Jigodia este una dintre cele mai grave boli pe care câinele tău le poate contracta. Cu toate acestea, este și una dintre cele mai ușor de prevenit. Iată informațiile esențiale pe care orice stăpân de câine trebuie să le știe despre această afecțiune.
În acest articol:
- Ce este jigodia canină?
- Cum se răspândește boala
- Simptomele jigodiei
- Care sunt câinii cei mai expuși riscului?
- Diagnosticarea bolii
- Opțiuni de tratament
- Prevenirea jigodiei
Ce este jigodia canină?
Denumirea de „jigodie” îți sună probabil cunoscută dacă ai câinele la zi cu schema de vaccinare. Veterinarii consideră vaccinul împotriva jigodiei ca fiind unul esențial, alături de cele pentru parvoviroză, adenoviroză canină și rabie.
Boala este extrem de contagioasă și, de multe ori, letală. Este cauzată de un paramyxovirus, înrudit cu virusul care provoacă rujeola la oameni. Acesta provoacă o boală severă atacând mai multe sisteme din organism, ceea ce duce la o infecție generalizată, foarte greu de tratat.
Cum se răspândește jigodia?
Există trei moduri prin care câinii se pot infecta:
- Contact direct cu un animal sau obiect infectat
- Expunere prin aer (secreții respiratorii)
- Prin placentă (de la mamă la pui)
Jigodia se transmite prin contact direct sau prin aer, similar cu răceala obișnuită la oameni. Când un câine sau un animal sălbatic infectat tușește, strănută sau latră, eliberează picături fine în mediu, infectând animalele din apropiere și suprafețele, cum ar fi bolurile de mâncare și apă.
Vestea bună este că virusul nu supraviețuiește mult timp în mediu și majoritatea dezinfectanților îl pot distruge. Vestea proastă este că un câine infectat poate elimina virusul timp de câteva luni, punând în pericol ceilalți câini din jur.
Câinii nu sunt singurele animale care pot face jigodie. Animalele sălbatice precum vulpile, lupii, șacalii, dihorii sau bursucii pot fi, de asemenea, purtători. Prin urmare, un focar în rândul faunei locale poate pune câinii în pericol, chiar dacă aceștia nu intră în contact cu alți câini de companie.
Femelele gestante pot transmite virusul puilor prin placentă, motiv pentru care este crucial ca orice cățelușă folosită pentru reproducere să fie complet vaccinată.
Care sunt simptomele jigodiei?
Câinii bolnavi prezintă o gamă largă de simptome, în funcție de cât de avansată este boala. Odată ce animalul este infectat, virusul se multiplică inițial în sistemul limfatic al tractului respirator, apoi se extinde la restul sistemului limfatic, tractul gastrointestinal, sistemul urogenital, sistemul nervos central și nervii optici. Acest lucru duce la două etape de simptome:
Această simptomatologie respiratorie poate fi confundată uneori cu gripa canină, o altă afecțiune respiratorie extrem de contagioasă.
Etapa 1
Primul simptom este, de obicei, o secreție apoasă sau purulentă (asemănătoare puroiului) la nivelul ochilor, urmată de febră, pierderea poftei de mâncare și secreții nazale clare. Majoritatea câinilor fac febră la aproximativ 3-6 zile după infectare, dar simptomele depind de severitatea cazului. În general, semnele din prima etapă sunt:
- Febră
- Secreții nazale clare
- Secreții oculare purulente
- Letargie (lipsă de energie)
- Tuse
- Vărsături
- Diaree
- Dermatită pustuloasă (rar)
- Inflamația creierului și a măduvei spinării
Dacă un câine supraviețuiește etapei acute, poate dezvolta hiperkeratoză la nivelul pernuțelor și al nasului – o afecțiune cauzată de excesul de keratină, care face ca pielea să se întărească și să se îngroașe. Din cauza acestui simptom inconfortabil, boala mai este cunoscută popular și sub numele de „boala pernuțelor tari”.
