Dacă observi că animalul tău de companie ia rapid în greutate, deși nu i-ai schimbat dieta sau porțiile, dacă blana lui a devenit casantă sau rară și nu mai are energia obișnuită, s-ar putea să sufere de o activitate redusă a glandei tiroide.
Hipotiroidismul este una dintre cele mai frecvente boli endocrine (hormonale) la câini. Deși poate fi dificil de diagnosticat și necesită, de regulă, monitorizare pe tot parcursul vieții, această afecțiune este relativ ușor de tratat.
Ce este hipotiroidismul la câini?
Glandele tiroide sunt situate de o parte și de alta a traheei. Acestea produc hormoni esențiali care ajută la reglarea metabolismului câinelui. Hipotiroidismul (cunoscut și sub numele de tiroidă subactivă) apare atunci când organismul nu poate produce și elibera cantități suficiente de hormoni tiroidieni.
Această afecțiune face parte din categoria tulburărilor endocrine, prezentând un impact metabolic semnificativ la fel ca boala Cushing la câini.
Dacă această afecțiune progresivă rămâne netratată, poate pune viața în pericol, afectând ritmul cardiac, respirația, temperatura corpului, sistemul nervos și tonusul muscular.
Există și situația inversă, in care glandele produc hormoni în exces. Această afecțiune, numită hipertiroidism, este însă mult mai rară în cazul câinilor.
Care sunt cauzele hipotiroidismului?
În majoritatea cazurilor, veterinarii consideră că principala cauză a hipotiroidismului este un atac al sistemului imunitar asupra glandelor tiroide. La unii câini, glandele se atrofiază și își pierd funcția fără o cauză evidentă.
Problemele de natură hormonală care afectează foliculii piloși sunt variate, incluzând și afecțiuni complexe precum Alopecia X.
Aceste situații apar de obicei la câinii adulți sau seniori și sunt clasificate ca hipotiroidism primar. Există și cazuri rare de hipotiroidism congenital (prezent de la naștere). Experții explică faptul că rasele cu risc ridicat includ Golden Retriever, Doberman Pinscher, Beagle, Ogar rusesc (Borzoi), Marele Danez, Setter Irlandez și Bobtail. Afecțiunea este mai puțin întâlnită la câinii de talie mică.
De asemenea, problemele de funcționare ale glandei pituitare pot duce la hipotiroidism secundar, însă acest fenomen este foarte rar întâlnit.
Care sunt simptomele hipotiroidismului la câini?
Iată cele mai frecvente simptome la care trebuie să fii atent:
Dacă animalul prezintă o stare de apatie extremă sau slăbiciune subită, medicul va exclude și hipoglicemia la câini în timpul controlului.
Infecțiile dermatologice pot fi agravate de prezența unor alergii la câini, care fragilizează bariera cutanată a animalului.
Multe dintre aceste semne clinice sunt nespecifice și se regăsesc și în cazul unor afecțiuni precum boala Addison la câini.
-
Creștere în greutate, deși apetitul nu s-a schimbat
-
Un apetit mai scăzut decât de obicei
-
Letargie generală și lipsă de interes pentru joacă
-
Pierderea simetrică a blănii pe corp și la vârful cozii
-
Infecții recurente (în special la nivelul pielii și urechilor)
Totuși, semnele clinice sunt variate, deoarece hormonii tiroidieni pot afecta majoritatea organelor. Alte simptome posibile includ:
-
Nivel ridicat de colesterol
-
Hiperpigmentarea pielii (zone mai închise la culoare) și îngroșarea acesteia
-
Bradiaritmie (un ritm cardiac anormal de scăzut în stare de repaus)
Unele simptome rare pot include dificultăți neurologice (probleme de echilibru, slăbiciune), megaesofag (dilatarea esofagului, care îngreunează trecerea hranei spre stomac) și modificări la nivelul ochilor.
Cum se diagnostichează hipotiroidismul canin?
Dacă suspectează această boală, medicul veterinar va efectua mai multe analize de sânge. Procesul nu este întotdeauna simplu și poate necesita mai multe etape.
În ultimii ani au fost dezvoltate noi metode pentru diagnosticarea mai precisă a hipotiroidismului la câini, ajutând veterinarii să identifice afecțiunea mult mai rapid.
De regulă, se începe cu măsurarea tiroxinei totale (T4). Dacă nivelul este normal, hipotiroidismul poate fi, în general, exclus.
Când nivelul T4 este scăzut, acesta poate indica hipotiroidismul, însă diagnosticul este complicat de faptul că anumite medicamente (cum ar fi cele antiepileptice, antiinflamatoarele nesteroidiene sau medicamentele cardiace) și alte boli pot scădea artificial aceste valori. De asemenea, ogarii (precum Greyhound) au în mod natural un nivel de T4 mult mai mic decât alte rase.
Din acest motiv, se măsoară și tiroxina liberă (fT4). Dacă aceasta este scăzută, este foarte probabil ca animalul să aibă hipotiroidism. Medicii verifică, de asemenea, hormonul de stimulare tiroidiană (TSH). Dacă TSH este mare, iar T4 și fT4 sunt mici, diagnosticul este cert.
Erorile de diagnostic sunt rare, dar pot apărea. Dacă simptomele nu se ameliorează după începerea tratamentului, este necesară repetarea testelor.
Tratamentul hipotiroidismului la câini
Din fericire, tratamentul este de obicei foarte eficient. Se administrează medicamente orale accesibile ca preț, precum levotiroxina pentru câini, de obicei de două ori pe zi, sau uneori doar o dată.
Deși diagnosticul poate părea descurajant, viața cu o boală cronică este perfect gestionabilă, un exemplu similar de tratament pe termen lung fiind diabetul la câini.
Aceste medicamente înlocuiesc hormonii lipsă cu unii sintetici. Câinele va trebui să urmeze acest tratament pentru tot restul vieții pentru a preveni reapariția simptomelor. Deși boala nu se vindecă, ea poate fi controlată perfect.
Este necesară măsurarea periodică a nivelului de T4 pentru a te asigura că doza este corectă. De obicei, testele se fac la fiecare oct săptămâni în primele luni, apoi o dată sau de două ori pe an. Dacă doza este prea mică, simptomele persistă; dacă este prea mare, câinele poate slăbi excesiv sau poate deveni agitat.
Medicul veterinar ar putea fi nevoit să trateze și problemele secundare cauzate de boală, cum ar fi infecțiile pielii.
Prognostic
Deși tratamentul este pe viață, odată ce câinele începe medicația, perspectivele sunt excelente.
În câteva săptămâni, vei observa o îmbunătățire clară a nivelului de energie și a stării generale de bine. Pentru ameliorarea aspectului pielii, al blănii și pentru reglarea greutății, poate fi nevoie de câteva luni.
Acest articol are un rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Fiecare situație este unică, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat pentru câinele tău.
