Din discuțiile purtate de-a lungul anilor cu mulți crescători, am observat că există multe neînțelegeri legate de bruceloză. Interesant este că aceste confuzii apar uneori chiar și în cabinetele veterinare.
Pe lângă bruceloză, proprietarii ar trebui să fie informați și despre alte afecțiuni zoonotice precum leptospiroza la câini, care se poate transmite de asemenea la om.
Bruceloza este o boală contagioasă cauzată de bacteria Brucella canis. Este una dintre principalele cauze de infertilitate la câinii folosiți pentru reproducere. Boala este răspândită în întreaga lume, afectează toate rasele de câini (cu sau fără pedigree) și se poate transmite de la câine la om. Alte animale care pot fi afectate de bruceloză includ animalele de fermă, cum ar fi oile, vacile și caprele, dar și animalele sălbatice, precum mistreții.
La câini, un semn clasic al brucelozei este avortul spontan în ultimul trimestru de sarcină. Alte semne includ pui născuți morți, eșecul concepției sau resorbția embrionară. Totuși, unii câini infectați pot să nu prezinte niciun simptom vizibil.
La oameni, simptomele variază. Acestea pot fi ușoare și nespecifice, asemănătoare cu cele ale gripei, dar pot ajunge până la infertilitate sau probleme cardiace și neurologice grave.
În cazul câinilor, bacteria tinde să atace organele reproductive, dar poate migra și către ochi, coloana vertebrală, ficat, splină și ganglioni limfatici.
Despre bruceloză
La câini, principala cale de transmitere a brucelozei este contactul direct cu fluidele corporale infectate, cum ar fi sperma, secrețiile vaginale și urina. Materialele rezultate în urma avorturilor sunt, de asemenea, o sursă majoră de infecție. Bacteria pătrunde în organism prin mucoasele organelor genitale, nasului, ochilor sau gurii și se răspândește în tot corpul prin sânge și sistemul limfatic.
Bruceloza afectează femelele și masculii în moduri specifice:
Femele: Cel mai frecvent simptom clinic este infertilitatea, 75% dintre cazuri ducând la avort în stadiu avansat (între zilele 45 și 55 de gestație). Puii avortați prezintă de obicei semne de infecție generalizată, iar femela are o secreție maronie sau gri-verzuie, fiind extrem de contagioasă timp de câteva săptămâni.
Masculi: Masculul va prezenta o inflamație severă sau infecție a epididimului (partea testiculului unde se maturează și se stochează sperma). În faza incipientă, testiculele vor fi mărite și dureroase. Pe măsură ce infecția progresează, acestea devin tari și se micșorează. Masculii infectați devin sterili din cauza leziunilor testiculare care duc la formarea de anticorpi anti-spermă.
Masculii infectați pot dezvolta și prostatită (inflamația prostatei), având dificultăți la urinare și defecare.
Ambele sexe: Simptomele care nu țin de reproducere pot include letargie, pierdere în greutate și intoleranță la efort. Alte simptome depind de organul afectat și pot include inflamații ale coloanei, ochilor, inimii sau pielii.
Importanța testării
Există teste precise pentru bruceloză (bazate pe PCR sau culturi de sânge), dar acestea trebuie efectuate corect. Testele de screening sunt de încredere dacă rezultatul este negativ, cu excepția fazelor foarte timpurii ale infecției.
Cea mai folosită metodă este o simplă analiză de sânge. Testul rapid de aglutinare (RSAT), care detectează anticorpii, este adesea utilizat ca instrument de screening. Acest test este rapid și ieftin, dar poate da rezultate fals pozitive din cauza reacțiilor încrucișate cu alte bacterii. Prin urmare, dacă testul este pozitiv, este esențial să confirmi rezultatul cu un alt test mai specific.