Un alt risc major este apariția infecțiilor bacteriene secundare, care profită de sistemul imunitar slăbit de virus. Acestea pot cauza:
- Vărsături și diaree severă
- Dificultăți de respirație
- Modificarea ritmului respirator
- Pneumonie
Etapa 2
Pe măsură ce boala progresează și atacă sistemul nervos central, apar semne neurologice care sunt extrem de alarmante pentru proprietari:
- Înclinarea capului
- Mersul în cerc
- Paralizie parțială sau totală
- Crize convulsive
- Nistagmus (mișcări repetitive și involuntare ale ochilor)
- Ticuri musculare
- Convulsii cu salivație excesivă și mișcări de mestecare
- Deces
Câinii care supraviețuiesc jigodiei rămân, de obicei, cu daune permanente și ireparabile la nivelul sistemului nervos.
Care sunt câinii cei mai expuși riscului?
Jigodia reprezintă un risc pentru toți câinii, dar puii sub vârsta de 4 luni și câinii nevaccinați sunt cei mai vulnerabili. Dacă animalul tău se încadrează în aceste categorii și prezintă orice simptom, sună imediat medicul veterinar.
Diagnosticarea bolii
Veterinarii diagnostichează jigodia printr-o combinație de semne clinice și teste de laborator. Se pot folosi teste PCR pentru a determina dacă un câine este bolnav sau dacă, după recuperare, încă mai elimină virusul în mediu.
O altă opțiune este testarea serologică, ce detectează anticorpii sau antigenele dintr-o probă de sânge. Diagnosticarea poate fi dificilă deoarece simptomele seamănă mult cu cele ale altor boli comune. Veterinarul poate recomanda, de asemenea, analize de sânge sau radiografii toracice pentru a evalua starea generală de sănătate și prezența infecțiilor secundare.
Cum se tratează jigodia?
Nu există un tratament care să vindece jigodia. Odată diagnosticată, îngrijirea este pur de susținere. Veterinarii pot trata diareea, vărsăturile și unele simptome neurologice. De asemenea, vor lua măsuri pentru a preveni deshidratarea și infecțiile secundare.
În mod similar, bruceloza la câini este o altă afecțiune care necesită o monitorizare atentă a simptomelor și îngrijire de specialitate.
Majoritatea medicilor recomandă spitalizarea câinelui și izolarea acestuia de alte animale pentru a opri răspândirea infecției. Șansele de supraviețuire depind de tulpina virusului și de cât de puternic este sistemul imunitar al câinelui. Unele cazuri se rezolvă în 10 zile, în timp ce alți câini pot prezenta simptome neurologice timp de săptămâni sau chiar luni.
Prevenirea jigodiei
Din fericire, jigodia poate fi prevenită în totalitate. Iată ce poți face:
Pe lângă distemper, stăpânii ar trebui să fie atenți și la alte virusuri, cum este herpesvirusul canin, care poate afecta grav sănătatea puilor.
Pe lângă imunizarea corectă, urmează aceste sfaturi esențiale pentru a-ți menține câinele sănătos și protejat de factorii de risc.
- Asigură-te că puiul tău primește schema completă de vaccinare împotriva jigodiei.
- Menține vaccinurile la zi pe tot parcursul vieții câinelui, fără pauze între rapeluri.
- Ține câinele departe de animalele sălbatice sau de cele despre care știi că sunt bolnave.
- Dacă ai un dihor ca animal de companie, vaccinează-l și pe acesta.
- Ai mare grijă când socializezi un pui nevaccinat în locuri aglomerate, cum ar fi parcurile pentru câini, școlile de dresaj sau pensiunile canine.
Prin măsuri preventive, poți reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire. Dacă suspectezi că animalul tău are simptome de jigodie, contactează imediat medicul veterinar, deoarece intervenția timpurie este critică.
Acest articol are un scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru orice problemă de sănătate a animalului tău de companie.
