Mastita la câini nu este la fel de întâlnită ca la alte specii, cum ar fi vacile, dar dacă nu este tratată, poate pune viața animalului în pericol. Pentru a asigura sănătatea cățelelor care alăptează, este important să cunoști semnele bolii și cum se poate gestiona această problemă.
Pe lângă afecțiunile mamare, este important să monitorizezi și riscul de piometru la cățele, o altă complicație reproductivă severă.
O nutriție corectă a cățelelor gestante joacă un rol crucial în pregătirea organismului mamei pentru provocările alăptării.
O pregătire adecvată încă din perioada de sarcină la câini poate ajuta la reducerea stresului fizic al mamei după fătare.
Experții recomandă să urmărești cu atenție starea cățelei după fătare, pentru a depista și trata mastita cât mai devreme, asigurând astfel o vindecare rapidă.
Ce este mastita?
Mastita este o infecție a glandelor mamare la femelele care alăptează. Deși cel mai des este vorba despre o infecție bacteriană, pot apărea și infecții fungice. Cei mai frecvenți agenți patogeni care cauzează mastita sunt bacteriile Escherichia coli, Staphylococcus și Streptococcus. Mastita se poate transforma rapid dintr-o infecție ușoară, localizată, într-un abces al glandei mamare sau într-o boală sistemică potențial fatală.
Prevenție și semne timpurii
Nu există practici specifice care să garanteze prevenirea mastitei, dar atenția generală la curățenia locului unde stă cățeaua cu puii va ajuta la menținerea sănătății acestora.
Toate rasele de câini, de orice vârstă, fie că sunt la prima fătare sau au mai avut pui, pot risca să facă mastită în timpul alăptării. Numărul puilor din cuib nu influențează șansele de infecție, deși glandele mamare tind să se umfle mai tare la cățelele cu puțini pui. În cazul cuiburilor mari, orificiile mameloanelor rămân deschise mai mult timp, permițând bacteriilor să pătrundă mai ușor. Culcușul și zona în care cresc puii trebuie păstrate mereu curate și uscate, iar așternuturile murdare trebuie schimbate imediat.
Veterinarii recomandă verificarea glandelor mamare o dată sau de două ori pe zi, pentru a observa orice schimbare înainte ca problema să devină gravă. Glandele trebuie masate ușor zilnic pentru a verifica calitatea laptelui. Orice modificare de textură (întărire sau umflare), temperatură (prea cald sau prea rece), culoarea pielii (roșeață sau o nuanță albăstruie), sensibilitate (reacția cățelei la atingere) sau aspectul secrețiilor (consistență sau culoare) trebuie evaluată de un medic veterinar.
În cazurile ușoare sau aflate la început, primul semn poate fi faptul că puii nu iau în greutate atât de repede pe cât ar trebui. De aceea, este esențial să monitorizezi fiecare pui și să îi cântărești zilnic, mai ales în prima săptămână de viață. În aceste etape timpurii, mama poate să nu pară bolnavă și să aibă doar un disconfort minim. Pe măsură ce mastita avansează, glandele afectate devin tot mai umflate, inflamate, își schimbă culoarea (adesea spre roșu sau mov) și devin foarte dureroase. În cazuri severe, cățeaua se poate îmbolnăvi grav.
Diagnostic și tratament
Medicul veterinar va stabili diagnosticul și planul de tratament în urma unui examen fizic amănunțit. Acesta va face diferența între galactostază (acumularea excesivă de lapte fără infecție) și mastită, în funcție de severitatea semnelor și de starea generală de sănătate.
Se pot face analize ale secrețiilor din glanda afectată pentru a identifica bacteriile sau fungii. Ecografia poate fi utilă pentru a vedea cât de afectată este glanda și pentru a urmări evoluția bolii. De asemenea, analizele de sânge pot arăta dacă infecția s-a răspândit în tot corpul.
Tratamentul va fi prescris în funcție de rezultate. Majoritatea cățelelor cu forme ușoare pot fi tratate acasă. Medicul poate prescrie antibiotice și medicamente pentru durere. Atunci când se alege antibioticul, trebuie să se țină cont de pui, deoarece medicamentul poate ajunge la ei prin lapte. Puii trebuie supravegheați atent pentru a observa orice schimbare în pofta de mâncare, nivelul de energie sau aspectul scaunului.
Alte recomandări pot include hidratarea corespunzătoare, comprese calde cu prosoape sau frunze de varză și mulgerea manuală frecventă a glandei infectate. Acest lucru reduce disconfortul și umflătura, stimulând circulația sângelui. Mulgerea manuală ar trebui făcută la fiecare șase ore.
Compresele cu frunze de varză sunt adesea folosite pentru a reduce durerea și inflamația. Frunzele de varză pot fi fixate pe glanda afectată cu un bandaj sau cu un tricou strâmt. Acestea trebuie lăsate timp de două până la patru ore, apoi îndepărtate pentru o pauză de trei-patru ore înainte de a fi aplicate din nou. Puii pot fi lăsați să sugă din glanda respectivă atunci când compresa este scoasă.
Prognoză
Dacă este diagnosticată devreme, glanda mamară poate reveni la normal în aproximativ două-trei săptămâni cu tratamentul adecvat. În cazurile mai grave, pot apărea daune permanente, iar glanda respectivă nu va mai putea produce lapte. În situații extrem de severe, unde apare infecția sistemică, există riscul de deces al cățelei, chiar și cu tratament intensiv.
Ce facem cu puii?
Puii sunt cei mai eficienți în a scoate laptele din glande, mult mai buni decât mulgerea manuală. Totuși, dacă mama are dureri prea mari și nu îi lasă să sugă, sau dacă antibioticele folosite pot dăuna puilor, alăptarea ar putea fi întreruptă. În acest caz, puii vor trebui hrăniți la mână, conform instrucțiunilor medicului veterinar.
Puii trebuie cântăriți zilnic. Dacă nu primesc destul lapte sau dacă mama nu produce suficient, aceștia vor avea nevoie de hrană suplimentară pentru a se dezvolta normal.
Concluzii
Intervenția rapidă este esențială pentru a preveni agravarea mastitei. Monitorizarea regulată a cățelei și a puilor este crucială pentru a observa boala la timp. Medicul veterinar rămâne cel mai bun ghid pentru a te asigura că mama și puii ei rămân sănătoși.
