Recent ai adus un cățeluș în familie și te bucuri de toate giumbușlucurile lui. Este sănătos, crește repede, iar la 5 luni este deja pe drumul cel bun spre a deveni un câine adult de talie mare. Totuși, observi că parcă șchiopătează puțin și își protejează unul dintre picioarele din față. Atunci când puii de doar 4-8 luni prezintă semne de șchiopătare sau un mers anormal, cauza ar putea fi displazia de cot.
Pe lângă problemele de mobilitate, este esențial să cunoști și alte boli frecvente la căței care pot apărea în perioada lor de dezvoltare.
Câinii de talie medie și mare sunt în mod special vulnerabili la această afecțiune. Displazia de cot este diagnosticată mai des la rase precum Labrador Retriever, Golden Retriever, Ciobănesc German, Ciobănesc de Berna, Rottweiler, Newfoundland, Basset Hound și English Springer Spaniel. De asemenea, orice metis care provine din aceste rase poate fi predispus la această problemă.
Ce este displazia de cot la câini?
Experții descriu displazia de cot ca fiind o dezvoltare anormală a articulației cotului la câinii tineri, de talie mare, care au o creștere rapidă. Aceasta implică o creștere anormală a oaselor, dezvoltarea defectuoasă a cartilajului sau tensiuni nefirești la nivelul articulației.
Deși displazia afectează articulațiile, problemele severe de mobilitate pot fi uneori confundate cu paralizia la câini, motiv pentru care un diagnostic diferențial este esențial.
Articulația cotului unui câine este formată din trei oase: radius, ulna și humerus. Dacă aceste trei oase nu se îmbină perfect din cauza anomaliilor de creștere, rezultatul este o distribuție neregulată a greutății pe anumite zone ale articulației. Acest lucru provoacă durere, șchiopătare și, în timp, duce la apariția artritei.
Displazia de cot apare din cauza următoarelor condiții anormale, care pot exista singure sau în combinație:
- Fragmentarea procesului coronoid medial (FCP): Una dintre cele două mici proeminențe osoase de la capătul ulnei se fisurează și se separă de restul osului.
- Osteocondrita disecantă (OCD): Pe măsură ce câinii tineri cresc, cartilajul se transformă în os, rămânând doar un strat subțire la capetele oaselor pentru a forma articulațiile. Când osul nu se formează corect, rămâne un strat prea gros de cartilaj în articulația cotului.
- Neunirea procesului anconat (UAP): La capetele oaselor se află cartilajele de creștere. Când un câine ajunge la pubertate, acestea se închid, unind părțile osului. Dacă proeminența osoasă de pe ulnă nu fuzionează cu restul osului, apare UAP.
Cum se diagnostichează displazia de cot?
Diagnosticarea timpurie a displaziei de cot este esențială, deoarece este important să tratezi afecțiunea înainte ca aceasta să provoace osteoartrită în articulația câinelui.
Este important de reținut că disconfortul fizic prelungit poate schimba temperamentul animalului, favorizând apariția unor stări de anxietate la câini.
Diagnosticarea precoce este vitală, având în vedere că afecțiunile articulare se numără printre cele mai frecvente 5 probleme de sănătate ale câinilor din întreaga lume.
Uneori, displazia de cot este greu de diagnosticat în fazele incipiente, deoarece câinele prezintă doar semne ușoare sau intermitente de șchiopătare. Simptomele clinice pot rămâne subtile pentru perioade lungi de timp, ceea ce face identificarea problemei destul de dificilă.
Apariția șchiopătatului depinde de factori precum severitatea modificărilor, ritmul de creștere în greutate și nivelul de efort fizic. Iată câteva semne la care să fii atent. Dacă observi oricare dintre acestea, programează o vizită la medicul veterinar:
- Câinele șchiopătează ocazional, mai ales după efort sau imediat ce se ridică în picioare.
- Unul sau ambele picioare din față sunt rotite spre interior, în timp ce coatele sunt orientate spre exterior.
- Articulația cotului pare rigidă sau câinele nu o poate mișca liber.
