Teama și miturile legate de epilepsia canină nu s-au schimbat prea mult de-a lungul timpului. Deși știința a avansat enorm și înțelegem mult mai bine această afecțiune medicală, există încă nevoia de a clarifica lucrurile despre una dintre cele mai frecvente boli neurologice. Chiar dacă în ultimul secol s-au făcut progrese uriașe în înțelegerea bazei biologice a epilepsiei și în dezvoltarea medicamentelor antiepileptice, prima reacție a multor oameni rămâne neschimbată: panica sau ignorarea simptomelor.
Pentru a minimiza factorii declanșatori, este util să identifici acele lucruri care ar putea să îți streseze câinele în mod inutil.
În completarea tratamentelor clasice, mulți proprietari se întreabă dacă uleiul CBD poate ajuta câinii care suferă de epilepsie pentru a gestiona mai bine frecvența crizelor.
Este important să știi că un câine epileptic poate avea o viață lungă și fericită, atâta timp cât crizele sunt ținute sub control.
Crizele pot arăta dramatic, but nu sunt dureroase pentru animal. Totuși, câinele se poate simți confuz și poate avea episoade de panică. De aceea, un câine care are o criză sau care își revine după una trebuie abordat cu mare atenție, pentru a evita mușcăturile accidentale cauzate de dezorientare.
Demontarea miturilor
Este un mit faptul că un câine își poate înghiți limba în timpul unei crize; acest lucru este pur și simplu imposibil din punct de vedere anatomic. Epilepsia la câini este destul de similară cu cea la oameni. Incidența epilepsiei idiopatice este între 0,5% și 5% din populația canină, deși la unele rase acest procent poate fi mult mai mare. Trebuie să privim epilepsia ca pe orice altă problemă medicală, cum ar fi diabetul, și să o abordăm rațional.
Înțelegerea corectă a nevoilor lor este esențială, deoarece există adesea moduri în care ne înțelegem greșit câinii ce pot duce la interpretări eronate ale semnelor de boală.
Epilepsia nu este o boală specifică, si mai degrabă o tulburare a conexiunilor neuronale care se poate manifesta în diverse moduri: de la mișcări neobișnuite ale capului sau corpului (cum ar fi „vânatul muștelor” imaginare), până la contracții musculare generalizate, pierderea conștienței și incontinență.
Din punct de vedere practic, un câine este considerat epileptic dacă are două sau mai multe crize. Epilepsia poate fi clasificată în două grupe principale:
- Epilepsia idiopatică (sau primară): atunci când nu există o cauză subiacentă identificabilă. Cel mai probabil, majoritatea acestor cazuri au o bază genetică.
- Epilepsia simptomatică: atunci când există o leziune identificabilă la nivelul creierului (hidrocefalie, tumori, accident vascular cervical, meningită etc.) sau o cauză metabolică (boli de ficat sau rinichi, intoxicații etc.).
Epilepsia idiopatică poate fi moștenită la multe rase, printre care Ciobănescul Australian, Ciobănescul Belgian, Ciobănescul German, Beagle, Ciobănescul de Berna, Border Collie, Border Terrier, Cavalier King Charles Spaniel, Teckel, English Springer Spaniel, Golden Retriever, Labrador Retriever, Irish Wolfhound, Lagotto Romagnolo, Pudel sau Vizsla. Totuși, aceasta poate apărea la orice rasă sau metis.
Tipurile de crize
Epilepsia poate fi generalizată, când este afectat întreg creierul (de obicei cu contracții musculare în tot corpul), sau focală, când este limitată la o singură zonă a creierului (mișcări doar ale unei părți a corpului). Crizele focale pot apărea cu sau fără pierderea stării de conștiență.
Este important să distingem epilepsia de alte condiții neurologice; de exemplu, unii proprietari se întreabă dacă câinele lor poate suferi de autism atunci când observă comportamente repetitive.
Este util să știm să diferențiem aceste manifestări neurologice de momentele când un cățeluș tremură în timpul somnului și să învățăm cum să distingem dacă câinele visează sau are o criză de epilepsie.
Recunoașterea formelor „ușoare” sau focale este esențială pentru a începe tratamentul corect și pentru a preveni agravarea simptomelor sau progresia către forma generalizată.
Diagnosticarea unui câine cu crize poate fi o provocare. Este crucial să fie eliminate cauzele care pot pune viața în pericol printr-o diagnosticare amănunțită, fără a pierde timp prețios. Nu toți câinii epileptici suferă de forma idiopatică. Multe afecțiuni pot declanșa crize, inclusiv tumorile cerebrale, meningita sau bolile hepatice. Pentru unele dintre acestea, tratamentul rapid este vital. Un consult la un medic veterinar neurolog și analize complete (analize de sânge, RMN și puncție lombară) sunt esențiale pentru un diagnostic corect.
Tratamentul adecvat pentru crize
Dacă începi un tratament antiepileptic fără a exclude cauzele menționate mai sus, nu vei reuși să controlezi crizele și, mai grav, vei permite unei boli potențial fatale să avanseze. La fel ca în cazul oamenilor, este important ca diagnosticul să fie pus cât mai devreme de către un specialist, pentru a începe tratamentul potrivit și a obține cel mai bun control asupra crizelor.
În cazuri specifice de anxietate severă post-criză, medicul poate discuta despre utilizarea unor antidepresive pentru câini ca terapie adjuvantă.
Gestionarea pe termen lung necesită răbdare, așa că poți consulta ghidul nostru despre îngrijirea unui câine cu boli cronice pentru sfaturi practice.
Scopul tratamentului este de a reduce frecvența și severitatea crizelor, minimizând în același timp efectele secundare, astfel încât calitatea vieții câinelui să nu fie afectată. Această abordare va îmbunătăți controlul bolii și va oferi animalului o viață normală.
Cea mai frecventă cauză pentru eutanasierea câinilor epileptici este controlul inadeculat al crizelor. De aceea, este vital ca medicația să fie administrată corect, în funcție de starea de sănătate și de tiparul crizelor fiecărui câine în parte.
Este timpul ca proprietarii, medicii veterinari și specialiștii în neurologie să lucreze împreună pentru a gestiona această boală. Doar prin efort comun și o monitorizare atentă putem ajuta câinii să trăiască bine, în ciuda acestui diagnostic.
