Este ușor să te panichezi atunci când vezi un câine având o criză convulsivă. Deși nu orice criză reprezintă o urgență majoră, câinii au nevoie de atenție veterinară promptă pentru a determina cauza și pentru a reduce șansele ca episodul să se repete. În plus, există lucruri pe care le poți face pentru a-ți ajuta câinele să își revină în siguranță. Citește în continuare pentru a afla mai multe despre convulsiile la câini, inclusiv tipurile și cauzele acestora, cum sunt diagnosticate și tratate, și ce poți face dacă ești martorul unui astfel de episod.
Este esențial să poți face distincția între comportamentele normale și urgențe, așa că verifică dacă câinele tău visează sau are o criză de epilepsie înainte de a te alarma.
Tipurile de crize convulsive la câini
Convulsiile sunt printre cele mai frecvente probleme neurologice la câini și sunt cauzate de o activitate electrică excesivă în creier. Veterinariii explică faptul că o criză este un simptom, nu o boală în sine. Faza de criză propriu-zisă este momentul în care câinele își pierde cunoștința și experimentează contracții involuntare ale mușchilor.
Uneori, mișcările necontrolate pot fi confundate cu ataxia la câini, o altă afecțiune ce afectează coordonarea motorie.
Cel mai des întâlnit tip de criză este cea generalizată. De obicei, aceasta face ca animalul să își piardă cunoștința și să se prăbușească dacă este în picioare. Câinele poate părea înțepenit înainte de a începe să dea din picioare (ca și cum ar înota), să saliveze excesiv, să urineze sau să aibă scaun involuntar.
Un al doilea tip de criză este cea focală, care apare într-o anumită parte a corpului, cum ar fi un tremur la nivelul feței. În timpul unei crize focale, câinele va face mișcări involuntare, dar nu își pierde întotdeauna cunoștința. De exemplu, există crize care fac câinele să pară că mestecă gumă, deoarece nu se poate opri din a închide și deschide gura.
Al treilea tip este criza psihomotorie. În acest caz, câinele poate părea că se află într-o stare alterată de conștiență. Va părea dezorientat sau poate avea un episod brusc de furie sau agresiune.
Cum se diagnostichează convulsiile
Nu este întotdeauna clar dacă animalul tău are o criză convulsivă. Există și alte motive pentru care un câine poate leșina, cum ar fi un eveniment sincopal, care este de obicei asociat cu o oxigenare insuficientă. Acest lucru se întâmplă des la câinii cu boli de inimă sau hipertensiune pulmonară. În aceste cazuri, câinele leșină și pare normal imediat ce își recapătă cunoștința.
În procesul de diagnosticare, medicul trebuie să excludă și alte urgențe neurologice, cum ar fi un eventual accident vascular cerebral.
În schimb, după o criză convulsivă reală, câinele nu își revine imediat, ci trece printr-o perioadă de letargie și confuzie. Această fază post-criză este cea care definește evenimentul ca fiind unul neurologic. Dacă această fază lipsește, medicul veterinar va investiga alte cauze posibile ale leșinului.
Este recomandat să mergi cu câinele la veterinar cât mai curând posibil după prima criză. Pentru diagnostic, ajută foarte mult să îi oferi medicului o descriere detaliată a celor întâmplate. Dacă poți, filmează un scurt video în timpul crizei. După examinare, veterinarul va face analize de sânge pentru a vedea dacă o tulburare metabolică provoacă aceste episoade. Se poate face și un test al acizilor biliari, unde câinele nu mănâncă o perioadă, apoi este hrănit, iar sângele este testat după două ore.
Cauzele convulsiilor
Cea mai frecventă cauză a convulsiilor la câini este epilepsia, care afectează între 2% și 5% din populația canină. Alte cauze includ tumorile cerebrale, tulburările metabolice, anomaliile structurale ale creierului, infecțiile cerebrale, anumite toxine sau traumatismele la nivelul capului.
Convulsiile se numără printre cele mai frecvente boli la câini care necesită monitorizare constantă și tratament adecvat.
Epilepsia
Epilepsia se caracterizează prin descărcări de activitate electrică în tot creierul, ducând la spasme musculare repetate. Experții explică faptul că epilepsia este un diagnostic pus prin excludere, adică după ce au fost eliminate alte cauze posibile. Dacă se suspectează epilepsia, veterinarul poate începe tratamentul cu medicamente anticonvulsivante sau poate recomanda un RMN. Câinii cu epilepsie pot părea perfect normali între crize, iar analizele lor de sânge pot ieși bune.
Tumorile cerebrale
Tumorile pot fi canceroase sau benigne. Chiar dacă o tumoare este benignă, ea poate pune presiune pe creier și poate declanșa crize. De multe ori, câinii revin la normal după ce tumoarea este îndepărtată chirurgical.
