După ce a fătat un singur pui care nu a supraviețuit, Foxy a devenit extrem de agitată.
Înainte de a porni pe acest drum, analizează tot ce trebuie să știi înainte de a decide să ai un cuib de căței.
Pentru a asigura supraviețuirea celor mici în primele zile, este esențial să cunoști regulile de bază privind îngrijirea puilor de cățel nou-născuți.
Înțelegerea procesului este vitală, așa că un ghid practic pentru fătare poate ajuta orice proprietar să gestioneze mai bine aceste momente delicate.
Uneori, experiențele nefericite precum pierderea sarcinii la câini pot lăsa o mamă fără puii ei, provocându-i un stres imens.
Cățelușa din rasa Flat-coated Retriever era convinsă că puii ei s-au pierdut și îi căuta neîncetat. Pentru stăpâna ei, a fost o imagine sfâșietoare.
„Trebuia să o scot afară doar în lesă, pentru că fugea în tufișuri, săpa și refuza să mai vină înapoi”, povestește stăpâna. „Puteai simți stresul prin care trecea.”
La aproximativ 200 de kilometri distanță, o altă crescătoare se confrunta cu o problemă diferită. Cățelușa ei, un Pointer German cu păr scurt în vârstă de 4 ani, fătase primul ei cuib: 16 pui. Era imposibil să hrănească singură un număr atât de mare de cățeluși. Stăpâna a încercat să îi hrănească suplimentar, dar fără succes.
„Am încercat diverse biberoane și tetine, dar puii nu voiau să audă de ele. După o zi întreagă de încercări eșuate, am petrecut o noapte albă, îngrijorată de cum voi reuși să îi hrănesc și știind că nevoile lor vor crește pe măsură ce trec zilele.”
Între timp, stăpâna lui Foxy căuta pui orfani pentru care cățelușa ei să poată fi mamă adoptivă. Fiica ei a postat un anunț pe rețelele de socializare, care a ajuns rapid la crescătoarea cu cei 16 pui. Cele două au luat legătura, iar Foxy a fost transportată rapid către noua ei „familie”.
„Când a sosit, Foxy era puțin agitată și sincer m-am întrebat dacă va funcționa”, spune crescătoarea puilor. „Dar imediat ce i-am prezentat cățelușii, comportamentul ei s-a schimbat. A început să îi lingă și să îi lase să sugă.”
Astăzi, Foxy stă într-un țarc lângă mama naturală a puilor, iar cele două împart cu dragoste sarcinile de alăptare.
„Sunt atât de recunoscătoare că a venit Foxy. Nu mi-am dat seama cât de multă nevoie aveam de ea până când nu a ajuns aici.”
Pentru crescătorii care au pui orfani sau cuiburi uriașe, o mamă adoptivă poate fi o adevărată salvare, cu condiția să fie o potrivire bună și să se facă o introducere corectă, spun veterinarii.
„Unul dintre marile avantaje ale unei mame adoptive este că puii vor avea parte de o experiență de alăptare naturală. Faptul că învață să se împingă cu frații lor pentru a găsi o sursă de lapte îi ajută să gestioneze frustrarea, o abilitate importantă mai târziu în viață”, explică experții. „De asemenea, riscul ca laptele să ajungă în plămâni (aspirație) este mult mai mic la alăptarea naturală față de hrănirea cu biberonul sau sonda. În plus, laptele matern conține complexe imunitare esențiale pe care puii le pierd dacă sunt hrăniți doar artificial.”
Iată câteva sfaturi pentru a folosi cu succes o mamă adoptivă:
- Cum găsești o mamă adoptivă: Cea mai bună metodă este prin rețeaua ta de prieteni proprietari de câini sau prin grupuri de profil. Este important să găsești o cățelușă de talie și temperament adecvat. Rețelele de socializare fac acum acest proces mult mai rapid.
- Alegerea unei potriviri bune: Ideal este ca mama adoptivă să aibă pui de vârstă similară sau cu maximum o săptămână-două mai mari. Astfel, ea are încă lactație și hormonii materni la un nivel ridicat, ceea ce ajută la acceptarea noilor pui. Talia ar trebui să fie asemănătoare, deși o mamă de talie mai mare poate funcționa. Nu se recomandă ca mama adoptivă să fie mult mai mică decât rasa puilor, deoarece aceștia vor crește repede și ea nu va putea face față nevoilor lor nutriționale.
- Temperamentul contează: Caracterul mamei este extrem de important, deoarece puii învață prin imitație. O cățelușă echilibrată și blândă va face ca întreaga experiență să fie mult mai ușoară pentru toată lumea.
Introducerea mamei adoptive în cuib:
Veterinarii recomandă să ai un ajutor atunci când mama adoptivă face cunoștință cu puii. „Mai întâi, scoate puii din țarcul lor și pune-i într-o cutie sau un coș de rufe, apoi adu mama adoptivă în spațiul respectiv. Las-o să inspecteze zona și să se întindă”, spun specialiștii. „Apoi, în timp ce o persoană ține cățelușa în lesă, a doua persoană ia un pui și i-l prezintă. Dacă ea pare relaxată – îl miroase, îl linge sau îl atinge ușor cu nasul – poți încerca să lași puiul să se atașeze la mamelă. Dacă totul merge bine, introdu treptat și restul puilor.”
Nu lăsa niciodată o mamă adoptivă nesupravegheată cu noii pui până nu ești absolut sigur că i-a acceptat complet. Ca măsură de siguranță, poți folosi o botniță tip coș în primele momente.
Dacă mama adoptivă are deja puii ei, introdu-i pe cei noi unul câte unul în timp ce ea îi alăptează pe ai săi. Alăptarea stimulează eliberarea de hormoni care încurajează instinctul matern, facilitând acceptarea străinilor.
Ai răbdare, deoarece chiar și cele mai bune mame pot avea nevoie de timp. În unele cazuri, un supliment de calciu administrat oral poate ajuta la reducerea anxietății mamei în perioada de acomodare.
- Responsabilități: Proprietarul puilor și cel al mamei adoptive trebuie să stabilească clar condițiile de îngrijire. Este esențial ca cel care împrumută cățelușa să o îngrijească ca pe propriul câine și să achite toate costurile veterinare aferente perioadei respective.
- Hrănirea mixtă: Uneori, este mai bine ca puii să fie și suplimentați cu biberonul. Acest lucru îți permite să controlezi exact cât mănâncă fiecare, mai ales dacă ai pui care nu iau în greutate corespunzător.
Dacă plănuiești să devii crescător, consultă un ghid despre sarcina la câini pentru a fi pregătit pentru orice scenariu neprevăzut.
Dacă decizi să păstrezi mai mulți pui din aceeași generație, este util să te informezi despre sindromul fraților de cuib pentru a preveni problemele de comportament.
Se poate opta și pentru o variantă combinată. De exemplu, dacă mama adoptivă nu poate locui cu tine, puii pot fi duși de câteva ori pe săptămână la ea pentru a beneficia de alăptare naturală și de socializarea cu alți cățeluși, fiind hrăniți cu biberonul în restul timpului.
- Beneficii și pentru mama adoptivă: Pentru cățelușele care și-au pierdut puii, adoptarea altora le poate alina suferința și previne problemele cauzate de acumularea laptelui (mastită). „Deși pierderea puiului a fost dureroasă, faptul că am transformat o situație rea în ceva bun a fost decizia corectă”, spune stăpâna lui Foxy. „Știu că Foxy și-ar fi revenit până la urmă, dar ar fi fost mult mai stresant pentru ea fără acești pui.”
