Veterinarii recomandă ca toți câinii să beneficieze de măsuri de îngrijire preventivă, cum ar fi vaccinurile esențiale, testarea pentru dirofilarioză (viermele inimii) și bolile transmise de căpușe, precum și deparazitarea internă. Există însă aspecte specifice pentru câinii folosiți la montă, deoarece scopul este să îi menținem în siguranță pe parcursul sarcinii și să obținem pui sănătoși.
Pe lângă protocoalele medicale, nutriția și îngrijirea corectă a cățelelor gestante reprezintă baza pentru o generație sănătoasă de pui.
Vaccinurile esențiale
Jigodia (distemper) și parvoviroza sunt infecții grave, deseori fatale, care afectează în special cățelușii. Anticorpii de la mamă îi pot proteja pe pui până când aceștia sunt destul de mari pentru a fi vaccinați. Spre deosebire de bebeluși, cățelușii primesc foarte puțini anticorpi prin placentă; majoritatea sunt transferați prin consumul de colostru în primele 18 ore de la naștere. Mama trebuie să aibă ea însăși o imunitate adecvată pentru a o transmite puilor, imunitate pe care o obține prin propriile vaccinări. Majoritatea câinilor dezvoltă o imunitate de durată în urma vaccinurilor făcute când sunt pui sau tineri, dar unii nu răspund la fel de bine, mai ales dacă se folosesc protocoale de vaccinare „minime”, sau imunitatea lor poate scădea în timp, făcând necesare dozele de rapel.
Crescătorii sunt sfătuiți să se asigure că femelele au vaccinurile împotriva jigodiei și parvovirozei la zi sau să verifice titrul de anticorpi înainte de montă. Este recomandat să verifici anticorpii chiar și la cățelele care au vaccinurile la zi, pentru a te asigura că au dezvoltat o imunitate corespunzătoare. Dacă alegi monitorizarea anticorpilor în locul vaccinării repetate, testele ar trebui făcute anual, deoarece imunitatea poate scădea oricând.
Vaccinul polivalent (DHPP sau DAPP) este cel mai des folosit pentru a proteja câinii de aceste boli. Există și vaccinuri care conțin doar componentele pentru jigodie și parvoviroză, utile în anumite situații. Acestea sunt vaccinuri cu virus viu modificat, ceea ce înseamnă că au o formă slăbită a virusului. Există un risc mic ca virusul slăbit să infecteze puii dacă mama este vaccinată în timpul sarcinii. Din acest motiv, experții recomandă evitarea vaccinării cățelelor cu mai puțin de 30 de zile înainte de montă sau în timpul gestației. Dacă se constată că o cățea are un nivel scăzut de anticorpi în timpul sarcinii, o opțiune pentru protejarea puilor este administrarea unei injecții cu ser de la un câine vaccinat imediat după naștere. Acest lucru le poate oferi imunitate până când sunt gata pentru propriile vaccinuri.
Turbarea (rabia) este o boală fatală atât pentru câini, cât și pentru oameni. Deși incidența este redusă datorită vaccinării pe scară largă, boala încă există. Animalele sălbatice, cum ar fi vulpile sau liliecii, pot transmite rabia. Chiar și cu cele mai bune măsuri de precauție, expunerea poate avea loc prin animalele care intră în curte sau liliecii care ajung în casă. Cățelele pot transmite rabia puilor prin placentă, în timpul fătării sau după, prin lins și îngrijire. În acest stadiu, boala nu poate fi tratată, iar mama și puii vor fi pierduți.
Vaccinarea antirabică este obligatorie prin lege în România. Aceasta poate fi efectuată doar de către un medic veterinar autorizat.
Bolile transmise de vectori
Bolile transmise de țânțari și căpușe pot cauza complicații grave în timpul sarcinii. Dirofilarioza (viermele inimii) poate fi prevenită ușor cu medicamente lunare care sunt considerate sigure pentru utilizarea în timpul gestației. Netratată, această boală poate fi fatală, punând o presiune uriașă pe sistemul cardio-respirator, mai ales în cazul unei operații de cezariană care necesită anestezie.
