Dacă simți că animalul tău de companie miroase ca o conservă de hamsii, probabil suspectezi că ceva nu este în regulă cu sănătatea lui – iar instinctul tău s-ar putea să aibă dreptate. Deși este posibil ca acesta doar să se fi tăvălit în ceva urât mirositor, un miros înțepător care persistă poate indica o problemă medicală subiacentă.
Dacă suspectezi că problema este mai generală, merită să te informezi despre de ce miroase urât câinele meu pentru a identifica și alți posibili factori.
Dacă te confrunți frecvent cu această problemă și te întrebi „câinele meu miroase urât, ce să fac?”, este important să înțelegi cauzele din spatele acestor mirosuri.
În acest articol:
- De ce apare mirosul de pește la câini
- Cum recunoști când mirosul semnalează o problemă medicală
- Tratament și gestionare pe termen lung
- Cum poți preveni apariția mirosului de pește
- Când trebuie să mergi la medicul veterinar
„Mirosul de pește la câini provine cel mai adesea de la glandele perianale, două glande mici situate lângă rect, care pot elibera un miros puternic atunci când sunt pline sau blocate”, explică veterinarii. „Mai rar, infecțiile urinare, afecțiunile dentare sau infecțiile pielii pot cauza, de asemenea, mirosuri neobișnuite.”
Medicul veterinar îți poate oferi mai multe detalii despre motivul pentru care câinele tău miroase a pește și îți poate recomanda tratamentele potrivite pentru a rezolva problema.
Care sunt cauzele mirosului de pește la câini?
Problemele glandelor perianale sunt principalul motiv pentru care câinii capătă acest miros specific.
Dacă în schimb observi că mirosul neplăcut provine de la picioare, s-ar putea să te întrebi de ce miros lăbuțele câinelui meu a pufuleți și dacă este vorba despre o infecție bacteriană.
Acest miros specific eliberat de glande este extrem de important în comunicarea canină și explică totodată de ce își miros câinii fundul unul altuia când se întâlnesc.
Dacă suspectezi că mirosul neplăcut provine din cavitatea bucală, citește mai multe despre de ce respirația câinelui miroase a pește și cum poți trata această problemă.
„Glandele perianale produc un miros unic care ajută câinii să își marcheze teritoriul și să comunice cu alți câini”, explică experții. „Când canalele prin care se golesc aceste glande se înfundă sau se inflamează, lichidul se acumulează și provoacă disconfort, infecții sau abcese. Acest material blocat emană adesea un miros puternic de pește.”
Anumite rase, precum Cocker Spaniel, Chihuahua și Shih Tzu, sunt mai predispuse la iritarea glandelor perianale. Câinii de talie mare și gigant au un risc mai scăzut, deși aceste afecțiuni pot apărea la orice câine, indiferent de mărime. Dieta, greutatea și tonusul muscular scăzut pot crește, de asemenea, riscul de complicații.
Totuși, reține că mirosul de pește nu este singurul care ar trebui să te trimită la veterinar.
Un miros dulceag poate sugera prezența unor ciuperci (levuri) sau infecții ale urechilor și pielii. Un miros neplăcut, de degradare, care vine din gură poate indica o afecțiune dentară, iar un miros urât din urechi (mai ales dacă este însoțit de secreții) poate însemna o otită. Orice miros persistent sau neobișnuit necesită un control veterinar.
Simptome care pot însoți mirosul de pește
Dacă animalul tău miroase de parcă tocmai a sărit într-un butoi cu pește, acest parfum nou poate fi însoțit și de alte semne. Natura acestor simptome va determina dacă ai nevoie de o programare de rutină pentru vidarea glandelor sau de îngrijire veterinară urgentă.
Pentru proprietarii de pui, este recomandat să citească și despre alte probleme de sănătate la căței pentru a ști la ce semne timpurii să fie atenți.
De asemenea, este util să cunoști și alte semne că ar trebui să mergi cu câinele la veterinar pentru a preveni agravarea stării sale de sănătate.
Dacă simptomele sunt ușoare (se târăște ocazional cu posteriorul pe podea, mirosul este discret, nu există durere), o programare în decurs de câteva zile este, de obicei, suficientă.
