Pe măsură ce îmbătrânesc, obiceiurile și aspectul fizic al câinelui tău se vor schimba. Totuși, dacă observi că urinează excesiv, are o sete extremă sau prezintă modificări vizibile, cum ar fi obezitatea sau pielea foarte subțire, ar putea fi vorba despre boala Cushing (CD).
Ce trebuie să știi:
-
- Ce este boala Cushing?
- Simptomele bolii la câini
- Cum se diagnostichează
- Cum se tratează
- Boala Cushing iatrogenă
- Cum să gestionezi viața cu această boală
Cunoscută și sub numele de „hiperadrenocorticism”, această afecțiune este cauzată de obicei de o tumoră la nivelul glandei pituitare. Deși este diagnosticată la mai puțin de 1% din câini, cifra reală este probabil mai mare, deoarece testele de diagnostic sunt complexe. De asemenea, boala necesită monitorizare constantă și tratament pe termen lung, ceea ce poate fi costisitor.
Dacă câinele tău are Cushing, medicul veterinar poate analiza simptomele pentru a crea un plan de tratament echilibrat. Fără tratament, calitatea vieții animalului scade drastic și pot apărea complicații cronice. Din ferire, boala este gestionabilă și majoritatea câinilor diagnosticați pot avea o viață fericită.
Ce este boala Cushing la câini?
Cortizolul este hormonul asociat cu răspunsul corpului la stres („luptă sau fugi”). Acesta este produs în cortexul adrenal, situat în stratul exterior al glandelor suprarenale, în fața rinichilor.
Hiperadrenocorticismul este adesea inclus pe lista cu cele mai frecvente probleme de sănătate ale câinilor care au depășit vârsta adultă.
În contrast cu hiperadrenocorticismul, deficitul de cortizol este specific pentru boala Addison la câini, o altă afecțiune hormonală a glandelor suprarenale.
Glandele suprarenale lucrează împreună cu glanda pituitară (situată la baza creierului). Glanda pituitară eliberează hormonul adrenocorticotrop (ACTH), care le spune glandelor suprarenale să producă cortizol. Totuși, o tumoră la nivelul glandei pituitare sau al的一 glandei suprarenale poate provoca o supraproducție de cortizol.
Boala Cushing poate apărea natural, dar există și o altă formă cauzată de utilizarea excesivă a corticosteroizilor: boala Cushing iatrogenă. Câinii afectați au simptome identice cu cele ale bolii naturale, iar acestea dispar odată cu oprirea steroidelor.
Anumite rase sunt mai predispuse, cum ar fi Caniche, Teckel, Boston Terrier, Boxer și Beagle. Boala afectează în special câinii care cântăresc sub 20 kg, iar studiile sugerează că 75% dintre cei afectați sunt femele.
Simptomele bolii Cushing
Unul dintre cele mai evidente semne este setea excesivă. S-ar putea să ai impresia că câinele tău nu se mai satură de apă sau că bolul este mereu gol. Ca urmare, va vrea să iasă afară să urineze în orice oră a zilei sau a nopții și chiar poate începe să aibă accidente în casă. Atenție însă: setea și urinarea excesivă pot fi cauzate și de alte probleme, cum ar fi bolile renale, diabetul zaharat sau, la femele nesterilizate, piometra.
Deși câinele pare să bea multă apă, urinarea excesivă poate duce rapid la deshidratarea la câini, o stare periculoasă ce trebuie monitorizată.
Deși abdomenul mărit este un semn clar pentru Cushing, acesta nu trebuie confundat cu ascita la câini, care are cauze medicale diferite.
Pe lângă cele menționate, alte simptome includ:
- Pielea devine mai subțire
- Apar leziuni cutanate
- Pierderea părului pe flancuri, gât și în zona perineului
- Obezitate (în special în zona abdomenului, primind un aspect de „burtă bombată”)
- Lipsă de energie
Deoarece aceste simptome se dezvoltă pe parcurs de cel puțin un an și sunt adesea confundate cu semnele normale de îmbătrânire, mulți câini ajung în stadii avansate înainte ca proprietarii să realizeze că există o problemă.
Cum se diagnostichează boala Cushing
Diagnosticul nu este simplu și nici ieftin. Doar testele de diagnostic pot costa sute sau chiar mii de lei.
