Unii câini au obiceiul de a se trânti direct pe podea, lovindu-și coatele în acest proces. Această uzură a articulațiilor poate determina umflarea țesutului de sub piele și umplerea acestuia cu lichid, afecțiune cunoscută sub numele de higromă. Higromele se formează adesea deasupra punctelor de presiune, cum ar fi cotul sau șoldul.
În stadiile incipiente, higromele pot fi tratate ușor, dar se pot infecta sau pot crește atât de mult încât să îi provoace câinelui durere și disconfort. De aceea, cel mai bine este să consulți medicul veterinar pentru a stabili cea mai bună metodă de tratament. Iată ce trebuie să știi despre higroma la câini, inclusiv simptomele, diagnosticul și tratamentul acestei afecțiuni.
Ce este o higromă?
O higromă este o umflătură plină cu lichid care apare deasupra punctelor de presiune sau a zonelor unde osul este mai proeminent. Acestea se pot forma pe șold sau pe gleznă, dar cel mai des sunt întâlnite la coatele câinilor. La început, higromele pot trece neobservate, apărând ca niște mici umflături sub piele.
Spre deosebire de un hematom auricular la câini, care apare de obicei la nivelul urechii, higroma se localizează strict deasupra proeminențelor osoase.
Orice câine poate dezvolta o higromă. Totuși, unele rase sunt mai predispuse decât altele la aceste formațiuni care nu sunt canceroase. Higromele pot crește până la aproximativ 5 centimetri în diametru și pot afecta unul sau ambele coate. Dimensiunea și severitatea depind de cât de tare se lovește câinele de pământ atunci când se așază.
De obicei, higromele nu sunt dureroase, decât dacă se infectează. Un semn de infecție este prezența unui lichid clar sau colorat care se scurge din zonă, ceea ce îl poate face pe câine să se lingă insistent. În plus, higromele pot crește, determinând pielea să se îngroașe și să se întărească. Dacă observi că animalul tău pare să aibă un disconfort, evită să se așeze sau dacă zona este caldă și umflată, experții recomandă să mergi imediat la veterinar.
Care sunt cauzele și ce câini sunt la risc?
Higromele sunt cauzate de presiunea repetată sau de traumatismele asupra zonelor osoase. Printre câinii cei mai expuși riscului se numără seniorii, câinii cu un stil de viață sedentar și cei care obișnuiesc să stea pe suprafețe dure, cum ar fi parchetul sau gresia, pentru perioade lungi de timp. În timp, aceste suprafețe dure pun presiune pe articulații, ducând la inflamație.
Pe lângă aceste riscuri articulare, este esențial să monitorizezi și alte probleme de sănătate la căței pentru a interveni la timp.
Acest lucru poate determina corpul să formeze un sac plin cu lichid pentru protecție, asemănător unei bășici. Este modul organismului de a încerca să protejeze zona inflamată. Dacă animalul continuă să stea pe suprafețe dure, higroma se poate mări. Iritarea prelungită poate duce la complicații precum infecții, abcese sau ulcerații, care sunt dureroase. De asemenea, pot apărea granuloame (mase de țesut inflamat) sau eroziunea țesutului.
Un alt factor de risc este talia câinelui. Rasele mari, cum ar fi Marele Danez, Labradorul, Ciobănescul German sau Mastiff-ul, sunt mai predispuse la higrome. Greutatea lor corporală mai mare face ca impactul cu solul să fie mai puternic, punând presiune pe zonele osoase. Statul prelungit pe suprafețe dure crește șansele ca higroma să se dezvolte și să se infecteze.
Cum se diagnostichează și cum se tratează higroma?
Deși multe higrome pot dispărea fără probleme, aspectul lor poate fi alarmant pentru stăpâni. Consultarea unui medic veterinar este esențială pentru a vedea dacă higroma crește sau se infectează. De regulă, diagnosticul se pune în urma unei examinări fizice. Veterinarul te va întreba când ai observat prima dată umflătura și dacă s-au produs schimbări în comportamentul sau somnul câinelui. În unele cazuri, se poate face o biopsie sau o aspirație de lichid pentru a exclude o infecție sau alte afecțiuni.
Pentru higromele mici și fără complicații, veterinarii recomandă folosirea unor culcușuri moi și a protecțiilor căptușite pentru a preveni alte traumatisme. Poți cumpăra un pat pentru câini din spumă cu memorie sau poți folosi covorașe din spumă pentru a acoperi zonele unde câinele doarme de obicei. Suprafețele moi ajută la protejarea articulației și previn mărirea higromei.
Dacă higroma este mare sau infectată, tratamentul poate include drenajul, terapia cu laser sau, ca ultimă soluție, îndepărtarea chirurgicală. Higromele infectate se tratează cu antibiotice. Cazurile cronice sau severe pot necesita drenaj, spălături, intervenție chirurgicală sau chiar grefă de piele. Având în vedere riscul de reinfecție, este foarte important să îngrijești rana după operație, să o menții curată și să folosești protecții pentru a evita noi lovituri.
Cum poți preveni apariția higromelor?
Higromele au șanse mult mai mici să apară dacă reușești să reduci presiunea asupra zonelor osoase. Asigură-te că animalul tău are un pat moale sau o suprafață confortabilă pe care să stea și limitează timpul petrecut pe podele dure. De asemenea, este important să menții câinele la o greutate sănătoasă, astfel încât forța de impact asupra articulațiilor să fie mai mică atunci când se așază.
Reține că, dacă animalul are nevoie de operație, aceasta s-ar putea să nu rezolve cauza de bază a higromei și nu previne apariția altora noi. Prin urmare, menținerea unei forme fizice bune și folosirea suprafețelor moi sunt esențiale pentru prevenție. Depistarea timpurie a higromelor te poate ajuta să eviți tratamentele invazive și costisitoare, precum și perioadele lungi de recuperare.
Dacă ai un câine senior, cu probleme de mobilitate sau care se recuperează după o operație, creează-i un spațiu de odihnă bine căptușit și supraveghează-l. Asigură-te că își schimbă poziția regulat pentru a nu pune presiune constantă pe aceleași articulații. În final, roagă veterinarul să verifice articulațiile pentru semne de artrită sau alte boli degenerative, pentru a te asigura că nu există alte probleme care să îi afecteze mobilitatea.
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Pentru un diagnostic corect și tratament adecvat, consultă întotdeauna un specialist.
