Probabil ai auzit de crize convulsive sau de epilepsie la oameni, dar știai că epilepsia idiopatică (din cauze necunoscute) afectează aproape 1% din populația canină? Epilepsia este o afecțiune în care creierul funcționează anormal în mod repetat. Acest lucru duce la creșteri bruște ale activității electrice cerebrale, care provoacă tremurături, convulsii sau spasme pe care câinele nu le poate controla.
Experții neurologi explică faptul că epilepsia idiopatică este cea mai frecventă afecțiune neurologică cronică întâlnită la câini. Prevalența este mult mai mare în cazul anumitor rase, unde se consideră că există o componentă genetică.
Ce este mai exact epilepsia la câini?
Mulți oameni folosesc termenii „criză” și „epilepsie” ca și cum ar însemna același lucru, dar criza este de fapt rezultatul tulburării și poate avea mai multe cauze. Acestea sunt împărțite în trei grupe:
Uneori, aceste simptome pot fi confundate cu problemele de coordonare, care indică alte afecțiuni neurologice ce necesită investigații separate.
Înainte de a analiza cauzele, este esențial să înțelegem adevărul din spatele miturilor care înconjoară adesea această afecțiune cronică.
- Crizele reactive: sunt cauzate de tulburări metabolice, febră mare, toxine sau alte afecțiuni care afectează întregul organism.
- Crizele structurale: apar din cauza unor probleme primare ale creierului, cum ar fi un accident vascular cerebral, o tumoare, o leziune cerebrală sau degenerarea țesutului.
- Epilepsia idiopatică: reprezintă crizele care nu au alte cauze identificate. Aceasta se împarte în epilepsie genetică dovedită (legată de rasă), suspectată genetic sau de origine necunoscută.
Tipurile de crize pot fi, de asemenea, clasificate în trei categorii:
- Crize generalizate: implică ambele emisfere ale creierului și întregul corp. De obicei, câinele își pierde cunoștința, poate deveni rigid, poate cădea, dă din picioare ca și cum ar înota, clănțăne din dinți, tremură, scoate sunete sau urinează involuntar. Majoritatea crizelor durează între 30 și 90 de secunde. Dacă o criză durează mai mult de câteva minute fără să se oprească, starea se numește status epilepticus și este o urgență medicală.
- Crize mioclonice: sunt crize generalizate în care câinele nu își pierde cunoștința. De obicei, sunt declanșate de factori externi, cum ar fi luminile intermitente sau zgomotele bruște.
- Crize focale: implică doar o parte a creierului, iar câinele rămâne de obicei conștient. Pot fi atât de ușoare încât trec neobservate (de exemplu, un tremur ușor al unui picior sau privitul în gol în timp ce clănțăne din dinți).
Uneori, crizele apar în reprize. Aproximativ jumătate dintre câinii cu epilepsie idiopatică au „crize în cascadă” (două sau mai multe crize într-un interval de 24 de ore). Acestea sunt mai periculoase și pot afecta grav calitatea vieții atât pentru câine, cât și pentru tine.
Cum se diagnostichează epilepsia?
Crizele pot apărea și din alte motive: infecții, glicemie scăzută, tumori sau intoxicații. Medicul veterinar va face mai multe teste pentru a exclude aceste cauze. Este util să știi că crizele epileptice generalizate apar mai des atunci când câinele se odihnește sau doarme.
Medicul poate recomanda și analize hormonale pentru a exclude boala Cushing, care poate provoca schimbări comportamentale la exemplarele mai în vârstă.
Uneori este greu de deosebit o criză de alte probleme. De exemplu, unii câini au „tremurături idiopatice ale capului”, dar, spre deosebire de epilepsie, câinele poate fi distras din acea stare și pare conștient de ce se întâmplă în jur.
Semne comportamentale de urmărit
Comportamentul câinelui înainte sau după o criză este un indiciu important. După o criză, câinele poate părea amețit sau confuz. În unele cazuri, poate apărea orbirea temporară sau agresivitatea. Uneori, câinii devin anxioși chiar înainte de criză, probabil pentru că simt o „aură”, la fel ca oamenii.