Există însă simptome care necesită atenție medicală imediată:
- Umflături dureroase lângă anus
- Răni care sângerează sau supurează (sugerând ruperea glandelor)
- Febră, letargie sau pierderea poftei de mâncare
- Târârea excesivă a posteriorului pe podea (sania)
- Durere sau dificultate la așezat
- Linsul sau mușcatul insistent al zonei afectate
Aceste probleme se pot agrava în 24-48 de ore, trecând de la un ușor disconfort la infecții severe și leziuni ale țesuturilor dacă nu sunt tratate la timp.
Opțiuni de tratament
Nu există un remediu universal pentru câinii care miros a pește. Medicul veterinar va pune un diagnostic după ce examinează glandele câinelui, îi verifică dinții și analizează istoricul medical.
„Tratamentul depinde de cauză”, spun specialiștii. „Glandele blocate trebuie vidate manual de către un veterinar. Dacă există o infecție sau un abces, glandele trebuie spălate și pot fi prescrise antibiotice sau antiinflamatoare.”
În cazurile cronice, echipa medicală poate lua în considerare schimbarea dietei sau chiar intervenția chirurgicală. Dacă mirosul provine din altă parte, cum ar fi gura sau tractul urinar, va fi nevoie de un tratament specific pentru acea zonă.
Cum previi apariția mirosului de pește
Soluția ar putea fi mai simplă decât crezi. Începe prin a identifica sursa mirosului. Dacă vine din gura câinelui, s-ar putea să aibă nevoie de un detartraj sau de biscuiți dentari care îndepărtează placa și tartrul.
O dietă necorespunzătoare nu afectează doar glandele, ci poate provoca și flatulență, făcându-te să te întrebi dacă câinii au gaze din aceleași motive ca noi.
În încercarea de a masca mirosurile neplăcute, mulți stăpâni se întreabă dacă sunt parfumurile și spray-urile deodorante sigure pentru câini sau dacă le pot pune sănătatea în pericol.
Dacă respirația este principala problemă, poți afla rapid cum să scapi de respirația urât mirositoare a câinelui tău prin metode simple de igienă acasă.
Dacă ai observat că neplăcerea persistă mai ales după ce animalul s-a udat, s-ar putea să te întrebi de ce miros câinii atât de urât când sunt uzi și ce poți face în acest sens.
Dacă mirosul vine din blană, ar putea fi necesare băi cu un șampon medicinal sau tratament pentru infecții ale pielii.
Dacă sursa sunt glandele perianale, iată cum poți menține mirosurile la distanță:
- Toaleta regulată: Tunderea părului din jurul anusului ajută la prevenirea acumulării bacteriilor și a resturilor care pot irita glandele.
- Vidarea periodică a glandelor: Pentru unii câini, blocarea glandelor este o problemă recurentă și au nevoie de vidare la fiecare 4-6 săptămâni. Medicul veterinar te poate ajuta să stabilești un program.
- Hidratarea corespunzătoare: Consumul de apă ajută la reglarea consistenței scaunului. Poți încuraja câinele să bea mai multă apă oferindu-i cuburi de gheață, adăugând puțină hrană umedă peste bobițe sau folosind o fântână de apă pentru animale.
O altă opțiune este introducerea în dietă a alimentelor care ajută digestia, cum ar fi piureul de dovleac (fără zahăr), fasolea verde sau orezul brun.
„O dietă bogată în fibre ajută la formarea unor scaune mai ferme, care apasă natural pe glande și le golesc în timpul defecării”, explică veterinarii. Menținerea unei greutăți sănătoase și igiena regulată sunt, de asemenea, esențiale.
Când să consulți medicul veterinar
Dacă simți un miros suspect, cel mai bine este să ceri sfatul unui specialist. Chiar și simptomele ușoare se pot transforma în probleme serioase fără tratament. În plus, un profesionist îți poate oferi claritatea necesară pentru a gestiona corect situația.
Un miros puternic sau care revine nu este doar o neplăcere olfactivă, ci adesea un semn că ceva nu este în regulă. Controalele regulate, nutriția echilibrată și atenția la orice schimbare în comportamentul sau mirosul câinelui tău te vor ajuta să îl păstrezi sănătos și fericit.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Fiecare situație este unică, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat.
