Fiind cea mai mică rasă de câini din lume, Chihuahua a fost adesea ținta unor concepții greșite și nemeritate. Experții spun că aceștia nu sunt niște câini fragili, gălăgioși sau agresivi, care vor doar să stea în brațe. Chiar și cei care nu cunosc rasa pot observa rapid că un Chihuahua este un câine echilibrat, prietenos și sănătos, care nu se teme de un tunel de agility sau de o excursie cu cortul alături de familie.
La fel ca în cazul rasei English Toy Spaniel, acești câini de talie mică ascund o istorie bogată și o eleganță aparte.
Acest aspect robust și personalitatea puternică sunt adesea însoțite de trăsături fizice unice, cum ar fi un cap rotund ca un măr, specific standardului rasei.
Originea exactă a rasei este încă subiect de dezbatere. Deși cel mai probabil provine din Mexic, unii specialiști au emis ipoteza că Chihuahua ar fi putut fi adus din insula Malta de către conchistadorii spanioli. Alții speculează că rasa ar putea fi originară din China. Lucrurile devin și mai ciudate când aflăm că în scrierile vechi apăreau afirmații fanteziste, cum ar fi că acești câini nu ar fi în totalitate canini sau că ar fi înrudiți cu veverițele dungate.
Istoricii rasei notează că poporul toltec din Mexic avea un câine mic numit Techichi, care avea un corp robust și urechi mari, asemănătoare cu cele ale exemplarelor de Chihuahua de astăzi. Când aztecii au preluat puterea, nobilii din acea societate au adoptat acești câini mici. Aceștia erau mai mult decât simpli companioni. Se crede că Techichi a fost încrucișat cu Xoloitzcuintli (câinele mexican fără păr) pentru a da naștere rasei Chihuahua așa cum o știm astăzi.
O comoară aztecă
Pe măsură ce istoria a evoluat, civilizația toltecă a lăsat locul aztecilor în secolul al XI-lea.
Deși are origini mexicane clare, acest câine a fost adesea comparat cu rase asiatice de lux, precum Japanese Chin, datorită rolului lor de protectori ai nobilimii.
În afara rolului lor spiritual, există multe alte lucruri interesante despre Chihuahua care explică de ce au rămas o prezență constantă în istoria umană.
Aztecii credeau că, atunci când un nobil murea, era necesar ca un Chihuahua să fie sacrificat și îngropat sau incinerat împreună cu stăpânul său. Ei credeau că spiritul câinelui va servi drept ghid în lumea de dincolo pentru sufletul nobilului. Spiritul uman avea nevoie de ajutor pentru a traversa un râu către viața de apoi și se urca pe spatele spiritului Chihuahua pentru a ajunge la destinația cerească. Există dovezi că nobilii țineau haite mari, de sute de câini.
Specialiștii adaugă că acești câini erau folosiți aproape ca o formă de monedă în schimburi comerciale. Cu timpul însă, Chihuahua a devenit un câine accesibil tuturor, fiind prezent în majoritatea locuințelor.
Evoluția rasei în epoca modernă
Până în anii 1800, interesul pentru această rasă a început să crească semnificativ la nivel internațional. În 1888, James Watson, autor și arbitru chinolog, a achiziționat o femelă pe nume „Manzanita”. Alți pasionați au importat exemplare precum „Caranza”, un câine care a pus bazele unor linii genealogice faimoase. Surprinzător, majoritatea câinilor importați în acea perioadă aveau blana lungă, nu varianta cu blană scurtă, atât de populară astăzi. Unii au crezut că varianta cu blană lungă a apărut prin încrucișarea cu Pomeranian sau Papillon, însă acest lucru nu este adevărat; blana lungă este o varietate autentică a rasei.
Pentru a le menține mintea activă, stăpânii pot alege cele mai bune jucării pentru câinii din rasa Chihuahua care să le stimuleze curiozitatea.
Aproximativ 20 de ani mai târziu, în 1904, rasa a fost recunoscută oficial de organizațiile chinologice, primul câine înregistrat fiind „Midget”. În scurt timp, rasa a avut și primul campion, o femelă pe nume „Beppie”.
În 1923 a fost fondat primul club dedicat rasei, cu scopul de a dezvolta o comunitate de crescători și de a promova acești câini. Membrii fondatori au lucrat intens pentru a stabili standardele rasei și pentru a organiza expoziții canine dedicate exclusiv acestor micuți companioni. Prima expoziție de acest fel a avut loc în 1928, unde au fost înscriși 42 de câini.
Separarea în două varietăți
Crescătorii timpurii au produs un număr record de campioni și au pus bazele pentru liniile genealogice de astăzi. Unii dintre cei mai faimoși câini din istorie au câștigat zeci de titluri de „Best in Show”, demonstrând că un câine de talie mică poate domina competițiile canine.
Pe lângă rasele pure, sunt foarte apreciați și hibrizii moderni, cum este metisul Teckel și Chihuahua, cunoscut pentru aspectul său deosebit.
Dacă ești proaspătul stăpân al unui mic star de cinema, poți explora câteva nume de Chihuahua potrivite pentru dimensiunea și atitudinea sa.
A durat mai bine de 50 de ani până când varietățile cu blană lungă și cele cu blană scurtă au fost prezentate separat în expoziții. În 1952, acestea au fost oficial separate în două categorii, varianta cu blană scurtă fiind preferată ca animal de companie în acea perioadă. Cu un an înainte, un Chihuahua cu blană scurtă a câștigat pentru prima dată titlul suprem de „Best in Show” într-o competiție care includea toate rasele, un moment istoric pentru acești câini.
Pentru ca micul tău companion să se bucure de o viață lungă, este esențial să înțelegi care este cea mai bună hrană pentru un Chihuahua în funcție de nevoile sale energetice.
Indiferent de stilul de viață, alege întotdeauna cea mai bună hrană pentru rasele în miniatură (toy) pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a micului tău companion.
Popularitatea rasei a explodat în anii ’40 și ’50, fiind adesea văzuți în brațele vedetelor vremii. Mai recent, acești actori naturali au furat lumina reflectoarelor în filme și seriale celebre precum „Beverly Hills Chihuahua”, „Blonda de la drept” (Legally Blonde) sau „Totul despre sex” (Sex and the City).
