Dacă urmărești știrile, probabil ai auzit multe despre rujeolă în ultima vreme. Având în vedere că focarele de rujeolă sunt în creștere, este normal ca oamenii să fie îngrijorați de modul în care această boală extrem de contagioasă le-ar putea afecta familiile, inclusiv câinii. Mulți stăpâni de animale se întreabă: pot câinii să facă rujeolă?
Din fericire, răspunsul scurt este nu. Câinii nu pot face rujeolă și nu pot transmite virusul oamenilor. Totuși, aceștia sunt susceptibili la jigodie (boala lui Carré), un virus din aceeași familie cu cel al rujeolei.
Ce este rujeola?
Rujeola este un virus care aparține familiei Paramyxoviridae. La oameni, această boală provoacă simptome precum tuse, secreții nazale, ochi înlăcrimați și erupții cutanate. Deși rujeola se răspândește rapid între persoanele nevaccinate, experții confirmă că niciun alt animal nu este afectat de acest virus. Acest lucru înseamnă că animalul tău nu se poate îmbolnăvi de rujeolă și nici nu îți poate transmite virusul.
De asemenea, este util de menționat că iritațiile pielii care seamănă cu o erupție pot fi cauzate și de alergiile la câini, nu doar de virusuri.
Ce este jigodia (distemperul canin)?
Virusul jigodiei canine aparține aceleiași familii virale ca și virusul rujeolei. Câinii afectați de jigodie prezintă o gamă largă de simptome, printre care:
Pe lângă virusurile respiratorii, stăpânii trebuie să fie vigilenți și în privința brucelozei la câini, o infecție bacteriană ce afectează sistemul reproductiv.
O altă afecțiune gravă care poate prezenta simptome similare de febră și letargie este leptospiroza la câini, o boală ce necesită diagnostic prompt.
În timp ce jigodia este o afecțiune extrem de severă, este util să știi și dacă câinii pot să răcească în mod similar cu oamenii atunci când prezintă simptome respiratorii ușoare.
- Febră
- Pierderea poftei de mâncare
- Letargie
- Secreții oculare și nazale
- Tuse
- Vărsături și diaree
- Dezechilibru sau mers în cercuri
- Înclinarea capului
- Convulsii
- Slăbiciune sau paralizie
- Mișcări anormale ale maxilarului (uneori descrise ca „mestecat de gumă”)
- Întărirea pernuțelor de la lăbuțe
Boala se transmite în principal prin contact direct între câini sau prin aer, atunci când un animal bolnav tușește sau strănută. Deși jigodia nu afectează oamenii, multe specii de animale sunt vulnerabile, inclusiv câinii domestici, vulpile, lupii, dihorii și urșii.
Din păcate, nu există un leac pentru jigodie, acesta fiind unul dintre motivele pentru care boala este atât de gravă. Tratamentul constă, de obicei, în îngrijire de susținere – cum ar fi administrarea de fluide, antibiotice pentru infecții secundare și gestionarea simptomelor până când boala își urmează cursul. În multe cazuri, jigodia poate fi fatală sau poate lăsa sechele neurologice permanente câinilor care supraviețuiesc.
Jigodia este extrem de contagioasă, dar poate fi prevenită prin vaccinare. Veterinarii consideră acest vaccin ca fiind unul esențial, ceea ce înseamnă că este recomandat tuturor cățeilor și câinilor adulți.
Cum rămâne cu vaccinul împotriva rujeolei canine?
Dacă te-ai informat pe cont propriu, s-ar putea să găsești referințe la un vaccin împotriva rujeolei canine. Deși câinii nu fac rujeolă, medicii veterinari foloseau în trecut acest vaccin pentru a proteja puii foarte tineri împotriva jigodiei. Acest lucru era necesar deoarece anticorpii materni – imunitatea transmisă de la mama vaccinată la puii săi – puteau inactiva vaccinul specific pentru jigodie dacă acesta era administrat prea devreme.
În timp ce rujeola nu este un motiv de îngrijorare, uneori stăpânii confundă tusea cu alte probleme locale, întrebându-se dacă câinii pot să facă roșu în gât din cauza streptococilor.
Deoarece câinii adulți nu erau vaccinați pentru rujeolă, vaccinul antirujeolic oferea o formă de protecție puilor până când aceștia deveneau suficient de mari pentru ca anticorpii materni să scadă, permițând vaccinului de jigodie să funcționeze.
În prezent, progresele științifice au dus la dezvoltarea unor vaccinuri care pot depăși bariera anticorpilor materni. Veterinarii administrează de obicei vaccinurile actuale la intervale de 3-4 săptămâni, până când puii împlinesc vârsta de 16 săptămâni. Această schemă asigură imunitatea adecvată pe măsură ce protecția de la mamă dispare. Deoarece vaccinurile moderne sunt mult mai eficiente, medicii folosesc acum foarte rar vechiul vaccin antirujeolic.
Deși rujeola și jigodia fac parte din aceeași familie de virusuri, rujeola nu reprezintă o amenințare pentru câini. Pe de altă parte, jigodia este o boală gravă și contagioasă, care poate fi prevenită prin vaccinare corespunzătoare. Dacă ai nelămuriri, medicul veterinar este cea mai bună sursă de informații pentru a-ți menține câinele protejat.
Pe lângă schema de vaccinare obligatorie, poți discuta cu medicul tău și despre vaccinul contra Bordetella la câini pentru a preveni alte tuse contagioase.
Sănătatea pielii este la fel de importantă ca imunitatea virală, deci informează-te despre ce este râia la câini pentru a preveni infecțiile parazitare severe.
Dacă observi că animalul tău are dificultăți la deglutiție, verifică dacă nu cumva este vorba despre o durere a gâtului la câini ce ar putea indica o altă problemă de sănătate.
Acest articol are doar scop informativ și nu reprezintă sfaturi medicale profesionale. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți un medic veterinar calificat pentru orice decizie legată de sănătatea animalului tău de companie.
