Bolile de inimă la câini reprezintă o preocupare majoră pentru crescători, iar astăzi există numeroase instrumentre pentru a evalua sănătatea cardiacă a exemplarelor de reproducție și a puilor. Atât testele fenotipice, cât și cele genetice sunt importante și trebuie interpretate împreună. Fenotipul se referă la trăsăturile observabile ale unui câine, în timp ce genotipul reprezintă constituția sa genetică. Testele fenotipice sunt efectuate de obicei de un medic veterinar sau de un cardiolog specialist. Testele ADN pot fi folosite pentru a determina genotipul unui câine pentru anumite variante genetice, motiv pentru care este util să știm cum să interpretezi testele genetice, însă testele fenotipice sunt necesare pentru a obține un diagnostic clar de boală cardiacă.
În plus, sănătatea aparatului cardiovascular poate fi amenințată și de paraziți interni, motiv pentru care este bine să cunoașteți riscurile prezentate de viermii cardiaci la câini.
Pe lângă monitorizarea genetică, este esențial să știm dacă pot câinii să facă infarct și care sunt semnele clinice de alarmă.
Inima este un organ complex care se poate îmbolnăvi în diverse moduri. Unele afecțiuni cardiace sunt prezente de la naștere (congenitale), în timp ce altele apar pe măsură ce câinele înaintează în vârstă. Aceste condiții pot duce la simptome precum tuse, letargie, intoleranță la efort, leșin și chiar moarte subită dacă nu sunt tratate. Printre cele mai frecvente boli de inimă întâlnite la câini se numără:
- Boala degenerativă a valvei mitrale (DMVD)
- Această boală, care apare la vârsta adultă sau la bătrânețe, este cea mai întâlnită afecțiune cardiacă la câini. Una dintre valvele inimii, valva mitrală, se îngroașă și se deteriorează pe măsură ce câinele îmbătrânește. Valva poate permite sângelui să se scurgă înapoi, provocând mărirea inimii, ceea ce poate duce la insuficiență cardiacă congestivă. Deși câinii de talie mică sunt mai predispuși, orice câine poate fi afectat. În prezent, nu există teste genetice disponibile pentru a prezice apariția acestei boli.
- Cardiomiopatia dilatativă (DCM)
- În cazul DCM, a doua cea mai frecventă formă de boală cardiacă la câini, camerele inimii se măresc (se dilată), iar pereții acestora devin subțiri. DCM poate avea mai multe cauze, inclusiv ereditare sau nutriționale. Au fost identificate mai multe variante genetice asociate cu DCM, care sunt de obicei specifice anumitor rase. Deși unele dintre aceste variante se moștenesc simplu, altele sunt complexe și reprezintă doar factori de risc. Vârsta la care apare boala variază de la o rasă la alta. De exemplu, Câinele de Apă Portughez poate dezvolta o formă ereditară juvenilă care se manifestă de obicei înainte de vârsta de 6 luni.1
Testele fenotipice sunt esențiale pentru a evalua funcționarea actuală a inimii. Iată câteva dintre cele mai comune analize:
- Auscultația: Presupune ascultarea sunetelor inimii cu ajutorul unui stetoscop. Anomaliile precum suflurile cardiace, ritmurile neregulate sau galopul pot indica probleme cardiace subiacente.
- Ecocardiografia: Ecografia cardiacă oferă imagini detaliate ale structurii și funcției inimii. Ajută la evaluarea dimensiunii camerelor, a funcționării valvelor și a performanței cardiace generale.
- Electrocardiograma (ECG sau EKG): Înregistrează activitatea electrică a inimii, ajutând la identificarea aritmiilor și a problemelor de conducere.
- Radiografiile toracice: Oferă informații prețioase despre dimensiunea și forma inimii și pot detecta semne de insuficiență cardiacă congestivă, cum ar fi edemul pulmonar.
- Monitorizarea Holter: Presupune înregistrarea ECG continuă timp de 24-48 de ore, permițând detectarea aritmiilor care apar intermitent.
- Experții recomandă, de exemplu, monitorizarea Holter anuală pentru câinii din rasa Boxer folosiți la reproducție, pentru a ajuta la scăderea incidenței cardiomiopatiei specifice acestei rase.
