Mişcarea implică fiecare parte a corpului unui câine și, pentru că nicio rasă nu se mișcă exact la fel, studiul locomoției canine poate fi o pasiune de o viață.
Crescători experimentați și experți în anatomie au scris biblioteci întregi pe acest subiect, iar fotografi și cineaști talentați au documentat mișcarea canină în cele mai mici detalii.
Iată câteva noțiuni de bază pe care să le ai în vedere atunci când îți urmărești micul atlet în acțiune.
Fața și spatele
Motorul care pune în mișcare „mașinăria” canină este trenul posterior, în special combinația dintre mușchii pelvieni și cei ai coapsei superioare. În standardele raselor create pentru a munci mult și din greu, descrierile trenului posterior abundă în termeni precum „musculos”, „bine dezvoltat” și „puternic”. Instructorii de câini utilitari spun că atunci când spatele unui câine începe să slăbească – când câinele își pierde acel prim pas exploziv care îi permite să sară la acțiune – este momentul ca partenerul lor să fie retras din activitate.
Este esențial să înțelegi cum să îți menții cățelușul în formă încă de la primele sale plimbări pentru o dezvoltare armonioasă.
Trenul anterior joacă un rol relativ mic în propulsia propriu-zisă, dar importanța sa nu trebuie subestimată. Labele din față susțin cel puțin 60% din greutatea câinelui, iar studiile moderne indică faptul că acest procent poate ajunge chiar la 75% în cazul anumitor rase. Partea din față funcționează, de asemenea, ca mecanism de direcție și frânare, preluând totodată impactul aterizării atunci când câinele sare sau aleargă.
De asemenea, pernuțele labelor sunt vitale pentru mișcare. Dacă pernuța călcâiului este groasă și bine dezvoltată, aceasta nu doar că va rezista mai bine la șocuri și pe teren accidentat, dar va crește și rezistența la efort. Pernuțele groase absorb șocurile, iar cele aspre permit o tracțiune mai bună și viraje rapide. Labele și metacarpii (echivalentul încheieturilor mâinii la oameni) lucrează împreună pentru a amortiza impactul săriturilor, asigurând în același timp o mișcare flexibilă.
La fel, dar totuși diferit
Un câine echilibrat se va mișca corect, însă „corect” înseamnă lucruri diferite de la o rasă la alta. Un Newfoundland masiv nu se va mișca niciodată ca un Border Collie agil. Un Norfolk Terrier nu are același pas ca un Vizsla.
Pe lângă antrenamentul locomotor, este important să știi cum să menții mintea câinelui tău agilă pentru un echilibru complet.
Indiferent de rasă, asigură-te că știi de câtă mișcare are nevoie un câine în fiecare zi pentru a-i menține sănătatea aparatului locomotor.
Pentru a înțelege cum ar trebui să se miște câinele tău, gândește-te la originile sale și la „meseria” pentru care a fost creat. Istoria ne arată funcția originală a rasei, iar standardele descriu mișcarea necesară pentru a îndeplini acea sarcină în mediul său nativ.
Chiar și în cazul câinilor crescuți pentru același scop, mersul poate diferi. De exemplu, experții observă că mersul unui Golden Retriever diferă substanțial de cel al vărului său, Labradorul. Există diferențe vizibile chiar și între modul în care se mișcă un Setter Irlandez față de un Setter Gordon.
Irlanda este cunoscută pentru pajiștile sale largi și plate, așa că vânătorii irlandezi aveau nevoie de setteri zvelți, capabili să se miște liber și rapid. În schimb, scoțienii aveau nevoie de un câine care să poată vâna pe teren stâncos și dificil. Astfel a apărut Setterul Gordon: un câine mai robust, cu un corp mai greu și un pas mai calculat, dar constant.
Asta nu înseamnă că un Gordon este lent, ci doar că nu trebuie să te aștepți la ușurința tipică vărului său irlandez. Este o diferență de constituție care duce la o diferență caracteristică în modul în care își fac treaba.
Mersuri unice în lumea canină
Iată cinci rase a căror mișcare unică îi scoate în evidență:
Diferențele de mers pot fi cel mai bine observate în timpul unor plimbări în grup, unde rase variate interacționează.
Analizarea acestor mișcări particulare ne ajută să învățăm cum să descifrezi limbajul corpului la câini în diverse contexte sociale.
Bulldog: Stilul său este aparte, mersul fiind unul relaxat, târşâit, cu o mișcare laterală care îi conferă acel „ruliu” caracteristic.
Miniature Pinscher: Are un mers de tip „hackney” (asemănător cailor de trăsură), cu pași înalți și liberi, în care piciorul din față se ridică mult, iar laba se îndoaie din încheietură.
Mastiff Napoletan: Mișcarea sa nu este spectaculoasă, ci mai degrabă lentă și greoaie. Legănarea corpului în timpul mersului este o trăsătură specifică rasei.
Lundehund Norvegian: Deoarece este creat pentru a urca pe stânci abrupte și a intra în crăpături înguste, trenul anterior trebuie să fie extrem de flexibil. Acest lucru produce un mers elastic, cu o mișcare rotativă unică a picioarelor din față.
Pentru a-i susține mobilitatea pe termen lung, poți introduce în rutina zilnică câteva exerciții simple pentru condiția fizică a patrupedului tău.
Pechinez: Mersul său este domol, demn și puternic, cu o ușoară rotire a umerilor. Mișcarea este fluidă și fără efort, lipsită de salturi sau mișcări bruște.
