognosticul pentru această boală rară este unul bun. Majoritatea cazurilor răspund bine la medicamente în câteva săptămâni. Deoarece nu este contagioasă, nu trebuie să îți faci griji pentru ceilalți câini sau pentru membrii familiei.
În plus, evită auto-tratarea leziunilor fără sfatul medicului, pentru a nu provoca apariția „hot spot-urilor” la câini în zonele deja iritate.
Odată ce puiul se recuperează, o îngrijire a pielii la câini corectă va ajuta la regenerarea blănii și menținerea sănătății pe termen lung.
De obicei, câinele va primi doze mari de steroizi (cum este prednisonul) pentru a opri reacția greșită a sistemului imunitar. În funcție de severitate, pot fi necesare și antibiotice pentru a trata infecțiile secundare. Cățelușul tău își va recăpăta energia în aproximativ două săptămâni, fără risc de recidivă. Va trebui doar să ai răbdare să îi crească părul la loc.
Tratamentele locale, cum ar fi șampoanele medicinale, compresele calde sau anumite creme, pot ajuta la calmarea disconfortului. Totuși, folosește-le doar la recomandarea veterinarului, deoarece unele pot agrava simptomele.
Este vital să respecți întregul tratament prescris. Nu opri brusc administrarea steroizilor fără să consulți medicul. Reține că, sub influența acestor medicamente, puiul tău va fi probabil mult mai însetat și mai flămând decât de obicei.
Acest articol are doar scop informativ și nu reprezintă sfaturi medicale profesionale. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să ceri sfatul unui medic veterinar calificat pentru orice problemă de sănătate a animalului tău.