Tulburările metabolice
În cazul unei probleme la ficat sau rinichi, creierul în sine este sănătos, dar toxinele neeliminate pot afecta funcționarea acestuia. De exemplu, un șunt portosistemic (unde vasele de sânge ocolesc ficatul fără a fi curățate) poate duce la acumularea de amoniac în sânge, declanșând convulsii. Hipoglicemia (nivelul scăzut de zahăr în sânge) este o altă cauză metabolică frecventă.
Anomaliile cerebrale
Crizele structurale sunt cauzate de anomalii precum excesul de lichid la creier. La cățeluși, convulsiile pot fi provocate și de boli infecțioase, cum ar fi jigodia (distemper) sau toxoplasmoza.
Predispoziția în funcție de rasă și vârstă
Atât câinii seniori, cât și cei tineri pot dezvolta tulburări convulsive legate de vârstă. Anumite rase tind să fie mai predispuse la convulsii, printre care: Beagle, Ciobănesc German, Golden Retriever, Cocker Spaniel, Pudel, Boxer, Schnauzer Pitic și Saint Bernard.
Opțiuni de tratament
Pentru câinii cu epilepsie sau alte tulburări cronice, veterinarul va prescrie medicamente anticonvulsivante (cum ar fi fenobarbitalul). Aceste medicamente se administrează oral pentru a preveni crizele prin creșterea pragului de activitate electrică necesar pentru declanșarea lor. Este important de știut că acestea nu vindecă boala, ci doar o țin sub control, iar câinele mai poate avea crize ocazionale chiar și sub tratament.
De obicei, se începe cu o doză specifică ce se ajustează în funcție de răspunsul câinelui. Veterinarul poate prescrie și medicamente de urgență, care să scurteze durata unei crize în desfășurare. Acasă, acestea pot fi administrate uneori sub formă de picături nazale sau intrarectal, deoarece este greu să faci o injecție unui câine care se zbate.
Ce să faci dacă animalul tău are o criză
Dacă ești martorul primei crize a câinelui tău, încearcă să rămâi calm. Rolul tău este să îl protejezi să nu se rănească. Îndepărtează-l de scări sau mobilă pentru a evita căzăturile sau loviturile la cap. Atenție: Nu pune mâna în zona gurii câinelui, deoarece te poate mușca involuntar din cauza stresului și a lipsei de control. Ține celelalte animale de companie la distanță.
Este esențial să fii pregătit pentru situații neprevăzute consultând un ghid de prim ajutor pentru câini.
Nu încerca să „trezești” câinele din criză scuturându-l sau stropindu-l cu apă. Acest lucru nu ajută, ci poate prelungi episodul. Nu există riscul ca animalul să își înghită limba, deci nu interveni la nivelul gurii.
Este util să notezi într-un jurnal durata crizei și simptomele observate. Observă ce parte a corpului a început să tremure prima dată. Chiar dacă episodul durează mai puțin de un minut și câinele pare să își revină, programează o vizită la veterinar.
Când reprezintă criza o urgență medicală
Câinii care au crize în „cluster” (mai mult de o criză în decurs de 24 de ore) au nevoie de asistență veterinară imediată. De asemenea, o criză este considerată urgență dacă durează mai mult de 3-5 minute.
Dacă o criză se prelungește, câinele poate intra într-o stare numită Status Epilepticus. Aceasta este o urgență reală, deoarece temperatura corpului crește atât de mult încât pot apărea probleme secundare grave, care pot duce la deces. Câinii se pot supraîncălzi, pot dezvolta edem pulmonar (lichid la plămâni) sau edem cerebral, ceea ce afectează funcțiile vitale precum respirația și bătăile inimii.
Dacă animalul are o criză prelungită, temperatura lui poate ajunge la 40-41 de grade Celsius. Este esențial să îl ajuți să se răcorească înainte de a-l transporta la o clinică de urgență. Poți pune un prosop umezit cu apă rece pe zonele cu mai puțină blană, cum ar fi burta, zona inghinală, subrațul sau gâtul.
Prevenirea convulsiilor
Unii stăpâni observă că anumite sunete sau lumini pot declanșa crizele. Totuși, în cele mai multe cazuri, singura metodă eficientă de prevenție este respectarea strictă a tratamentului medicamentos. Nu trebuie să sari nicio doză, deoarece acest lucru poate declanșa imediat un nou episod.
Gestionarea unui câine cu epilepsie implică și reducerea factorilor de stres pentru a preveni anxietatea care poate agrava starea generală.
În medicina umană, pentru o siguranță sporită, există chiar și câini de asistență pentru epilepsie care pot detecta crizele înainte ca acestea să se producă.
Cu timpul și cu medicația potrivită, unii câini pot ajunge în punctul în care nu mai au crize deloc. În astfel de cazuri fericite, veterinarul poate decide reducerea treptată a medicamentelor. Un diagnostic de tulburare convulsivă nu înseamnă neapărat că animalul va avea nevoie de tratament pentru tot restul vieții, dar monitorizarea atentă rămâne esențială.
Acest articol are un scop pur informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Situațiile individuale pot varia, de aceea te încurajăm să consulți un specialist pentru orice problemă de sănătate a animalului tău.
