Este destul de evident că patrupezii noștri au un miros mult mai puternic decât al oamenilor, dar cât de bine aud ei, de fapt? Poate ai citit că auzul câinilor este mult superior celui uman, însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Experții explică faptul că, pentru anumite sunete, auzul unui câine este într-adevăr de sute de ori mai bun decât al nostru, în timp ce pentru alte sunete, sensibilitatea noastră este destul de asemănătoare.
Pe lângă auz, simțurile lor sunt atât de fine încât câinii pot detecta cancerul, fiind folosiți tot mai des în domeniul medical.
Acest auz excepțional joacă un rol crucial în comunicarea la câini, permițându-le să reacționeze la stimuli pe care noi nici nu îi observăm.
Pe lângă auzul lor remarcabil, mulți proprietari se întreabă și dacă văd câinii în culori sau cum percep aceștia mediul vizual.
Sunetele ascuțite
Hertzul este unitatea de măsură pentru frecvența unui sunet – cu cât frecvența este mai mare, cu atât sunetul este mai ascuțit. Aici excelează câinii: la sunetele de înaltă frecvență. Un adult obișnuit nu poate auzi sunete peste 20.000 de Hertzi (Hz), deși copiii mici pot auzi frecvențe ceva mai ridicate. În schimb, câinii pot auzi sunete de până la 47.000 sau chiar 65.000 Hz. Acestea sunt sunete mult prea ascuțite pentru urechea noastră.
Capacitatea de a procesa aceste frecvențe înalte este o dovadă în plus a nivelului ridicat de inteligență canină și a modului în care aceștia se adaptează mediului.
La frecvențe înalte, câinii pot detecta și sunete mult mai slabe ca intensitate. Volumul sau intensitatea unui sunet se măsoară în decibeli (dB), unde 0 dB reprezintă intensitatea medie a unui sunet care abia poate fi perceput de un om tânăr. Astfel, sunetele prea încet pentru a fi auzite de oameni primesc o valoare negativă în decibeli.
Cercetările arată că, atunci când sunetele au o frecvență între 3.000 și 12.000 Hz, urechile câinilor sunt mult mai sensibile decât ale noastre. Ei pot auzi acele sunete chiar și când intensitatea lor este, în medie, între -5 dB și -15 dB. Asta înseamnă că pot percepe zgomote care pur și simplu nu sunt destul de puternice pentru urechile noastre. Pentru sunetele de peste 12.000 Hz, sensibilitatea câinilor este atât de mare încât o comparație cu oamenii nici nu își are rostul.
Programați pentru vânătoare
Datorită moștenirii lor de prădători, câinii aud atât de bine sunetele ascuțite. Lupii, strămoșii câinilor, vânează rozătoare mici, cum ar fi șoarecii, așa că abilitatea de a auzi chițăitul fin al acestor animale este esențială pentru supraviețuire. Oamenii, care au evoluat pentru a coopera cu alți oameni, au urechile reglate pe frecvența vocii umane.
Faptul că atribuim adesea puteri supranaturale unor abilități senzoriale naturale este unul dintre cele 6 moduri în care ne înțelegem greșit câinii în viața de zi cu zi.
Această percepție acustică fină este adesea confundată cu fenomene paranormale, făcându-ne să ne întrebăm dacă câinii pot să vadă fantome sau să simtă prezențe nevăzute.
Pentru exemplarele extrem de sensibile la zgomot, utilizarea unor căști antifonice pentru câini poate preveni stresul în timpul furtunilor sau al lucrărilor de renovare.
Această sensibilitate la sunete înalte explică probabil mai multe comportamente canine. În loc să aibă puteri extrasenzoriale, câinii ar putea „prezice” cutremurele folosindu-și urechile extrem de fine. Capacitatea lor de a simți că vine cineva la ușă se datorează, cel mai probabil, faptului că aud mașina mult înainte ca tu să o poți auzi, nu unui al șaselea simț. De asemenea, câinii pot fi foarte stresați de zgomote cotidiene, cum ar fi aspiratorul sau bormașina, deoarece acestea se aud mult mai tare în urechile lor. În plus, câinii aud zgomote ascuțite produse de aceste aparate pe care noi nici nu le detectăm.
Alte diferențe
În ceea ce privește restul gamei de frecvențe, atât câinii, cât și oamenii pot auzi aceste sunete, iar sensibilitatea urechilor noastre este cam aceeași. Totuși, urechea umană are o sensibilitate maximă la 2.000 Hz. Nu este o coincidență: această frecvență se află exact în mijlocul intervalului vorbirii umane. Pe de altă parte, câinii au sensibilitatea maximă la 8.000 Hz, mult mai potrivită pentru a-și auzi prada.
În timp ce auzul lor funcționează optim pe frecvențe înalte, mulți stăpâni se întreabă dacă pot câinii să vadă în întuneric la fel de bine cum aud.
Deși nu auzul lor este cel care face diferența în comunicarea cu noi, cercetările recente sugerează că câinii pot înțelege semnificația cuvintelor pe care le rostim, nu doar tonul vocii.
Câinii au, de asemenea, o capacitate uimitoare de a detecta diferențe minuscule între frecvențe. Ei pot distinge note muzicale foarte apropiate, ceea ce i-ar face de rușine pe mulți oameni fără ureche muzicală. Totuși, noi stăm mai bine la localizarea sunetelor. Oamenii pot face diferența între două sunete care vin din direcții diferite la un unghi de doar un grad, în timp ce câinii au nevoie de o separare de opt grade pentru a-și da seama de diferență.
Cum se testează auzul unui câine
Cercetătorii știu ce pot auzi oamenii pentru că îi pot întreba, dar cum își dau seama ce aud câinii? Studiile timpurii implicau dresarea câinilor să apese o manetă sub un difuzor când auzeau un sunet. Astăzi, auzul unui câine poate fi testat fără ca acesta să facă nimic. Testul BAER (Brainstem Auditory Evoked Response) este simplu: se plasează electrozi pe capul câinelui și căști în urechi. Se redau sunete prin căști, iar dacă creierul prezintă activitate electrică, se consideră că animalul a auzit sunetul. Testul nu doare și durează foarte puțin.
Analiza modului în care reacționează la acești stimuli a arătat cercetătorilor că câinii gândesc precum copiii în ceea ce privește procesarea informațiilor noi.
Dacă rezultatele testelor confirmă o surditate parțială, tehnologia modernă oferă acum soluții precum aparate auditive pentru câini pentru a le îmbunătăți viața cotidiană.
Datorită acestei conexiuni senzoriale profunde, mulți oameni sunt convinși de un alt aspect fascinant: știe câinele meu când sunt bolnav chiar înainte ca eu să îmi dau seama?
La fel ca oamenii, câinii își pot pierde auzul odată cu vârsta sau din cauza altor factori, cum ar fi infecțiile severe ale urechii. Testul BAER este o metodă excelentă pentru a determina nivelul pierderii auzului. Majoritatea câinilor se adaptează bine atunci când nu mai aud, iar tu poți continua să comunici cu ei folosind limbajul corpului și semnele cu mâna. De asemenea, capacitatea de a detecta sunete ascuțite este de obicei ultima care dispare, așa că sunetele înalte și puternice, cum este cel al unui fluier, ar putea funcționa chiar și atunci când câinele tău nu îți mai poate auzi vocea.
