Atunci când bacteriile de pe piele sau din zona rectului ajung în tractul urinar, acestea se pot înmulți, provocând o infecție urinară. Deoarece câinii pot dezvolta multe dintre aceleași infecții bacteriene ca și oamenii, s-ar putea să te întrebi: pot face câinii infecție urinară?
Un semn comun al infecției urinare este urinarea frecventă sau o senzație de durere în timpul urinării. Pe cât de inconfortabil sună acest lucru, imaginează-ți cum este pentru un câine care nu îți poate spune ce îl doare. Dacă observi că animalul tău urinează mai des decât de obicei sau scâncește atunci când își face nevoile, este important să mergi la medicul veterinar.
Această afecțiune trebuie tratată imediat ce apar simptomele pentru o recuperare cât mai rapidă. Iată ce trebuie să știi despre infecțiile urinare la câini, inclusiv cauzele, simptomele, prevenția și tratamentul.
Ce este o infecție a tractului urinar?
La fel ca oamenii, câinii au un tub conectat la vezică numit uretră, prin care urina este eliminată din corp. Bacteriile din fecale sau alte resturi pot intra prin deschiderea uretrei și pot urca până în vezică. Experții explică faptul că o infecție urinară apare atunci când există o creștere bacteriană în interiorul vezicii urinare.
Pe lângă E. coli, analizele pot dezvălui uneori și infecții cu stafilococ care necesită un protocol specific de tratament.
În cazuri extreme, bacteriile pot migra în fluxul sanguin, declanșând sepsisul la câini, o urgență medicală vitală.
Infecțiile urinare sunt destul de comune, afectând aproximativ 14% dintre câini, și tind să fie mai frecvente la câinii seniori, în special la cei de peste 7 ani. O infecție urinară poate fi un episod izolat sau o problemă recurentă în cazul câinilor care au și alte probleme de sănătate.
Cea mai frecventă cauză a infecțiilor urinare la câini este bacteria E. coli, dar există și multe alte bacterii care pot provoca infecția. Dacă un câine are sistemul imunitar slăbit din cauza unei boli sau a unei nutriții necorespunzătoare, bacteriile au șanse mai mari să se înmulțească. În cazuri mai severe, dar mai puțin frecvente, cauzele pot include cancerul, bolile de vezică, bolile de rinichi sau pietrele la rinichi, diabetul, inflamațiile vezicii, anomaliile coloanei vertebrale sau bolile de prostată.
Care sunt câinii cei mai expuși riscului?
Comparativ cu masculii, femelele sunt mai predispuse la infecții urinare. Uretra mai scurtă a femelelor permite bacteriilor să ajungă mai ușor în vezică. În schimb, masculii au uretra mai lungă, ceea ce înseamnă că bacteriile trebuie să parcurgă o distanță mai mare pentru a infecta tractul urinar.
Este important să nu confundăm o simplă infecție cu leptospiroza la câini, o afecțiune mult mai severă ce afectează rinichii.
O problemă anatomică frecventă care predispune femelele la infecții este vulva retrasă, o condiție ce favorizează acumularea bacteriilor în pliurile pielii.
De asemenea, la femele este esențial să excludem o posibilă vaginiță, care poate prezenta semne clinice asemănătoare cu cele ale unei infecții urinare.
Dacă un mascul prezintă semne de infecție urinară, este mai probabil ca acesta să sufere de o altă afecțiune, deși infecțiile urinare nu sunt excluse. Bolile renale cronice, bolile neurologice sau cele hormonale pot predispune masculii la astfel de infecții.
Orice rasă de câine poate dezvolta o infecție urinară, însă anatomia individuală poate juca un rol important. De exemplu, câinii care au un exces de țesut în zona genitală pot reține bacterii lângă uretră, facilitând apariția infecției.
Rase precum Shih Tzu, Bichon Frise și Yorkshire Terrier sunt predispuse la calculi urinari (pietre), care se formează din minerale în vezică. Aceste pietre pot fi detectate prin radiografii sau ecografii și pot varia ca mărime de la un grăunte de nisip la o pietricică. Pentru câinii predispuși la calculi, situația se poate complica dacă apare și o infecție urinară.
Care sunt simptomele infecției urinare la câini?
Dacă animalul tău are o infecție urinară, s-ar putea să observi că pare inconfortabil când încearcă să își facă nevoile sau că urina are un miros puternic. De obicei, câinii cu infecție urinară vor încerca să urineze de mai multe ori, dar vor elimina foarte puțină urină sau deloc. Alte semne sunt:
Dacă medicul exclude cauzele medicale, poți explora metode despre cum să oprești un câine să urineze în casă din motive de dresaj.