Un diagnostic definitiv se poate pune prin cultura bacteriei din sânge sau țesut. Totuși, bacteria este greu de detectat în stadiile incipiente, iar tratamentul cu antibiotice poate influența rezultatele. Testarea PCR poate confirma prezența infecției active prin detectarea ADN-ului bacteriei. Ecografia sau radiografia pot ajuta la observarea anomaliilor la prostată, testicule sau coloana vertebrală.
Din păcate, nu există un tratament garantat pentru această infecție la câini. Antibioticele pătrund greu în celule pentru a elimina complet boala. S-au încercat cure lungi cu combinații de antibiotice, precum și sterilizarea și izolarea câinilor, dar infecția reapare adesea. Deoarece boala este o zoonoză (se poate transmite la om), medicii veterinari recomandă deseori, în mod tragic, eutanasierea animalelor infectate.
Toate acestea ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru crescători: este imperativ să testezi atât masculul, cât și femela înainte de împerechere.
Proceduri și prevenție
Dacă observi avorturi, infertilitate sau anomalii testiculare, trebuie să faci imediat un test de sânge pentru Brucella canis. (Reține că rezultatele pozitive pot fi false și au nevoie de confirmare prin teste suplimentare.)
Medicul veterinar te poate ajuta cu aceste teste. Canisa ar trebui pusă în carantină în timpul procesului de eradicare: niciun câine nou nu trebuie adus, iar vânzarea, mutarea sau împerecherea trebuie oprite. Toate animalele trebuie testate pentru a identifica sursele de infecție.
Orice animal depistat pozitiv trebuie separat imediat. Testarea lunară trebuie să continue timp de cel puțin trei luni, până când nu mai apare niciun caz nou. După această perioadă, testarea se face la fiecare trei luni timp de un an.
Igienizarea riguroasă este vitală. Din păcate, chiar dacă testele ies negative după un timp, infecția reapare frecvent. Este esențial ca animalele pozitive să nu mai fie folosite pentru reproducere, indiferent de valoarea lor genetică. Singura cale de a menține un mediu curat este eliminarea tuturor câinilor infectați din programul de creștere.
Prevenția este simplă: testarea sângelui înainte de fiecare montă. Masculii trebuie testați anual, iar femelele înainte de fiecare împerechere. Acest test trebuie făcut chiar și în cazul masculilor de la care se recoltează spermă pentru congelare. Orice câine nou care intră în canisă ar trebui să stea în carantină 8–12 săptămâni și să fie testat la începutul și la sfârșitul acestei perioade.
Brucella canis nu se transmite doar prin activitate sexuală. Chiar și câinii care nu au mai fost împerecheați trebuie testați. Bacteria se găsește nu doar în tractul reproductiv, ci și în ochi, coloană, ficat sau splină. Contactul direct cu fluidele infectate (urină, secreții) este principala cale de transmitere.
Până în prezent, nu există un vaccin pentru prevenirea acestei boli la câini.
Riscul pentru oameni
În cazul unui rezultat pozitiv, medicul veterinar te va îndruma către autoritățile sanitare veterinare pentru a stabili un plan de acțiune. Este crucial să confirmi că un rezultat pozitiv este real înainte de a lua decizii radicale.
Deoarece boala se transmite la om și nu are un leac garantat la câini, animalele infectate reprezintă un risc pentru sănătatea publică. Deși majoritatea cazurilor la oameni apar din consumul de lactate nepasteurizate, transmiterea de la câine este posibilă. Cele mai multe cazuri raportate au fost la persoane care au intrat în contact direct cu pui avortați sau resturi placentare (crescători, tehnicieni veterinari).
Persoanele cu sistemul imunitar slăbit, femeile însărcinate și copiii mici sunt cei mai expuși riscului.
La oameni, simptomele pot varia de la stare generală de rău (ca la gripă) până la infecții ale sângelui, infertilitate sau probleme neurologice. Din fericire, oamenii răspund la tratamentul cu antibiotice, deși este necesară o terapie de lungă durată.
***
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru orice problemă de sănătate a animalului tău. Nu ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile luate pe baza informațiilor din acest articol.
