Cei care cresc câini sunt, sau ar trebui să fie, cei mai buni arbitri ai propriilor exemplare. Recent, am primit o solicitare de a discuta despre teoriile de reproducere, dincolo de explicațiile obișnuite despre linebreeding, inbreeding sau outcrossing. Această cerere sublinia importanța sistemelor de selecție concepute pentru a atinge un anumit obiectiv, lucru pe care orice crescător ar trebui să îl urmărească.
Înainte de a aprofunda teoriile genetice, este util să parcurgi câteva sfaturi esențiale pentru creșterea responsabilă a animalelor de rasă.
Această rigoare în selecție face parte din procesul prin care înveți cum să crești câini cu viziune și responsabilitate pe termen lung.
Un aspect esențial menționat a fost recunoașterea faptului că abilitățile de selecție trebuie perfecționate pentru ca orice plan de reproducere să funcționeze. Este clar că, pentru a obține câini de calitate, trebuie să ai experiență în analiza pedigree-ului, să identifici trăsăturile dorite, dar și pe cele nedorite, și să ai capacitatea de a evalua corect puii rezultați.
Selecția este elementul central al succesului, indiferent de sistemul sau combinația de metode pe care le folosești. Prin urmare, pentru a deveni un crescător de câini de calitate, trebuie să înveți să fii un arbitru obiectiv și informat al propriului tău efectiv. Așa cum părinții ar trebui să fie cei mai buni profesori pentru copiii lor, crescătorii trebuie să fie cei mai buni evaluatori ai câinilor pe care îi dețin.
Împerecherea exemplarelor de tip similar este o abordare folosită de decenii de către cei mai buni specialiști. Când alegi un exemplar pentru a-l păstra în programul de reproducere, îți arăți încrederea în corectitudinea tipului său. Astfel, când încerci să reproduci acel tip la generația următoare, trebuie să alegi un partener de același tip. Vechiul proverb „ce se naște din pisică, șoareci mănâncă” (sau „asemănătorul atrage asemănător”) rămâne valabil. În acest caz, nu încerci să faci schimbări, ci încerci să păstrezi calitățile pe care le ai deja, reducând variația genetică a trăsăturilor de tip.
Un program de selecție solid produce animale de tip similar, care se încadrează în standardul rasei. Există o „asemănare de familie” între animale, care le identifică drept produse ale unui anumit program de creștere. Unii ar putea spune că aceste animale par scoase din aceeași matriță. Ele sunt constante în ceea ce privește fizicul, abilitățile atletice, comportamentul și performanța. Au același aspect (fenotip) datorită selecției riguroase. Într-un fel, această metodă de a împerechea „ce e asemănător cu ce e asemănător” simulează o înrudire apropiată, chiar dacă părinții nu sunt rude directe, deoarece crescătorul alege mereu același tip de câine.
Dacă ești la început de drum, este util să afli ce trebuie să știi înainte de a deveni crescător pentru a clădi o bază solidă în canisa ta.
În final, rolul crescătorului dedicat este de a proteja viitorul rasei prin fiecare decizie de selecție luată în canisă.
Dacă vrei să ai un cuib de căței, asigură-te că înțelegi pe deplin responsabilitatea pe care o presupune selecția riguroasă.
Experiența și metoda încercării și erorii îi învață pe crescători să rămână fideli acestei teorii. Câinii care nu au caracteristicile dorite sunt eliminați din procesul de reproducere, iar în viitor, doar cele mai bune exemplare din fiecare generație sunt considerate demne de a transmite mai departe bagajul genetic.
