Câinii latră. Este un fapt pe care aproape toți posesorii de câini trebuie să îl accepte. Lătratul este un comportament care le oferă satisfacție proprie. Totuși, este important pentru crescători și proprietarii de adăposturi sau pensiuni canine să înțeleagă diferitele tipuri de lătrat și momentul în care acesta devine o problemă de comportament.
Sunetele canine și semnificația lor
Un lătrat sau o vocalizare nu este niciodată „doar un sunet”. Un stăpân sau un îngrijitor care își cunoaște bine câinii și are un auz fin îți poate spune că vocea fiecărui animal este unică. În plus, multe dintre mișcările câinilor sunt încercări de a comunica cu tine sau cu alți câini. Felul în care își țin capul, gura, ochii și coada – toate sunt gesturi deliberate.
Viteza mișcărilor și modul în care câinele le execută contează de asemenea. Înțelegerea sunetelor și a limbajului corporal te poate ajuta să comunici mai bine cu prietenii tăi necuvântători.
Urlatul
Vei observa că rasele de talie și forme diferite latră în moduri diferite. De exemplu, Husky Siberian, Malamutul de Alaska și alte rase nordice pot lătra, dar adesea preferă să urle sau să „cânte”, singuri sau în grup. Se crede că fac asta pentru că strămoșii lor urlau pentru a comunica membrilor haitei locația, statutul sau limitele teritoriului.
Uneori, câinii urle pentru a transmite că sunt stresați, anxioși sau că au dureri. Deseori, un urlat poate fi un răspuns la o sirenă, la un instrument muzical sau la vocea unei persoane care cântă. Nu este neobișnuit ca puii din rasele arctice să urle chiar înainte de a deschide ochii.
Lătratul de vânătoare (Bay, Tree & Chop)
Câinii de vânătoare, cum sunt Beagle sau Bloodhound, sunt cunoscuți pentru un lătrat prelung și profund (numit „baying”). Sună asemănător cu un urlat, dar nivelul de entuziasm și scopul sunt diferite. Acest sunet anunță că animalul a luat urma prăzii. Vei observa cum entuziasmul câinelui crește, iar sunetul se schimbă într-un lătrat scurt, ascuțit și repetitiv (numit „chop”) atunci când a încolțit prada într-un copac sau într-un colț.
Mârâitul
Un mârâit indică de obicei o amenințare, dar poate avea mai multe înțelesuri. Mârâitul profund și continuu este ca un vibrație joasă pe care o poți simți dacă ești aproape de câine. Acesta este adesea un semn că animalul are nevoie de spațiu, iar tu ar trebui să i-l oferi.
Un mârâit întrerupt poate indica frică, ceea ce poate fi periculos. Când câinii se simt încolțiți, vor încerca să fugă. Dacă nu pot fugi, pot alege să lupte. Ultima reacție a unui câine speriat este să „înghețe”. Dacă încerci să ridici sau să muți un câine încremenit de frică, s-ar putea să te muște. Lucrează încet și cu calm pentru a-i câștiga încrederea.
Observă mereu dacă un câine care mârâie vine spre tine sau se retrage, dar ține minte că direcția se poate schimba într-o secundă. Dacă ai un câine care mârâie fără motiv, consultă un specialist pentru a înțelege cauza; ar putea fi o problemă de sănătate.
Sunete specifice unor rase
Există rase cu vocalizări unice. De exemplu, Nova Scotia Duck Tolling Retriever scoate sunete ascuțite și scurte care seamănă cu măcăitul rațelor, fiind folosit la vânătoare pentru a atrage păsările. Basenji, cunoscut ca „câinele care nu latră”, nu este mut, ci scoate un sunet care uneori seamănă cu plânsul unui copil.
„Chicotitul” (Chortle)
Este un sunet gâfâit, ca un râs înfundat. Basenji, Boston Terrier și Bulldogul Francez sunt câteva dintre rasele care scot acest sunet înalt. Poate fi un semn de bucurie, de stres extrem sau poate apărea în timpul unei hârjoneli între câini. Uită-te la limbajul corpului pentru a-ți da seama dacă animalul se distrează sau este în suferință.
Oftatul, scâncetul și schelălăitul
Acestea sunt sunete cărora trebuie să le acorzi atenție. Un oftat poate fi un semn de supunere sau pur și simplu o relaxare înainte de somn. Dacă însă câinii tăi scâncesc, tremură sau evită privirea, înseamnă că ceva nu este în regulă sau sunt foarte stresați. În aceste cazuri, contactează medicul veterinar.