Testarea genetică pentru sănătatea cardiacă este extrem de importantă pentru a ghida deciziile de reproducție atunci când se aleg perechile. Există paneluri de teste genetice care includ mai multe variante pentru sănătatea inimii, fiind util să știm cum interpretăm factorii de risc genetic pentru rezultate corecte.
Teste genetice recomandate pentru sănătatea cardiacă:
• Cardiomiopatia dilatativă (tip Schnauzer)2
o Această variantă genetică specifică investighează o mutație în gena RBM20.
- Cardiomiopatia dilatativă juvenilă la Câinele de Apă Portughez1
- Această variantă genetică investighează un locus de pe cromozomul 8 al câinelui.
Alte teste genetice pentru sănătatea inimii:
- Cardiomiopatia și mortalitatea juvenilă3
- Această variantă genetică este asociată cu una boală cardiacă severă care poate cauza moartea prin insuficiență cardiacă până la vârsta de 8 săptămâni.
- Cardiomiopatia dilatativă (Factor de risc tip Doberman Pinscher, Varianta 1)4,5
- Această variantă investighează o mutație în gena PDK4 și este asociată cu boala la Doberman Pinscher; legătura sa cu DCM la alte rase nu este clară. Această variantă se moștenește dominant, dar cu penetranță incompletă. Cu alte cuvinte, nu orice câine care are această variantă genetică va dezvolta neapărat boala.
- Cardiomiopatia dilatativă (Factor de risc tip Doberman Pinscher, Varianta 2)6
- Această variantă genetică investighează o modificare în gena TTN și este asociată cu boala la rasa Doberman Pinscher.
Testarea genetică pentru bolile de inimă reprezintă un instrument valoros pentru a reduce riscul de a transmite afecțiuni cardiace puilor. Folosind puterea geneticii, veterinarii și proprietarii de câini pot lucra împreună pentru a identifica exemplarele la risc, pentru a implementa măsuri preventive și pentru a oferi îngrijire personalizată. Pe măsură ce cercetările avansează, testarea genetică promite să ne îmbunătățească și mai mult capacitatea de a înțelege și de a gestiona bolile de inimă la companionii noștri dragi.
Prin utilizarea acestor teste, proprietarii învață cum să crească câini cu viziune și responsabilitate, protejând viitorul raselor preferate.
Referințe:
- Werner P, Raducha MG, Prociuk U, Sleeper MM, Van Winkle TJ, Henthorn PS. A novel locus for dilated cardiomyopathy maps to canine chromosome 8. Genomics. 2008 Jun;91(6):517-21.
- Harmon MW, Leach SB, Lamb KE. Dilated Cardiomyopathy in Standard Schnauzers: Retrospective Study of 15 Cases. J Am Anim Hosp Assoc. 2017 Jan/Feb;53(1):38-44.
- Gurtner C, Hug P, Kleiter M, Köhler K, Dietschi E, Jagannathan V, Leeb T. YARS2 Missense Variant in Belgian Shepherd Dogs with Cardiomyopathy and Juvenile Mortality. Genes (Basel). 2020 Mar 14;11(3):313.
- Meurs KM, Lahmers S, Keene BW, White SN, Oyama MA, Mauceli E, Lindblad-Toh K. A splice site mutation in a gene encoding for PDK4, a mitochondrial protein, is associated with the development of dilated cardiomyopathy in the Doberman pinscher. Hum Genet. 2012 Aug; 131(8):1319-25.
- Owczarek-Lipska M, Mausberg TB, Stephenson H, Dukes-McEwan J, Wess G, Leeb T. A 16-bp deletion in the canine PDK4 gene is not associated with dilated cardiomyopathy in a European cohort of Doberman Pinschers. Anim Genet. 2013 Apr;44(2):239.
- Meurs KM, Friedenberg SG, Kolb J, Saripalli C, Tonino P, Woodruff K, Olby NJ, Keene BW, Adin DB, Yost OL, DeFrancesco TC, Lahmers S, Tou S, Shelton GD, Granzier HG. A missense variant in the titin gene in Doberman pinscher dogs with familial dilated cardiomyopathy and sudden cardiac death. Hum Genet. 2019 May;138(5):515-524.