Este important să diferențiezi nevoia de a urina des de retenția urinară, unde câinele depune efort dar nu poate elimina urina deloc, aceasta fiind o urgență medicală.
- Urină cu sânge sau tulbure
- Efort sau scâncit în timpul urinării
- Accidente în casă (urinează unde nu are voie)
- Câinele cere afară mult mai des
- Scurgeri de urină (picurare)
- Lins excesiv în zona genitală
- Febră
Cum se diagnostichează și se tratează?
Având în vedere durerea și disconfortul, este important să știi cum se tratează această problemă. Veterinarul va începe prin a analiza istoricul medical și simptomele câinelui. Adesea, se va efectua o urocultură și o analiză de urină pentru a detecta microorganismele care provoacă infecția. Pentru aceasta, va fi nevoie de o probă de urină de la câine.
Medicul va testa pH-ul și nivelul de glucoză din urină dacă suspectează probleme precum diabetul. Apoi, proba va fi centrifugată pentru a separa componentele lichide de cele solide, căutând bacterii, celule sanguine, cristale minerale sau proteine. Analiza de urină va identifica prezența bacteriilor și a globulelor albe sau roșii, ajutând la stabilirea diagnosticului.
Pe baza rezultatelor uroculturii, veterinarul va ști exact ce bacterie a cauzat infecția și va putea prescrie antibioticul potrivit. Infecțiile urinare simple se tratează de obicei cu o cură de antibiotice de 3 până la 5 zile.
Dacă starea câinelui este mai gravă, tratamentul poate dura între 7 și 10 zile. Este esențial ca animalul să termine toată cura de antibiotice pentru a preveni reapariția infecției, chiar dacă pare că se simte mai bine. De asemenea, este recomandat să crești aportul de apă al câinelui pentru a ajuta la eliminarea bacteriilor. S-ar putea să fie nevoie de o a doua vizită la cabinet pentru a repeta analizele și a confirma că infecția a dispărut complet.
Pot fi prevenite infecțiile urinare?
Deși nu există o metodă sigură de prevenție, există câteva lucruri care pot ajuta. Dacă suspectezi o problemă anatomică, cere-i veterinarului să examineze zona genitală a câinelui; în unele cazuri, poate fi necesară o mică intervenție chirurgicală pentru a corecta problema.
Umezeala constantă și linsul excesiv pot cauza, de asemenea, o dermatită la câini în zona genitală sau pe abdomen.
Încurajează-ți câinele să bea multă apă. Asigură-te că are mereu apă proaspătă și curată și spală-i castronul des. Dacă poți, scoate-l afară mai des, astfel încât să nu fie nevoit să se abțină ore în șir. Acest lucru ajută și la evitarea accidentelor pe podea sau pe mobilă.
Ai grijă ca animalul să nu se lingă excesiv în zona genitală și menține zona curată. Poți folosi șervețele antibacteriene speciale pentru animale, care se găsesc în pet-shop-uri.
Dacă animalul tău suferă de alergii, gestionarea acestora poate reduce linsul excesiv și, implicit, riscul de infecție urinară. De asemenea, poți discuta cu veterinarul despre diete speciale pentru sănătatea tractului urinar sau despre suplimente cu probiotice.
Simptomele revin mereu. Poate fi altceva?
Dacă simptomele urinare persistă deși nu este vorba de o infecție, acestea pot indica probleme mai grave, cum ar fi cancerul de vezică sau de rinichi. Urinarea frecventă, accidentele în casă, urina tulbure, scăderea în greutate sau voma pot fi semne ale unei afecțiuni serioase. Uneori, cancerul de vezică este descoperit după ce mai multe cure de antibiotice nu reușesc să rezolve problema.
În astfel de cazuri, veterinarul poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi citologia urinară sau o cistoscopie. Cistoscopia presupune introducerea unui instrument prin uretră pentru a examina vezica sub anestezie. De asemenea, ecografia sau examenul CT pot fi necesare pentru a confirma un diagnostic.
Tratamentul pentru cancer poate include chimioterapie, radioterapie sau intervenție chirurgicală, în funcție de caz. Monitorizarea atentă și vizitele regulate la medic sunt esențiale pentru a asigura câinelui o calitate a vieții cât mai bună.
Acest articol are un scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Fiecare situație este unică, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat pentru animalul tău de companie.
