Este adevărat. Cel mai bun prieten al omului poate fi instruit pentru a deveni expert în depistarea cancerului prin intermediul nasului său sensibil care poate detecta mirosul canceros eliberat de celulele infectate.
Adulmecarea este o abordare non invazivă care ar putea ajuta la diagnosticarea multor oameni. Dar, din moment ce prietenii noștri patrupezi au nasuri atât de puternice, de ce nu sunt ei cei care depistează cancerul uman acum?
Este cert, câinii sunt de ajutor autorităților de aplicare a legii în depistarea mirosurilor sau conducerea echipelor de căutare și salvare în zonele dezastruoase.
Cu toate acestea, imaginați-vă cum ar fi să fie nevoiți să adulmece sute de mii de mostre din care doar câteva să fie canceroase! Nu este atât de ușor și nu ar fi de mare ajutor.
Mai mult, acești câini ar avea nevoie de un antrenament complex, și chiar dacă l-ar avea, tot ar putea diagnostica greșit pe cineva dacă ar avea o zi nefavorabilă. Cu toate acestea, rolul lor în dezvoltarea instrumentelor manuale de depistare a cancerului este crucial.
Oamenii de știință știu deja că celulele canceroase bolnave emit mirosuri unice, dar încă nu au descoperit compușii specifici responsabili pentru aceste mirosuri.
Câinii ar putea fi capabili să identifice mirosurile specifice cancerului dacă li se administrează anumite mostre canceroase pentru a le mirosi, după care compușii să fie înlăturați lent.
Potrivit dr. Hilary Brodie, profesor la Departamentul de Otorinolaringologie de la Universitatea din California, Davis, în cazul în care câinele nu mai răspunde la mostră după ce au fost înlăturate mai multe componente, atunci se știe că a fost scoasă o componentă specifică cancerului din amestec.
Ulterior, aceste componente individuale ar putea fi analizate, ducând în final la dezvoltarea de teste biochimice care ar putea analiza eficient pacienții.
Miros ascuțit
Primul raport referitor la capacitatea câinilor de a depista mirosurile specifice cancerului prin adulmecare a fost publicat în 1989 de revista britanică The Lancet.
Redactorul a primit o scrisoare din partea a doi medici dermatologi, despre un câine care ar fi adulmecat o leziune colorată pe coapsa proprietarului său timp de câteva minute în fiecare zi. La un moment dat, câinele a încercat chiar să muște pata respectivă. Tulburată, femeia a mers la medic pentru a i se inspecta leziunea, care în final s-a dovedit a fi un melanom malign.
Prin urmare, viața aceste femei ar fi fost salvată de câine, prin faptul că a determinat-o să solicite control medical încă din faza curabilă a leziunii.
Au mai existat rapoarte despre câini care au identificat melanomul malign, dar studii de înaltă calitate, dublu-orb, au fost publicate câțiva ani mai târziu.
Și în curând, nenumărate studii au demonstrat capacitatea câinilor dresați de a detecta anumite tipuri de cancer prin adulmecarea probelor biologice, cum ar fi urina sau respirația unei persoane.
Acest lucru se datorează faptului că celulele, chiar și cele bolnave, emană compuși organici volatili (COV). Și că toate tipurile de cancer au un COV distinct, adică un miros diferit în comparație cu alte celule.
Deoarece nasul unui câine conține mai mult de 220 de milioane de receptori olfactivi, acestea sunt animalele perfecte pentru descoperirea acestei boli. Pe de altă parte, nasul uman prezintă doar 5 milioane de receptori olfactivi.
Dresajul canin
Dr. Klaus Hackner, medic pneumolog la Spitalul Universitar Krems din Austria, consideră că majoritatea câinilor pot fi instruiți în detectarea mirosului anumitor tipuri de cancer în aproximativ 6 luni.
Cu toate acestea, multe studii funcționează doar în mediul din laborator, nu și în realitate. Adesea, câinelui i se prezentau cinci probe din care una era întotdeauna canceroasă. În realitate un câine adulmecător poate identifica doar patru probe canceroase dintr-un lot de 1.000.
Hackner admite că, dacă nici dresorul, nici câinele nu știu care sunt cele patru probe canceroase din lotul de 1.000, câinele nu va primi o motivare pozitivă din partea dresorului atunci când alege proba potrivită.
Acest lucru s-ar rezolva dacă în fiecare set ar exista întotdeauna o probă canceroasă. Astfel, câinele ar putea fi răsplătit și nu s-ar plictisi după adulmecarea a mii de probe necanceroase de la pacienți.
Ce va urma
Chiar dacă am putea schimba configurația pentru a adapta câinii, nu ar fi o metodă realistă de examinare a pacienților. Ar necesita mult efort și multe resurse pentru a antrena câinii în detectarea numeroaselor tipuri de cancer.
Și deși nu există un test perfect, medicii cunosc, cel puțin, precizia acestora. De exemplu, ei recunosc rezultatele fals pozitive și cele fals negative în urma unei mamografii de detectare a cancerului. Dar, acest lucru ar varia în cazul câinilor.
În plus, câinelui i s-ar putea face foame, s-ar plictisi sau ar putea avea o zi nefastă, ca și oamenii.
În schimb, cercetătorii speră, de fapt, ca prin intermediul câinilor să creeze și să perfecționeze nasuri artificiale biochimice sau e-nasuri, inspirate din structura și funcționarea nasului canin, care ar putea adulmeca pacienții și diagnostica.
Aceste aparate sunt deja disponibile pentru anumite afecțiuni, dar precizia lor în detectarea mai multor boli s-ar putea îmbunătăți ajutorul câinilor.
Așadar, fiți mai atenți la ceea ce câinele încearcă să vă transmită. V-ar putea salva viața într-o zi!