În timpul examinărilor imagistice, medicul poate descoperi și chisturile la câini, care trebuie diferențiate corect de formațiunile tumorale.
Boala poate fi confirmată printr-un test de stimulare cu ACTH. Se recoltează o probă de sânge, apoi animalul primește o injecție cu ACTH și se mai face o probă de sânge după câteva ore. Dacă nivelul de cortizol crește puțin, răspunsul este normal. Dacă este deja ridicat și crește și mai mult, câinele are Cushing.
Medicul veterinar poate folosi și o a doua metodă: testul de supresie cu dexametazonă. Câinele primește o injecție cu steroidul dexametazonă. La un câine sănătos, nivelul de cortizol scade în următoarele ore. Dacă nivelul nu scade, înseamnă că există o tumoră care nu răspunde la medicație.
Ecografiile ajută medicul să determine dacă există o tumoră și unde este localizată (în glanda pituitară sau în cele suprarenale). De asemenea, pot detecta metastaze la ficat. Deși ecografia este utilă, medicii se bazează în principal pe analizele de sânge și urină pentru diagnostic.
Tratamentul bolii Cushing
Tratarea formei cauzate de glanda pituitară este cea mai complicată. Trilostanul (nume comercial Vetoryl®) este cel mai utilizat medicament, deoarece blochează enzima implicată în sinteza hormonală. Mitotanul (Lysodren®) este o altă opțiune, dar distruge țesutul adrenal și poate avea mai multe efecte secundare. Alte medicamente, precum selegilinul sau ketoconazolul, sunt considerate mai puțin eficiente.
În unele cazuri, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii pituitare sau radioterapie.
Tratarea unei tumori suprarenale necesită o intervenție chirurgicală abdominală majoră. Dacă operația reușește și tumora nu este malignă, există șanse mari ca câinele să se refacă complet. Dacă chirurgia nu este o opțiune, se poate încerca tratamentul medicamentos, deși rezultatele sunt mai slabe.
Pentru boala Cushing iatrogenă, tratamentul constă în oprirea utilizării steroidelor. Aceasta trebuie făcută treptat și controlat pentru a evita alte complicații. Din păcate, acest lucru duce adesea la reapariția bolii care a fost tratată inițial cu acei steroizi.
Lucruri de reținut despre tratamentul medicamentos
Medicul tău va stabili un plan adaptat câinelui tău. Respectă cu strictețe instrucțiunile, deoarece succesul depinde de administrarea regulată a medicamentelor. Tratamentul poate fi pe viață.
Majoritatea câinilor nu au efecte secundare grave, dar trebuie monitorizați atent prin analize de sânge periodice. Acestea sunt esențiale pentru a ne asigura că doza este corectă – nici prea mică, nici prea mare, deoarece ambele situații pot cauza complicații.
Prevenirea bolii Cushing iatrogene
Nu poți preveni apariția tumorilor, dar poți preveni boala Cushing iatrogenă evitând administrarea excesivă de corticosteroizi. Cea mai bună măsură este să știi exact ce medicamente primește câinele tău și să le folosești corect.
Utilizarea excesivă a acestor corticosteroizi poate cauza boala:
- Prednison
- Prednizolon
- Dexametazonă
- Triamcinolon
- Metilprednizolon
Acestea sunt medicamente puternice, prescrise adesea pentru durere, inflamații sau mâncărimi. Administrează-le doar așa cum a recomandat medicul veterinar și contactează-l imediat dacă observi schimbări în setea, urinarea sau aspectul fizic al câinelui.
Cum gestionezi viața cu boala Cushing
Gestionarea bolii nu este extrem de dificilă, dar necesită implicare. Este un joc de echilibru între nivelul hormonilor, locația tumorii și schema de medicație.
Dacă observi că sensibilitatea pielii îi provoacă disconfort, este util să înveți cum să oprești scărpinatul câinelui pentru a preveni infecțiile secundare.
Pentru a monitoriza starea câinelui, medicul va face teste regulate de cortizol și alte analize de sănătate. Pregătește-te să vizitezi clinicile veterinare des, deoarece unele teste trebuie făcute la fiecare 3–6 luni.
Pentru unii proprietari, scopul tratamentului este doar ameliorarea simptomelor, nu vindecarea completă a bolii. Echipa ta medicală veterinară este cea mai bună resursă pentru a decide dieta potrivită și pașii de urmat după diagnostic.
