Imaginează-ți că te joci cu mingea cu câinele tău, iar acesta scoate brusc un scheunat de durere, ținând un picior din spate ridicat sau întins în spate. Dacă ești destul de aproape, s-ar putea chiar să auzi un mic pocnet. O astfel de situație poate fi cauzată de multe lucruri, dar acel sunet este un indiciu că animalul tău ar putea suferi de luxație de patelă.
Luxația patelară este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ortopedice diagnosticate la câini. Studiile arată că aceasta apare la aproximativ 7% dintre cățeluși. Dar ce este mai exact luxația de patelă și ce trebuie să știi despre ea?
Ce este luxația de patelă la câini?
Luxația de patelă reprezintă, de fapt, dislocarea rotulei. În mod normal, patela (rotula) se mișcă ușor sus-jos într-un șanț adânc al osului piciorului. Luxația patelară este una dintre acele situații în care rotula alunecă în afara locului său obișnuit atunci când genunchiul este îndoit. Această problemă poate fi dureroasă și poate duce la șchiopătat sever, afectând unul sau ambele picioare din spate, dar niciodată picioarele din față.
Este util să nu confundăm această afecțiune articulară cu alte tipuri de hernii la câini, care pot necesita intervenții diferite.
Luxația de patelă este recunoscută ca fiind una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate ale câinilor, în special în rândul raselor de talie mică.
Veterinarii explică faptul că luxația poate fi medială sau laterală. Acest lucru depinde de direcția în care alunecă rotula: spre interiorul piciorului sau spre exterior.
Luxația de patelă este considerată o boală ereditară care cauzează probleme de aliniere în timpul creșterii scheletului câinelui. Câinii pot fi afectați încă de la vârsta de opt săptămâni. Deși luxația propriu-zisă poate să nu fie prezentă la naștere, malformațiile anatomice care o provoacă există deja. De asemenea, luxația de patelă poate fi cauzată și de un traumatism, cum ar fi un accident de mașină sau orice incident care duce la ruperea sau întinderea țesuturilor din jurul articulației.
Există rase de câini predispuse la această afecțiune?
Unele rase de talie mică și „toy” sunt cele mai predispuse la luxația de patelă. Boston Terrier, Yorkshire Terrier, Bichon Maltez, Bichon Frise, Chihuahua, Pomeranian și Pudelul Toy sunt rase afectate mai des decât altele. Experții cred că există o cauză genetică pentru care aceste rase sunt afectate frecvent, mai ales atunci când puii prezintă simptome de timpuriu.
În plus, rasele mici pot prezenta riscuri crescute și pentru hernia de disc, o altă cauză majoră a problemelor de mobilitate.
Este important de menționat că unele dintre aceste rase pot suferi și de alte probleme articulare, cum ar fi displazia de cot, care afectează membrele anterioare.
Cu toate acestea, datele recente arată că incidența luxației de patelă la câinii de talie medie și mare a crescut în ultimii 10 ani. Rase precum Shiba Inu, Shar-Pei, Flat-Coated Retriever, Akita și Ciobănescul de Pirinei par să fie predispuse genetic la această boală. Pe măsură ce se fac mai multe studii, cercetătorii speră să descopere cauzele acestei creșteri la câinii de talie mare.
Simptomele luxației de patelă la câini
Cel mai frecvent simptom pe care îl observă stăpânii este șchiopătatul intermitent: câinele își ține piciorul ridicat pentru câțiva pași, pare că face un salt sau un „sărit de coardă” și adesea își întinde piciorul din spate în exterior.
Uneori, aceste simptome pot fi mascate de dureri de spate, care limitează dorința câinelui de a face efort.
Alte simptome includ:
- Slăbiciune la nivelul picioarelor din spate sau mers împleticit
- Incapacitatea de a sări
- Reținere în a alerga sau a face efort fizic
- Aspect de picioare „în paranteză” sau cu genunchii apropiați
- Scheunate bruște de durere în timp ce aleargă sau se joacă
Cum se diagnostichează luxația de patelă?