După o criză, este foarte probabil ca animalul să aibă dureri de cap care să-i accentueze starea de apatie și dezorientare.
Unele dintre aceste schimbări de comportament pot fi confundate cu simptomele demenței la câini, în special în cazul exemplarelor senior.
Un comportament ciudat, cum ar fi „vânatul muștelor invizibile”, poate fi de fapt o criză focală. Acesta poate fi cauzat de probleme gastrointestinale, comportament obsesiv-compulsiv sau epilepsie reală. Diagnosticul corect poate necesita analize amănunțite sau chiar schimbarea dietei.
Sfat util: Dacă poți, filmează câinele înainte, în timpul și după o criză. Acest video îi va oferi medicului veterinar informații prețioase. Un câine care are o criză epileptică, de obicei, nu poate fi distras și pare că nu știe ce se întâmplă cu el.
Criteriile pentru diagnosticul de epilepsie idiopatică sunt:
- Cel puțin două crize neprovocate la o distanță de minim 24 de ore.
- Vârsta primei crize între 6 luni și 6 ani.
- Absența altor probleme neurologice.
- Analize de sânge și urină normale.
Care este tratamentul pentru epilepsia la câini?
Dacă animalul tău a avut o singură criză, nu înseamnă neapărat că are nevoie imediat de medicamente. Dacă crizele sunt ușoare și rare, calitatea vieții poate fi mai bună fără tratament medicamentos. Totuși, veterinarii recomandă începerea tratamentului dacă:
Fără un management adecvat, starea generală se poate agrava, ducând în cazuri extreme la complicații motorii severe sau incapacitatea de a se mișca corect.
Deși este o problemă serioasă, epilepsia se numără printre cele mai frecvente boli la câini care pot fi gestionate cu succes prin medicație.
- Apar două sau mai multe crize în 6 luni.
- Crizele sunt prelungite sau apar în cascadă.
- Semnele de după criză sunt severe.
- Frecvența sau severitatea crizelor crește.
Există mai multe medicamente disponibile (cum ar fi fenobarbitalul sau bromura de potasiu), dar alegerea depinde de starea generală a câinelui. Odată început tratamentul, este vital să respecți programul cu strictețe. Dacă uiți o doză sau oprești brusc medicamentele, poți declanșa crize mult mai grave.
Există tratamente alternative?
Deoarece medicamentele pot avea efecte secundare, mulți stăpâni caută alternative:
- CBD: Există studii care arată rezultate încurajatoare în reducerea crizelor la câini.
- Dieta: O dietă bogată în trigliceride cu lanț mediu (MCT) a ajutat la reducerea numărului de crize în unele cazuri. Există chiar și tipuri de hrană specială concepute în acest scop.
- Acupunctura și homeopatia: Până în prezent, nu s-a demonstrat științific că acestea ar ajuta în mod real în cazul epilepsiei canine.
Care este prognosticul?
Peste 80% dintre câini răspund bine la tratament. Aceștia vor avea nevoie de analize de sânge periodice pentru a monitoriza funcția ficatului. Câinii a căror epilepsie este ținută sub control au, de obicei, aceeași speranță de viață ca orice alt câine.
Pentru stăpânii care au nevoie de ajutor suplimentar, există chiar și câini de asistență pentru epilepsie antrenați să recunoască semnele unei crize iminente.
Totuși, aproximativ 30% dintre câini pot dezvolta o formă de epilepsie rezistentă la tratament. În aceste cazuri, calitatea vieții devine o discuție importantă. Administrarea medicamentelor la fiecare 12 ore poate fi epuizantă și pentru tine, mai ales dacă trebuie să te trezești noaptea sau dacă nu mai poți călători fără griji.
Cercetările continuă, iar experții studiază acum legătura dintre bacteriile din intestin (microbiom) și creier, sperând să găsească noi modalități de a face câinii să răspundă mai bine la tratament.
Acest articol are un rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Dacă suspectezi că animalul tău are o problemă de sănătate, contactează imediat un specialist.
