Atunci când pierdem un companion drag, se întâmplă uneori ca cineva să ne spună: „Ei, era doar un câine”. Cei care am avut mereu câini în viața noastră ne uităm la acea persoană de parcă și-ar fi pierdut mințile.
Iubirea lor necondiționată ne arată în fiecare zi ce ne învață câinii despre viață și despre atașamentul curat.
Legătura este cu atât mai intensă cu cât și câinii suferă atunci când își pierd stăpânii, demonstrând o loialitate dincolo de limite.
Relația profundă dintre eu și câinele meu ne ajută adesea să găsim un echilibru emoțional esențial în fața neînțelegerilor din jur.
În momentele de cumpănă, ne dăm seama că acești câini ne oferă lecții prețioase despre viață și moarte prin simpla lor prezență în viețile noastre.
Deși durerea inițială este uriașă, mulți oameni se întreabă când este momentul potrivit să își ia un alt câine pentru a aduce din nou bucurie în casă.
Această suferință ne oferă însă oportunitatea de a reflecta la ce ne învață pierderea unui câine despre noi înșine și despre valoarea prieteniei adevărate.
Atunci când un stăpân își plânge prietenul și spune cu durere câinele meu a murit, procesul de doliu este la fel de profund ca în cazul oricărui alt membru al familiei.
Cum poți spune că a fost doar un câine? A făcut parte din viața mea și, uneori, a fost singurul meu prieten, atât în momentele bune, cât și în cele grele. Mă privea cu ochi plini de înțelegere, dădea din coadă sau pur și simplu stătea liniștit lângă mine, așteptând să fac o mișcare.
Cei care ne ocupăm de creșterea și prezentarea câinilor în competiții avem privilegiul de a dezvolta o relație specială, pe care mulți nu o înțeleg. Învățăm cum funcționează mintea canină și cum să lucrăm cu ei pentru ca, atunci când pășesc în ring, să strălucească.
Asta nu înseamnă că persoanele care nu merg la expoziții nu au o relație specială cu animalele lor. Totuși, cei care asistăm la nașterea unui pui și îl ajutăm să devină un adult echilibrat trăim ceva ce depășește simpla idee de a avea un animal de companie.
Când plănuim o cuib de pui, cercetăm ore în șir arborele genealogic și fișele medicale, analizăm fotografii și căutăm combinația perfectă, cu speranța de a păstra cele mai bune calități ale rasei.
Din clipa în care acea mică viață apare pe lume, suntem acolo să îl atingem, să îi auzim primele sunete și primul scâncet când respiră pentru prima dată. Îi vedem lăbuțele și capul mișcându-se agitat în timp ce încearcă să înțeleagă unde se află. Deși este orb și surd la început, se liniștește în palma noastră, simțind parcă instinctiv că îl vom ține la adăpost și la căldură. Îl privim cum se cuibărește lângă mama și frații lui. Stăm lângă culcuș ca niște santinele, pentru a ne asigura că aerul este cald, iar așternutul este curat și uscat. Petrecem nopți albe ascultând fiecare sunet, gata să sărim în ajutor dacă mama se mișcă greșit și puiul plânge.
Suntem martori la primii lui pași, la momentele când se dezechilibrează și se ridică imediat să încerce din nou. Suntem acolo când deschide ochii și când începe să audă. Vedem când se sperie prima dată și când gustă prima porție de mâncare solidă.
Apoi urmează dresajul: cum să stea la prezentare și cum să meargă în lesă. Vine prima ieșire din casă, cu lesa și cușca de transport, și toate acele imagini și sunete noi din timpul socializării. Socializarea este una dintre cele mai importante lecții; ea îl face să devină un câine puternic și sigur pe el.
Cunoscătorii rasei studiază puiul pe măsură ce crește și se joacă. Îi evaluăm structura, mișcarea și temperamentul în raport cu standardul rasei. Este responsabilitatea noastră să ducem mai departe aceste trăsături definite și acceptate de experți.
Pe măsură ce puiul se transformă într-un exemplar superb, entuziasmul ne motivează să îl pregătim pentru competiții. Când împlinește șase luni, suntem gata să îl scoatem în lume. Suntem mândri pentru că am investit timp, iubire, bucurie, tristețe și experiență pentru a crește ce e mai bun.
Pentru a-ți alina sufletul în momentele de dor, poți descoperi câteva moduri despre cum să păstrezi vie memoria câinelui tău și să îi celebrezi trecerea prin viața ta.
Pentru alinare în clipele de singurătate, poți citi câteva poezii care să te ajute să treci peste pierderea unui câine drag.
În final, cel mai important lucru este să prețuim fiecare clipă alături de ei și să știm cum să îi arătăm câinelui că îl iubim în fiecare moment.
„Doar un câine”? Mai gândește-te o dată.
