Cu toții ne dorim să trăim o viață lungă și sănătoasă. În mod egal, ne dorim ca și câinii noștri să se bucure de cât mai mulți ani alături de noi, în cea mai bună formă posibilă.
Studiul îmbătrânirii, cunoscut sub numele de gerontologie, este un domeniu activ de cercetare atât pentru oameni, cât și pentru câini. Cartografierea genomului uman și a celui canin, alături de progresele tehnologiei genetice, oferă noi perspective asupra modului în care îmbătrânim și a vulnerabilității noastre în fața bolilor pe măsură ce trec anii. Cercetătorii au investigat rolul epigeneticii în aceste procese la câini.
Fenotipul unui organism – adică trăsăturile sale observabile, cum ar fi ochii albaștri, textura blănii crețe sau surditatea ereditară la câini – este determinat de bagajul genetic și de mediu. Epigenetica studiază schimbările de fenotip care nu implică modificarea secvenței de ADN. Cu alte cuvinte, examinează factorii care afectează expresia genelor și care permit organismelor cu aceeași secvență genetică să arate și să se comporte foarte diferit.
| ADN-ul este format din nucleotide. Fiecare nucleotidă constă dintr-un zahăr (dezoxiriboză), una dintre cele patru baze și un fosfat. Cele patru baze sunt citozina (C), guanina (G), timina (T) și adenina (A). Citozina se perechează întotdeauna cu guanina, iar timina cu adenina, pentru a ține unite cele două catene de ADN.
Transcripția este procesul prin care informația dintr-o catenă de ADN este copiată într-o moleculă nouă de ARN mesager. Acest ARN mesager este apoi tradus pentru a crea proteinele care îndeplinesc funcțiile metabolice ale organismului. |
Metilarea ADN-ului este un mecanism pe care corpul îl folosește pentru a controla expresia genelor. Acest lucru se întâmplă atunci când enzimele transferă o grupare metil către nucleotida citozină. Aceste zone indică adesea începutul regiunilor promotoare ale genelor, locurile unde începe procesul de transcripție pe catena de ADN.
Scopul cercetărilor recente a fost stabilirea tehnicilor necesare pentru a defini metilarea normală la diverse rase de câini. Odată ce these tipare de metilare sunt descrise, următorul pas este explorarea modului în care reglarea genelor prin metilare afectează aspectul, bolile și sănătatea generală.
Un „ceas epigenetic” canin
O primă etapă a acestui proiect a fost dezvoltarea unui „ceas epigenetic” pentru câini, un instrument care oferă o perspectivă nouă asupra felului în care calculezi vârsta câinelui în ani omenești. Acest ceas estimează vârsta moleculară a unui organism pe baza nivelurilor de metilare a ADN-ului. La oameni, nivelurile generale de metilare scad odată cu vârsta și sunt corelate cu bolile specifice bătrâneții.
Cercetătorii au examinat probe de la zeci de câini, lupi cenușii și sute de oameni. Comparând datele de metilare cu vârsta cronologică a fiecăruia, au creat un ceas epigenetic pentru canide. Rezultatele au arătat o relație liniară puternică între vârsta epigenetică și vârsta cronologică, similară cu cea găsită la oameni. Acest lucru înseamnă că biologia câinilor îmbătrânește într-un mod previzibil la nivel molecular.
Accelerarea vârstei epigenetice
La oameni, una diferență tot mai mare între vârsta epigenetică și vârsta cronologică este asociată cu multe boli. De exemplu, o persoană de 46 de ani care are o dietă precară și trăiește într-un mediu poluat va avea o vârstă epigenetică mult mai mare (și un risc de boală mai ridicat) decât o persoană de aceeași vârstă care mănâncă echilibrat și respiră aer curat.
Este valabil același lucru și pentru câini? Cercetătorii au emis ipoteza că, deoarece câinii de talie mare au o durată de viață mai scurtă decât cei de talie mică, vârsta leur epigenetică ar trebui să avanseze mai repede decât cea cronologică. Deși studiile pe grupuri mici de câini sunt încă în desfășurare pentru a confirma acest lucru cu precizie matematică, ideea oferă o modalitate interesantă de a explora efectele mărimii rasei asupra îmbătrânirii.
Ce urmează?
Aceste cercetări demonstrează că metilarea ADN-ului și îmbătrânirea epigenetică la câini seamănă foarte mult cu procesele umane. Având un ceas epigenetic stabilit, oamenii de știință pot estima vârsta cronologică a unui exemplar dintr-o simplă probă de ADN și pot avea un instrument în plus pentru a evalua riscul de îmbolnăvire.
Vestea cea mai bună este că modificările epigenetice, cum este metilarea ADN-ului, pot fi reversibile. Prin urmare, în viitor, medicii ar putea găsi metode de a încetini îmbătrânirea și de a preveni dezvoltarea unor boli precum cancerul (de exemplu, limfomul, care este intens studiat în prezent). Studiile continuă pentru a vedea cum influențează sexul, talia, medicamentele și dieta acest ceas biologic.
Viitorul sună promițător: prin înțelegerea acestor mecanisme, ne apropiem de momentul în care noi și câinii noștri ne vom putea bucura de vieți mai lungi și mai sănătoase împreună.
Învață cum să-ți îngrijești câinele în mod proactiv pentru a-i asigura o viață lungă și echilibrată.
Acest articol are scop informativ și nu constituie sfat medical profesional. Situațiile intrauterine pot varia, de aceea îți recomandăm să ceri sfatul medicului veterinar pentru orice problemă legată de sănătatea câinelui tău.