Boala Lyme poate provoca infertilitate și pierderea sarcinii, pe lângă îmbolnăvirea generală a cățelei. Se transmite prin căpușe, dar poate fi transmisă și prin montă naturală sau inseminare artificială. Doxiciclina, principalul antibiotic folosit pentru tratarea bolii Lyme, nu este recomandată în timpul sarcinii din cauza posibilelor efecte nocive asupra puilor.
Se recomandă ca toate cățelele să fie testate pentru dirofilarioză și boli transmise de căpușe înainte de montă și să primească tratament preventiv lunar pe tot parcursul sarcinii. De asemenea, este indicat ca masculii să fie testați pentru boala Lyme cel puțin o dată pe an. Testele rapide de tip „4DX” pot depista simultan dirofilarioza, boala Lyme, Ehrlichioza și Anaplasmoza.
Există multe produse împotriva căpușelor pe piață, dar multe nu sunt testate pentru siguranța în timpul sarcinii. Consultă medicul veterinar pentru a stabili cea mai bună strategie de prevenție în funcție de stilul de viață al câinelui tău.
Paraziții intestinali
Limbricii și ankilostomele sunt paraziți intestinali foarte frecvenți. Odată expus, un câine va purta acești viermi în corp (de obicei în stare latentă) pentru totdeauna. Hormonii din timpul sarcinii fac ca acești viermi să se activeze și să se răspândească la pui prin placentă (limbricii) și prin lapte (limbricii și ankilostomele). Transmiterea prin placentă este responsabilă pentru puii care se nasc mici sau slăbiți, iar cea prin lapte duce la pui care nu iau în greutate, au diaree sau vărsături. Fără o deparazitare corectă, puii pot avea o încărcătură parazitară mare care le afectează dezvoltarea.
Examenul coproparazitologic (din scaun) nu va arăta prezența viermilor la pui până la vârsta de 4-5 săptămâni, deși aceștia sunt prezenți și pot provoca boli înainte de acest moment. O strategie comună recomandată de veterinari este tratarea cățelei cu fenbendazol timp de trei zile, începând cu ziua 42 de gestație, și tratarea mamei și a puilor cu pirantel pamoat la 2, 4, 6 și 8 săptămâni după fătare. Puii ar trebui verificați individual la vârsta de 12 săptămâni.
Coccidioza este o altă infecție parazitară care poate cauza diaree, letargie și lipsa poftei de mâncare la pui, ducând la deshidratare. Mulți câini adulți elimină paraziții fără a avea simptome, iar mediul se contaminează ușor prin fecale. Puii pot prezenta semne de boală încă de la vârsta de 3 săptămâni. Deoarece paraziții nu sunt eliminați constant, pot fi necesare mai multe analize de scaun pentru a-i identifica. Consultă veterinarul pentru a stabili cel mai bun tratament și o strategie de igienă în cazul în care canisa este infectată persistent.
Primul pas pentru o reproducere reușită este asigurarea sănătății părinților. Verifică fișa medicală a cățelei și planifică testele sau vaccinările necesare cu cel puțin 2 luni înainte de perioada estimată de călduri. În ceea ce privește masculul, acesta ar trebui să aibă testele de dirofilarioză și Lyme făcute anual și vaccinul antirabic la zi (majoritatea clinicilor nu acceptă recoltarea de spermă sau inseminarea fără vaccinul antirabic valabil).
Pentru a asigura o viață lungă și fericită animalului tău de companie, urmează aceste 6 sfaturi esențiale pentru a-ți menține câinele sănătos.
O atenție sporită acordată prevenției va reduce stresul în momentul montei și îți va permite să te concentrezi pe ceea ce contează: câini și pui sănătoși!
