Dacă ai avut vreodată probleme cu echilibrul, știi cât de înfricoșător poate fi. Ei bine, și câinii pot avea astfel de probleme, iar modul dramatic în care se manifestă este alarmant atât pentru animal, cât și pentru stăpânul care observă semnele. Orice disfuncție a sistemului responsabil de echilibru duce la ceea ce numim boală sau sindrom vestibular. Află cum se manifestă această afecțiune și ce poți face pentru a-ți ajuta câinele dacă trece prin așa ceva.
În unele cazuri, starea de confuzie poate fi confundată cu o letargie la câini profundă, mai ales dacă animalul refuză să se miște din cauza amețelii.
Simptomele de amețeală și dezechilibru pot fi adesea confundate cu răul de mașină la câini, însă cauzele neurologice necesită o atenție specială.
Ce este sindromul vestibular la câini?
La fel ca la oameni, sistemul vestibular al câinelui este partea corpului responsabilă de menținerea echilibrului. Situat în urechea medie și internă, acesta trimite mesaje către creier despre postură, mișcările capului și poziția corpului în spațiu. Atunci când sistemul vestibular nu funcționează corect, câinele nu își poate menține echilibrul și nu își poate coordona mișcările.
Este important de reținut că, spre deosebire de paralizia la câini, sindromul vestibular afectează echilibrul, nu capacitatea fundamentală de a mișca membrele.
„Boala vestibulară” este termenul general folosit pentru problemele acestui sistem. Însă, atunci când afecțiunea apare brusc, nu se agravează progresiv și trece de la sine în câteva săptămâni, este probabil vorba despre sindromul vestibular idiopatic canin. Aceasta este una dintre cele mai frecvente tulburări neurologice întâlnite în medicina veterinară și apare cel mai des la câinii bătrâni, motiv pentru care este cunoscută popular și sub numele de „boala câinelui bătrân”.
Care sunt cauzele sindromului vestibular?
Orice factor care perturbă funcționarea sistemului vestibular poate duce la apariția simptomelor. Printre cauze se numără infecțiile urechii medii sau interne, hipotiroidismul, tumorile sau polipii la nivelul urechii, traumatismele (cum ar fi ruperea timpanului) și, foarte rar, reacțiile la anumite medicamente. Atunci când medicul veterinar nu poate găsi o cauză specifică, diagnosticul este de sindrom vestibular idiopatic.
Uneori, traumatismele provocate de scuturatul excesiv al capului pot duce și la apariția unui hematom auricular la câini, care necesită atenție veterinară imediată.
Deși această formă idiopatică apare mai ales la câinii seniori, și câinii tineri pot prezenta simptome vestibulare. Anumite rase par să fie mai predispuse decât altele. Studii recente au arătat că rasele cu un risc mai ridicat de diagnostic includ Bulldogul Francez, Bulldogul Englez și Cavalier King Charles Spaniel.
Care sunt semnele bolii vestibulare la câini?
Sindromul vestibular are simptome foarte clare. Dacă observi oricare dintre următoarele semne, contactează imediat medicul veterinar. Deși poate fi vorba de o formă ușoară, unele simptome pot indica probleme mai grave. Iată la ce să fii atent:
Deși mersul nesigur este evident, simptomele sunt diferite de cele cauzate de o hernie de disc la câini, unde mobilitatea este limitată în principal de durerea intensă de spate.
- Pierderea echilibrului și căzături repetate
- Înclinarea capului într-o parte
- Mers împleticit sau nesigur (ataxie)
- Mișcări rapide și involuntare ale ochilor sau ochi care nu par să privească în aceeași direcție (nistagmus)
- Mersul în cerc, continuu, în aceeași direcție
- Dezorientare totală
În plus, dezorientarea îi poate provoca câinelui stări de greață sau vărsături, ceea ce poate duce la refuzul hranei sau al apei. Veterinari spun că majoritatea câinilor vor fi reticenți să meargă sau să stea în picioare și se vor înclina sau vor cădea adesea în direcția în care este aplecat capul.
Cum diagnostichează veterinarii această afecțiune?
Deoarece există multe cauze posibile, medicul veterinar va analiza istoricul medical al câinelui, va observa semnele clinice și va recomanda analize de sânge, de urină, măsurarea tensiunii arteriale și, eventual, radiografii. În unele cazuri, pot fi necesare investigații mai amănunțite, cum ar fi CT sau RMN, pentru a exclude alte probleme cu simptome similare, precum leziunile cerebrale sau anomaliile grave ale urechii interne.
În timpul examinării, medicul va evalua dacă există și o pierdere a auzului și a vederii la câinii seniori, afecțiuni senzoriale ce pot complica tabloul clinic al echilibrului.
Cum se tratează sindromul vestibular?
Tratamentul depinde de cauza principală. De exemplu, dacă animalul are o infecție la ureche, medicul va prescrie antibiotice. Odată ce infecția trece, vor dispărea și problemele de echilibru. În timp ce câinele se recuperează, ai grijă să îi oferi un mediu sigur: elimină pericolele precum scările sau podelele alunecoase și asigură-te că stă liniștit.
Pentru o prevenție eficientă pe termen lung, consultă ghidul nostru despre cum să menții urechile câinelui tău sănătoase pentru a evita recidiva infecțiilor profunde.
Pe lângă tratament, este esențial să înveți cum să cureți corect urechile câinelui pentru a preveni acumularea de bacterii ce pot agrava starea urechii interne.
Pentru sindromul idiopatic (cel fără o cauză clară), tratamentul constă de obicei în îngrijire simptomatică, cum ar fi administrarea de fluide și medicamente împotriva greței și vărsăturilor. Experții explică faptul că, dacă starea câinelui se îmbunătățește în primele două până la patru zile, șansele de recuperare completă sunt foarte mari. Totuși, dacă semnele se agravează sau nu apar ameliorări în acest interval, prognosticul poate fi mai rezervat, fiind necesară consultarea unui neurolog veterinar.
Se pot recupera câinii după această boală?
Poate te întrebi dacă un câine cu sindrom vestibular mai are o șansă. Deși simptomele par dramatice și înfricoșătoare, răspunsul este da. Atât timp cât cauza de bază este tratată, prognosticul este bun. Majoritatea câinilor se recuperează în câteva săptămâni, deși unii pot rămâne cu o ușoară înclinare a capului sau cu episoade rare de instabilitate. Totuși, aceste sechele nu le pun viața în pericol. Chiar și în cazurile în care cauza (cum ar fi o tumoră inoperabilă) nu poate fi eliminată, câinele poate avea în continuare o viață fericită cu ajutorul tratamentului de susținere.
Deoarece dezorientarea este o experiență traumatizantă, este esențial să gestionezi corect anxietatea la câini care se poate instala pe durata recuperării.
Acest articol are un scop pur informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți întotdeauna un specialist pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.