Luxația de patelă este depistată printr-un examen fizic realizat de medicul veterinar. Acesta va efectua adesea radiografii ale genunchiului, tibiei și pelvisului pentru a evalua starea acestor structuri, mai ales dacă animalul prezintă semne clare de șchiopătat.
În prezent, se pot folosi și metode de imagistică avansată, cum ar fi computerul tomograf (CT), pentru a obține o imagine completă nu doar a oaselor, ci și a țesuturilor moi, cum sunt tendoanele și ligamentele care susțin articulația. Mulți câini au nevoie de sedare sau anestezie pentru ca aceste proceduri să fie efectuate corect.
Există patru grade de severitate pentru luxația de patelă:
- Gradul I: Rotula poate fi scoasă din loc manual, dar revine singură la poziția normală, provocând un disconfort minim.
- Gradul II: Rotula sare din loc atunci când articulația este întinsă și revine apoi la poziția normală.
- Gradul III: Rotula sare din loc frecvent și are nevoie de ajutor manual pentru a fi pusă înapoi în poziția corectă.
- Gradul IV: Rotula este permanent ieșită din șanțul ei, cauzând câinelui dureri mari și dificultăți de deplasare.
Opțiuni de tratament
Luxația de patelă necesită atenție veterinară. Chiar dacă problema apare doar din când în când, aceasta nu se va vindeca de la sine. În unele cazuri, în special la Gradul I, câinele poate tolera afecțiunea dacă efortul fizic este limitat și se folosesc medicamente antiinflamatoare. Totuși, pe măsură ce câinele îmbătrânește, este foarte probabil să dezvolte artrită la genunchi, ceea ce va reduce mobilitatea și va crește durerea.
Pe lângă medicația clasică, poți discuta cu medicul și despre anumite opțiuni de calmare a durerii pe care le poți aplica singur, acasă.
Un câine cu luxație de patelă este, de asemenea, predispus la alte leziuni ale picioarelor, cum ar fi ruperea ligamentelor încrucișate.
În funcție de severitate, medicul îți poate oferi diverse opțiuni, de la monitorizarea situației până la intervenția chirurgicală. Cu timpul, dacă luxația se agravează, rotula va aluneca tot mai des, erodând cartilajul și ducând la o articulație artritică foarte dureroasă.
Care este prognosticul?
Dacă veterinarul diagnostichează luxația și recomandă operația de genunchi, este bine să o programezi cât mai curând. Cu cât intervenția are loc mai repede, cu atât șansele de recuperare completă sunt mai mari. Scopul este prevenirea apariției artritei; odată ce aceasta s-a instalat, operația nu mai poate elimina complet durerea asociată.
În perioada de recuperare după operație, limitarea activității poate declanșa stări de anxietate la anumiți câini mai energici.
Majoritatea operațiilor de corectare a luxației de patelă au mare succes, în special la câinii de talie mică. Prognosticul poate fi mai puțin favorabil dacă animalul are și alte probleme medicale, cum ar fi displazia de șold.
După operație, medicul îți poate recomanda suplimente pentru articulații, diete speciale pentru mobilitate sau antiinflamatoare. Scăderea în greutate este esențială pentru câinii supraponderali, iar fizioterapia post-operatorie poate fi de mare ajutor.
Poate fi prevenită luxația de patelă?
Nu există o metodă sigură de a preveni luxația de patelă, dar experții recomandă să nu se folosească pentru reproducere câinii diagnosticați cu această afecțiune, deoarece este ereditară.
Menținerea câinelui într-o formă fizică bună, prin exerciții adecvate și controlul greutății, nu va preveni luxația, dar poate ajuta la prevenirea artritei dacă afecțiunea apare. Dacă știi deja că animalul tău are luxație de patelă, evită exercițiile fizice foarte intense.
Acest articol are un scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Fiecare situație este unică, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adaptat nevoilor câinelui tău.