Scâncetul poate fi și o cerere de atenție. Probabil câinele îți va împinge mâna cu nasul pentru mângâieri sau se va uita fix la tine, mai ales dacă ai mâncare.
Un schelălăit scurt și ascuțit înseamnă de obicei o durere bruscă (cineva l-a călcat pe lăbuță sau un alt cățel l-a ciupit prea tare). Dacă este un țipăt lung și repetat, este un semnal de alarmă și trebuie să intervii rapid.
Lătratul în padocuri
Una dintre cauzele principale ale lătratului excesiv în adăposturi sau padocuri este stresul. Câinii care nu fac destulă mișcare sunt stresați. Un câine stresat nu este fericit, iar un câine nefericit face gălăgie, ceea ce îi poate deranja pe vecini. Dacă ești crescător, reține că stresul poate afecta și sănătatea sau productivitatea animalelor.
Lătratul de frică
Este un lătrat ascuțit și rapid. Câinele tinde să sară înapoi, îndepărtându-se de lucrul care l-a speriat. De obicei, are părul de pe spate zbârlit pentru a părea mai mare.
Lătratul de alarmă
Sunt de obicei 2-4 lătraturi rapide, urmate de o pauză. Câinii fac asta când simt că se întâmplă ceva și vor să îi anunțe pe toți. Este un sunet continuu, mai jos ca tonalitate decât cel de frică. Deseori, acesta se transformă într-un lătrat de salut când câinele recunoaște o persoană de încredere.
Lătratul de salut
Sunt 1-2 lătraturi pe un ton înalt. Apare când intri în padoc. În mod normal, câinii ar trebui să se liniștească singuri după aceea. Problema apare când primii câini care te văd încep să latre, iar ceilalți, care nu văd ce se întâmplă, se alarmează și ei, creând un cor de zgomot și stres în tot adăpostul.
Soluții pentru un padoc mai liniștit
Câinii pot fi învățați să fie calmi, dar e nevoie de muncă și consecvență. Nu se va întâmpla peste noapte. Iată câteva reguli de bază:
- Nu țipa la ei. Dacă urli „TĂCERE!”, câinii vor crede că „latri” împreună cu ei sau că există într-adevăr un pericol, din moment ce și tu ești agitat.
- Asigură-le mișcare. Un câine obosit este un câine liniștit. Exercițiul fizic reduce stresul și este cea mai bună metodă de a menține liniștea.
- Nu pune câinii gălăgioși lângă ușă. Pune câinii mai timizi aproape de intrare. Astfel, ei pot vedea ce se întâmplă și se pot obișnui cu activitatea.
- Vizibilitate către intrare. Dacă este posibil, configurează padocul astfel încât toți câinii să poată vedea cine intră și cine iese. Dacă văd ce faci, vor fi mult mai calmi.
- Evită contactul vizual direct între câini. Dacă ai rânduri de cuști față în față, decalează ușile. Dacă nu se pot uita direct unul la altul, sunt mai puține șanse să se provoace și să latre.
- Nu te apropia de un câine care latră necontrolat. Dacă te duci la el atunci când face scandal, îi recompensezi indirect comportamentul oferindu-i atenție.
- Folosește recompense delicioase. Recompensează-i doar când sunt liniștiți. Trebuie să fii rapid: ai doar câteva secunde la dispoziție să îi dai o recompensă după ce s-a oprit din lătrat, altfel nu va înțelege de ce o primește.
Trucuri suplimentare pentru liniște
Crește treptat timpul în care câinii trebuie să stea liniștiți pentru a primi ceva. Începe cu o secundă, apoi două, apoi cinci. În câteva zile, vor înțelege că nu te apropii de ei și nu primesc nimic dacă latră.
Dacă un câine nu se oprește deloc, stai cu spatele la el. În secunda în care tace, întoarce-te, spune-i „bravo” și dă-i o recompensă, apoi pleacă imediat.
Dacă ești ocupat cu treburile prin padoc și observi un câine care de obicei latră că stă cuminte, laudă-l și oferă-i atenție. Va învăța repede că liniștea îi aduce mângâieri.
Variază recompensele: o dată o gustare, altă dată o jucărie sau o mângâiere. Dacă ai un câine foarte timid care nu vine la tine, poți unge puțină brânză topită pe peretele cuștii atunci când este liniștit, pentru a-l încuraja.
În final, rămâi calm și consecvent. Cu răbdare, vei avea un padoc mult mai liniștit și câini mai fericiți.
