Câinii pot suferi de diabet zaharat, o afecțiune care seamănă cu diabetul de tip I (insulino-dependent) de la oameni. În acest caz, pancreasul nu mai produce insulină, hormonul necesar pentru a transporta zahărul din sânge către celulele corpului, care îl folosesc drept combustibil. Pentru ca organismul să funcționeze, tratamentul trebuie să includă administrarea de insulină.
Pe lângă diabet, este util să cunoști și alte tulburări endocrine, cum ar fi boala Cushing la câini, care poate prezenta simptome similare.
Pe lângă tratamentul medical, alegerea unei hrane adecvate pentru câinii diabetici joacă un rol crucial în gestionarea glicemiei.
Deoarece anumite rase de câini au un risc mai mare de a dezvolta diabet zaharat, se pare că genetica joacă un rol important în apariția acestei boli. De exemplu, s-a observat că rasa Samoyed are un risc de 12 ori mai mare, iar Australian Terrier un risc de 32 de ori mai mare de a face diabet față de câinii metiși.
Dacă reușim să identificăm variațiile genetice asociate cu diabetul zaharat, putem afla care sunt câinii cu risc ridicat. Acest lucru permite începerea unor strategii de prevenție și ajută crescătorii să ia decizii mai bune pentru a reduce frecvența bolii în rândul puilor.
Cercetătorii au explorat genetica din spatele diabetului la câini, studiind variațiile genei insulinei la rasele Samoyed și Australian Terrier. Gena insulinei este asociată cu mai multe tipuri de diabet la oameni. La câini, aceasta se află pe cromozomul 18 și a fost studiată la mai multe rase.
Rezultatele publicate recent arată că cel puțin o genă din regiunea genei insulinei este legată de apariția diabetului la aceste două rase. Faptul că aceeași regiune genetică este asociată cu boala la două rase atât de diferite indică faptul că mutația a apărut cu mult timp înainte de formarea raselor moderne sau că modificarea a apărut independent la fiecare rasă în parte.
Pentru a înțelege mai bine cum se transmite boala, experții s-au concentrat pe ereditatea diabetului la Australian Terrier. Analizele au arătat că modul de transmitere este „poligenic sporadic”, ceea ce înseamnă că mai multe gene sunt implicate în dezvoltarea bolii la această rasă. Ereditatea diabetului zaharat a fost estimată la 0,18, o valoare relativ mică.
Ereditatea poate varia de la 0 la 1 și arată cât de mult din variația vizibilă (dacă un câine este bolnav sau nu) se datorează geneticii. Dacă ereditatea este scăzută, atunci aspectul exterior sau starea de sănătate nu reprezintă un indicator perfect al bagajului genetic. Valoarea mică găsită la Australian Terrier sugerează că, deși genetica contribuie la apariția bolii, este implicată doar o mică parte din variația genetică totală.
Aceste rezultate demonstrează că diabetul la câini este o boală complexă, influențată de mulți factori, inclusiv mutații genetice multiple și mediul în care trăiește animalul. Studiile continuă pentru a identifica genele specifice implicate, având mereu ca scop prevenirea bolii și asigurarea unei vieți mai lungi și mai sănătoase pentru toți câinii.
Referințe:
- Hess, R., Henthorn, P., Devoto, M., Wang, F., & Feng, R. (2019). An exploratory association analysis of the insulin gene region with diabetes mellitus in two dog breeds. The Journal of Heredity 110(7), 793–800.
- Mui, M.L., Famula, T.R., Henthorn, P.S., & Hess, R.S. (2020). Heritability and complex segregation analysis of naturally-occurring diabetes in Australian Terrier Dogs. PLoS ONE 15(9): e0239542.