- Se aude un sunet ca un pârâit (crepitație) atunci când articulația cotului se mișcă.
- Câinele tău devine brusc reticent la plimbări sau la joaca cu mingea.
Veterinarul te va întreba despre istoricul simptomelor. Acesta va roti articulația pentru a verifica mobilitatea și va folosi radiografii pentru a vedea modificările osoase. În unele cazuri, poate fi necesar un computer tomograf (CT) pentru a identifica exact cauza și amploarea problemei. De obicei, veterinarul va examina ambele coate, deoarece afecțiunea se poate dezvolta simultan la ambele picioare.
Cum se tratează displazia de cot la câini?
Există mai multe opțiuni de tratament, de la schimbarea stilului de viață până la intervenții chirurgicale. Dacă displazia nu este severă sau dacă animalul nu poate fi operat, medicul veterinar poate recomanda o abordare nechirurgicală. În funcție de caz, acesta poate sugera:
Dacă optezi pentru tratament medicamentos, monitorizează atent digestia animalului, deoarece unele antiinflamatoare pot provoca vărsături la câini.
Pentru a-i asigura o odihnă care să nu pună presiune pe încheieturi, poți alege unul dintre cele mai bune paturi pentru câini de talie mare disponibile pe piață.
- Scăderea în greutate pentru a reduce presiunea asupra cotului.
- Limitarea exercițiilor fizice, în special pe suprafețe dure.
- Fizioterapie.
- Suplimente pentru articulații.
- Medicamente antiinflamatoare (antiinflamatoare nesteroidiene sau corticosteroizi).
- Modificatori ai lichidului sinovial.
Tratamentul depinde de vârsta câinelui, de gradul de șchiopătare și de cât de mult s-a degradat articulația. Chirurgia artroscopică este adesea recomandată, iar la câinii tineri, intervenția timpurie oferă cele mai bune rezultate.
Costul diagnosticului și al tratamentului chirurgical pentru câinii tineri poate varia între 7.500 și 20.000 RON pentru fiecare cot. Acest preț depinde de locație, de talia câinelui și dacă mergi la un specialist ortoped.
Perspectivele de recuperare după operație sunt bune dacă nu s-a instalat deja boala articulară degenerativă. Medicamentele antiinflamatoare prescrise de veterinar pot ajuta la reducerea durerii și a inflamației pe parcursul recuperării.
Prevenirea displaziei de cot
Experții recomandă ca toți câinii din rasele cu risc, care urmează să fie folosiți pentru reproducere, să fie testați prin radiografii pentru a verifica starea coatelor. Această informație este crucială pentru deciziile de împerechere. Reducerea incidenței bolii prin selecție atentă este cea mai eficientă metodă de prevenție a cauzelor ereditare.
Dacă vrei să reduci disconfortul patrupedului tău în mod natural, există diverse opțiuni de calmare a durerii fără medicamente pe care le poți aplica chiar acasă.
Suplimentele articulare reprezintă o altă modalitate de a ajuta la gestionarea sănătății coatelor. Acestea pot îmbunătăți funcția articulară, pot reduce inflamația și pot încetini progresia daunelor la nivelul cartilajului.
Glucozamina și condroitina sunt două ingrediente comune folosite atât la oameni, cât și la câini. Acestea funcționează prin reducerea inflamației și creșterea retenției de apă în cartilaj, oferind o mai bună amortizare articulației. Scoica cu buze verzi (Perna canaliculus) este un alt ingredient eficient, bogat în acizi grași omega-3 și antioxidanți. Aceasta este un antiinflamator puternic care ajută la diminuarea durerii. Suplimentele sunt adesea folosite pe termen lung deoarece sunt sigure pentru majoritatea pacienților.
De asemenea, dacă observi că animalul tău are dificultăți și la picioarele din spate, citește despre slăbiciunea labelor din spate la câini pentru a identifica din timp posibilele cauze.
Acest articol are un scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. În cazul în care observi simptome la câinele tău, contactează imediat un specialist pentru un diagnostic corect.
